Anulare act administrativ. Sentința nr. 9024/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9024/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 10392/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 9024/2013
Ședința publică de la 16 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier C. P.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. SRL și pe pârâtul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare act administrativ.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 09 decembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care, instanța a amânat pronunțarea la data de 16 decembrie 2013 pentru a se depune concluzii scrise de către părți.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 10 iunie 2013 reclamantul M. SRL, in termenul legal reglementat de art. 8 alin. 1 si urm. din Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului administrativ), cu modificările si completările ulterioare a formulat in contradictoriu cu paratul ANAF - DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE D., contestație împotriva Deciziei nr.27/11.02.2013 emisa de ANAF-DGFP D. de soluționare a contestației, împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala F DJ-511/12.10.2012, a raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 624 din 12.10.2012 - anexa a acestei decizii, acte pe care le consideram nelegale, întocmite de Agenția de Administrare Fiscala - DGFP D. - Activitatea de inspecție fiscala.
Solicita admiterea contestației si anularea actelor atacate, precum si restituirea sumei achitate de 54.457 lei.
În motivare arată că, sumele pe care le contesta sunt următoarele: baza impozabila stabilita suplimentar pt. TVA 187.265 lei; TVA 43.775 lei; dobânzi/majorări întârziere aferente TVA 3.778 lei; penalități de întârziere 6.610 lei.
Arată reclamanta că organul de control din cadrul DGFP D., urmare a verificării efectuate la ., prin Raportul de Inspecție Fiscala nr. F-DJ 678 din 31.10.2011 si decizia de impunere nr. F DJ 1062/31.10.2011, a constatat, intre altele, ca pentru doua livrări intracomunitare către Italia, pentru clienții VEN ECO COD TVA IT_ si ROLLO ROSA M. COD TVA IT_, firma nu ar beneficia de scutire privind TVA. Motivul invocat fiind că "Conform raportului 791/05.10.2011 transmis de Biroul Județean de Informații Fiscale, din sistemul VIES au rezultat 2 coduri de TVA nealocate de statul membru Italia, furnizate de partenerii intracomunitari, in baza cărora societatea a aplicat scutirea de TVA a livrărilor de bunuri către următorii operatori intracomunitari: VEN ECO având codul de identificare fiscala IT_ pentru livrări in suma totala de 29.215 lei; ROLLO ROSA M. având codul de identificare fiscala IT_ pentru livrări in suma totala de 158.050 lei.
Tinand cont de cele prezentate, rezulta ca operațiunile menționate mai sus nu beneficiază de scutire privind TVA si sunt impozabile in România in conformitate cu prevederile art. 143 alin. 2 lit. a si art. 150 alin 2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, pentru perioada supusa inspecției societatea avea obligația de a colecta TVA in suma totala de 43.775 lei.
Pentru debitul stabilit suplimentar in timpul controlului in suma de 44.069 lei au fost calculate dobânzi si majorări in suma de 3.778 si penalități in suma de 6.610 lei".
Susține reclamanta că, la decizia de impunere, a depus contestație înregistrata la DGFP D. sub nr._/23.11.2011, menționând ca nu a fost de acord cu constatările organului de control care afirma ca societatea nu ar beneficia de scutire TVA privind livrările intracomunitare către cei doi clienți mai sus amintiți.
Menționează ca ambele societăți către care s-a făcut livrarea, lucru necontestat de către organul de control, sunt înregistrate in Italia in scopuri de TVA inclusiv pentru perioada in care controlul a considerat ca nu au cod valid de TVA.
Având in vedere documentele noi depuse in susținere si actele normative incidente in materie in perioada verificata, cu consecința întocmirii unui alt act administrativ fiscal, prin decizia nr. 15/09.01.2012 emisa de DGFP Serviciul soluționare contestații, s-a dispus desființarea Raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 678 din 31.10.2011 si Deciziei de impunere nr. F-DJ 678 din 31.10.2011, urmând ca organele de inspecție fiscal, printr-o alta echipa decât cea care a intocmit actul de control contestat, sa reanalizeze situația de fapt pentru aceeași obligație bugetara si perioada.
In urma deciziei nr. 15/09.01.2012, prin adresa nr._/05.04.2012, DGFP a comunicat suspendarea inspecției fiscale, începând cu data de 05.04.2012, in vederea solicitării unor noi informații de la autoritățile fiscale din Italia. Prin adresa nr._/09.10.2012 DGFP D. comunica reluarea inspecției fiscale începând cu data de 10.10.2012.
Prin Raportul de inspecție fiscala nr. F-DJ 511/12/10.2012 si a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de Inspecția fiscala nr. F-DJ 524/12.10.2012 si acest organ de control a considerat ca societatea nu beneficiază de scutire de TVA aferenta livrărilor efectuate in Italia către cei doi clienți mai sus menționați si in consecința a calculat in sarcina societății același debit privind TVA colectat si accesoriile aferente.
Prin adresa nr. 1104/05.11.2012 înregistrata la DGFP D. sub nr._/05.11.2012, M. SRL a depus o noua contestație împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de Inspecția fiscala nr. F-DJ 624/12.10.2012 si a Raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 511/12/10.2012.
Prin Decizia nr. 27/11.02.2013, a fost respinsă ca neîntemeiata contestația formulata de . impotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de Inspecția fiscala nr. F-DJ 624/12.10.2012 si a Raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 511/12/10.2012, cu privire la suma totala de 54.163 lei, reprezentând TVA in suma de 43.775 lei si accesorii aferente in suma de 10.388 lei.
Reclamanta considera ca toate constatările organelor de control sunt eronate pentru următoarele considerente:
- dispozițiile art.143 pct.2 lit.a din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal statuează că sunt scutite de taxa următoarele: livrările intracomunitare de bunuri către o persoana care ii comunica furnizorului un cod valabil de înregistrare in scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru, cu excepția: livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mica, altele decât livrările - transcomunitare de mijloace de transport noi; livrărilor intracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile second-hand, :opere de arta, obiecte de colecție si antichități, conform prevederilor art. 152 ind 2".
Menționează ca aceasta prevedere legala nu s-a modificat de la data aderării la Uniunea Europeana (01.01.2007) si pana la data prezentei contestații.
Organele de control nu au contestat realitatea livrărilor si nici faptul ca produsele livrate nu ar fi ajuns in Italia la cei doi clienți.
In OMFP nr. 2421/2007 privind Instrucțiunile de aplicare a scutirii de TVA la art. 10 alin 1 se menționează: "(1) Scutirea de taxa pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, cu excepțiile de la pct. 1 si 2 ale aceleiași litere a), se justifica pe baza următoarelor documente: a) facturi fiscale care trebuie sa conțină informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, si in care sa fie menționat codul de înregistrare in scopuri de TVA atribuit cumpărătorului in alt stat membru (se anexează in copie facturile emise către cele doua firme, in care apare ca specificat codul TVA pe care acestea îl au atribuit in Italia); b) documentul care atesta ca bunurile au fost transportate din România in alt stat membru (se anexează scrisorile de transport care atesta ca mărfurile au fost încărcate in România si descărcate in Italia) si, dupa caz; c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vanzare/cumparare, documentele de asigurare (se anexează copie a documentului eliberat de autoritățile italiene, autorități care confirma ca firma VEN.ECO este inregistrata in aceasta tara ca plătitor de TVA).
De asemenea de la data publicării acestui ordin si pana la data prezentei contestații, pct.10 alin.l nu a suferit nicio modificare.
Art.158.2 din Codul Fiscal a fost introdus începând cu data de 01.08.2010 si precizează: (1) Începând cu data de 1 august 2010, se înființează si se organizează în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, Registrul operatorilor intracomunitari care cuprinde toate persoanele impozabile si persoanele juridice neimpozabile care efectuează operațiuni intracomunitare, respectiv: a) livrări intracomunitare de bunuri care au locul in România potrivit art. 132 alin. (1) lit. a) si care sunt scutite de taxa in condițiile prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) si b) livrări ulterioare de bunuri efectuate in cadrul unei operațiuni triunghiulare prevăzute la art. 132.1 alin. (5), efectuate in statul membru de sosire a bunurilor si care se declara drept livrări intracomunitare cu cod T in România; prestări de servicii intracomunitare, respectiv servicii pentru care se aplica prevederile art. 133 alin. (2), efectuate de persoane impozabile stabilite in România in beneficiul unor persoane impozabile nestabilite in România, dar stabilite in Comunitate, altele decât cele scutite de TVA în statul membru in care acestea sunt impozabile; d) achiziții intracomunitare de bunuri taxabile care au locul in România potrivit prevederilor art. 132.1; e) achiziții intracomunitare de servicii, respectiv cele pentru care se aplica prevederile art. 133 alin. (2), efectuate in beneficiul unor persoane impozabile stabilite in România, inclusiv persoane juridice neimpozabile)
De menționat ca prevederile art. 158.2 din Codul Fiscal se refera numai la operatorii din România care efectuează operațiuni intracomunitare.
Din cele prezentate mai sus rezulta ca prin crearea Registrului operatorilor intracomunitari începând cu data de 01.08.2010, condițiile privind scutirea de TVA aferente livrărilor intracomunitare nu s-au modificat din anul 2007 pana la data prezentei contestații, in sensul ca nici la art.143 alin.2 lit.a din Codul Fiscal si nici prevederile OMF nr.2421/2007 nu au inclus ca o condiție in plus, ca pentru aplicarea scutirii de TVA, clienții sa fie înregistrați in Registrul operatorilor intracomunitari.
Desi cei doi clienți enumerați mai sus, nu au avut coduri valide de TVA pentru operațiuni intracomunitare, având in vedere ca in perioada livrărilor au avut coduri valide de TVA atribuite de organele fiscale italiene si din motivele de fapt temeiurile de drept prezentate mai sus, rezulta ca . pentru livrările intracomunitare beneficiază de scutire de TVA.
Având in vedere documentele anexate, care confirma faptul ca mărfurile in cauza au părăsit România, va rugam sa dispuneți anularea Deciziei de impunere amintite si restituirea sumelor achitate cu titlu de TVA, majorări si penalizări de întârziere.
Precizează ca din luna septembrie 2012, firma VEN ECO apare înregistrata si în registrul pentru operațiuni intra-comunitare cu cod valid de TVA.
In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 8 si urm din Legea nr. 554/2004 si ale codului de procedura fiscala, precum si pe toate temeiurile juridice invocate in susținerea prezentei contestații.
In dovedire, la dosarul cauzei au fost depuse: Decizia 27/2013, Decizia de impunere F-DJ 624/12.10.2012, Raport de inspecție fiscală F-Dj-511, Contestație nr._/2012, adresele nr._/2012, 649/2012, 772/2012,_/15.06.2012, 603/2012,_/2012, 116/2012, 577/2011, Decizia 15/2012, Contestație nr._/2011, Decizia de impunere F-DJ 1062/31.10.2011, Raport de inspecție fiscală F-Dj-678, extrase de cont, facturi, CMR.
La data de 14.10.2013 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea contestației.
Arată pârâta că în perioada ianuarie-iunie 2011, reclamanta a înregistrat în evidența contabilă livrări intracomunitare de mărfuri pentru care a aplicat scutirea de TVA în conformitate cu prevederile art. 143 alin 2 lit a din lg. 571/2003. Cei doi parteneri intracomunitari, sunt menționati în sistemul VIES ca neavând coduri TVA alocate în statul membru.
Susține pârâta că, prin raportul nr. 286/2012 emis de Biroul de schimb Internațional de Informații din cadrul DGFP D., rezultă că partenerul intracomunitar din Italia, Ven Eco SRL figurează cu cod nealocat în lunile iunie 2010 și ianuarie 2011, iar Rollo Rosa M. figurează cu cod TVA nealocat în lunile ianuarie –aprilie și iunie 2011. Din răspunsul la formularul SCAC pentru tranzacțiile cu Rollo Rosa M. și din raportul nr 286/2012 emis de Biroul de schimb Internațional de Informații din cadrul DGFP D. rezultă că societatea a fost înscrisă în Registrul Operatorilor intercomunitari începând cu data de 19.09.2011, și că pentru tranzacțiile efectuate în perioada ian-iun 2011 nu figurează cu cod valid de TVA, alocat de statul membru înregistrat VIES, deși codul de identificare TVA este valabil din 2008.
În sprijinul constatărilor organelor de control sunt invocate prevederile Regulamentului UE nr. 904/2010, art. 27 din Reg. CE 1798/2003.
În ceea ce privește accesoriile aferente TVA, pârâta arată că sunt datorate în temeiul art. 120 alin 1 și alin 7, art. 120 ind 1 alin 2 din OG 92/2003.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În urma verificării efectuate la ., prin Raportul de Inspecție Fiscala nr. F-DJ 678 din 31.10.2011 si decizia de impunere nr. F DJ 1062/31.10.2011, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată în sumă de_ din care: TVA- în sumă de_ lei și accesorii- în sumă de_ lei.
Conform raportului nr. 791/2011 transmis de Biroul Județean de Informații Fiscale, din sistemul VIES au rezultat 2 coduri de TVA nealocate de statul membru Italia, în baza cărora societate a aplicat scutirea de TVA: VEN ECO SRL pentru livrări în sumă de 29.215 lei, ROLLO ROSAMARIA pentru livrări în sumă de 158.050 lei.
Având în vedere cele menționate, organele de inspecție fiscală au stabilit că operațiunile menționate nu beneficiază de scutirea de TVA.
Prin Decizia nr. 15/09.01.2012 emisă de DGFP D., a fost desființat Raportul de Inspecție Fiscala nr. F-DJ 678 din 31.10.2011 si decizia de impunere nr. F- DJ 1062/31.10.2011.
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-Dj 624/12.10.2012 organe de inspecție fiscală au stabilit TVA suplimentar de 43.775 lei și accesorii de 10.388 lei, fiind emisă Decizia de impunere F-DJ- 511/12.10.2012.
Reclamanta a formulat contestație, fiind depusă și înregistrată sub nr._/05.11.2012 la DGFP D..
Prin decizia 27/11.02.2013, contestația formulată de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată, motivat de faptul că, în perioada ianuarie-iunie 2011 reclamanta a înregistrat în evidența contabilă livrări intracomunitare de bunuri pentru care a aplicat scutirea de TVA în conformitate cu prevederile art. 143 alin 2 lit a din Lg 571/2003, pentru doi parteneri intracomunitari care aveau coduri de TVA nealocate de statul membru.
Instanța reține că în anii 2010 și 2011 societatea reclamantă a efectuat livrări intracomunitare către VEN ECO SRL având COD TVA IT_ ȘI ROLLO ROSA M. având COD TVA IT_ .
Așa cum rezultă din înscrisuri depuse la dosarul cauzei, către VEN ECO SRL și ROLLO ROSA M., în anii 2010 și 2011, au fost efectuate mai multe livrări de bunuri. VEN ECO SRL figurează cu cod TVA nealocat de statul membru în lunile iunie 2010 și ianuarie 2011, iar ROLLO ROSA M. pentru lunile ianuarie-aprilie și iunie 2011, în restul lunilor figurând cu coduri valide de TVA..
Așa cum rezultă din informațiile primite de la Administrația din Italia în urma schimbului de informații realizat pe baza notei nr._/05.04.2012 întocmită de DGFP D., mărfurile care fac obiectul tranzacțiilor efectuate cu partenerii italieni, au fost primite, subiectele italiene înregistrând în mod corect documentele de pasiv care au fost emise de societatea reclamantă.
În raport de această stare de fapt, Tribunalul constată că, potrivit art. 197 din Directiva 2006/112/CE " (1)TVA este datorată de persoana căreia îi sunt livrate bunurile, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:
a)operațiunea taxabilă este o livrare de bunuri efectuată în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 141;
b)persoana căreia îi sunt livrate bunurile este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, identificată în scopuri de TVA în statul membru în care este efectuată livrarea;
c)factura emisă de persoana impozabilă nestabilită în statul membru în care este stabilită persoana căreia îi sunt livrate bunurile este întocmită în conformitate cu articolele 220-236.
Astfel, potrivit art.143 alin.(2) lit. a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la data efectuării tranzacțiilor): „Sunt, scutite de taxă următoarele: livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru, cu excepția: livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică, altele decât livrările intracomunitare de mijloace de transport noi și livrărilor intracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, conform prevederilor art. 1522, iar potrivit alin (3) al aceluiași articol, „Prin ordin al ministrului finanțelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operațiunile prevăzute la alin. (1) și (2) și, după caz, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă”.
Potrivit art. 10 alin.(1) din Ordinul ministrului finanțelor publice nr.2421/2007 pentru modificarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) și art. 1441 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (anexa a OMFP 2222/2006), „Scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași litere a), se justifică pe baza următoarelor documente: a) factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru; b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru; și, după caz, c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare”.
Așa cum reiese din actele dosarului, facturile fiscale privind achizițiile în cauză cuprind informațiile prevăzute de art. 155 alin. 5 din Codul fiscal, inclusiv codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorilor, tranzacțiile bancare sunt stipulate prin extrase de cont și sunt înregistrate în contabilitatea reclamantei și a pârâtelor, aspect confirmat și de informațiile primite de la Administrația din Italia în urma schimbului de informații realizat.
În susținerea dovezii privind transportul mărfurilor, reclamanta a invocat CMR-urile depuse la dosar .
De altfel realitatea vânzărilor nu a fost contestată de organul fiscal.
Potrivit art. 9 din Decretul 451/1972, scrisoarea de trăsură (CMR) face dovada, până la proba contrarie, a condițiilor contractului și a primirii mărfii de către transportator, iar potrivit art. 4 din același decret, proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsură.
CJCE, în jurisprudența sa constantă (cauza C 80/11 și C 142/11) a arătat că „Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) si articolul 273 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea fiscala refuza dreptul de deducere pentru motivul ca persoana impozabila nu dispune, in plus fata de factura mentionata, de alte documente de natura sa demonstreze ca imprejurarile mentionate sunt intrunite, desi conditiile de fond si de forma prevazute de Directiva 2006/112 pentru exercitarea dreptului de deducere sunt indeplinite, iar persoana impozabila nu dispunea de indicii care sa justifice presupunerea existentei unor nereguli sau a unei fraude in sfera emitentului mentionat”.
Faptul că societățile italiene nu au declarat achizițiile intracomunitare de la reclamanta, nu-i este imputabil reclamantei, persoana impozabilă neavând, potrivit dispozițiilor Directivei 2006/112/CE a Consiliului Europei din 28 noiembrie 2006, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană de Justiție, obligația de a se asigura că beneficiarul facturii și-a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata taxei pe valoare adăugată.
Jurisprudența Curții Europene de Justiție, este constată în acest sens.
Astfel, în Decizia CEJ 95/2007, s-a reținut că „nerespectarea de către o persoană impozabilă a formalităților impuse de un stat membru (...) nu poate să o priveze de dreptul său de deducere, din moment ce, în temeiul principiului neutralității fiscale, deducerea TVA aferentă intrărilor trebuie să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de către persoanele impozabile (Decizia CEJ nr.95/2007 - Ecotrade SpA v. Agenzia delle Entrate).
Or, conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei, așa cum rezultă din informațiile comunicate de adminstratia italiană, marfa a fost primită de partenerii italieni, operațiunile fiind corect înregistrate în contabilitățile acestora.
De asemenea în C-273/11,având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Baranya Megyei Bíróság (Ungaria), prin decizia din 18 mai 2011, primită de Curte la 3 iunie 2011, în procedura Mecsek-Gabona Kft împotriva Nemzeti Adó- és Vámhivatal Dél-dunántúli Regionális Adó Főigazgatósága, CEJ a reținut că "articolul 138 alineatul (1) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în împrejurări precum cele în discuție în acțiunea principală, vânzătorului să i se refuze dreptul de a beneficia de scutirea unei livrări intracomunitare, cu condiția să se dovedească, în lumina unor elemente obiective, că acesta din urmă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în materie de probă sau că știa ori ar fi trebuit să știe că operațiunea pe care a efectuat-o făcea parte dintr-o fraudă comisă de persoana care a achiziționat bunurile și că nu a luat toate măsurile rezonabile care îi stăteau în putere pentru a evita propria participare la această fraudă".
În cauză, instanța reține, așa cum rezultă din informațiile comunicate de adminstratia italiană, că nu s-a săvârșit nicio fraudă de către partenerii italieni, marfa fiind primită și operațiunile fiind corect înregistrate în contabilitățile acestora.
În ceea ce privește verificarea existenței unui cod TVA valabil, instanța reține că în cauza C-273/11, s-a reținut că " Cu toate acestea, nici modul de redactare a articolului 138 alineatul (1) din Directiva 2006/112, nici jurisprudența amintită la punctul 31 din prezenta hotărâre nu menționează, printre condițiile materiale ale unei livrări intracomunitare enumerate în mod exhaustiv, obligația de a dispune de un număr de identificare în scopuri de TVA.
60 Desigur, atribuirea unui astfel de număr aduce proba statutului fiscal al persoanei impozabile în vederea aplicării TVA-ului și facilitează controlul fiscal al operațiunilor intracomunitare. Este vorba însă despre o cerință de formă, care nu pune în discuție dreptul la scutirea de TVA în măsura în care sunt îndeplinite condițiile materiale ale unei livrări intracomunitare (în ceea ce privește dreptul de deducere, a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 octombrie 2010, Nidera Handelscompagnie, C-385/09, Rep., p. I-_,, punctul 50, și Hotărârea din 22 decembrie 2010, Dankowski, C-438/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 33 și 47)".
Totodată s-a mai statuat că „nerespectarea de către o persoană impozabilă a formalităților impuse de un stat membru (...) nu poate să o priveze de dreptul său de deducere, din moment ce, în temeiul principiului neutralității fiscale, deducerea TVA aferentă intrărilor trebuie să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de către persoanele impozabile (Decizia CEJ nr.95/2007 - Ecotrade SpA v. Agenzia delle Entrate).
Fată de cele reținute mai sus și apreciind că în speță sunt îndeplinite condițiile materiale, instanța apreciază că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art. 143 alin.(2) lit. a din Legea nr.571/2003 .
De altfel, o solutie contrara, având în vedere înregistrarea corectă în contabilitățile partenerii italieni, a operațiunile, ar conduce la o dublă impunere, fapt contrar Directivei a sasea, al carei obiectiv primordial este acela de a evita dubla impunere, contrara principiului neutralitatii fiscale, inerent sistemului comun de taxa pe valoarea adaugata.
În consecință, față de considerentele de mai sus, instanța apreciază că este întemeiată contestația formulată în ceea ce privește anularea Deciziei de impunere F-DJ 624/12.10.2012 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, și RIF nr. F-DJ 511/12.10.2012 emise de DGRFP D..
În ceea ce privește restituirea sumei achitate, instanța constată că acest lucru s-a solicitat prima data în instanță, nefiind solicitată nici prin contestația_/05.11.2012, adresată pârâtei și nici ulterior.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Se constată că reclamanta a solicitat restituirea sumei achitată cu titlul de TVA prin cererea de chemare în judecată, nefiind făcuta dovada formulării unei astfel de cereri nici prin contestația_/05.11.2012, adresată pârâtei și nici ulterior.În aceste condiții reclamanta nu poate solicita direct în instanță plata, fiind necesară formularea anterioară a unei cereri adresată organului fiscal, ori în speță prin cererea adresată pârâtei reclamantul nu a solicitat restituirea taxei achitate.
În consecință, față de cele reținute mai sus, instanța va admite în parte contestația, va anula decizia nr. 27/11.02.2013 emisă de DGRFP D. și decizia de impunere F-DJ 624/12.10.2012 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, și RIF nr. F-DJ 511/12.10.2012 emise de DGRFP D..
Va respinge cererea contestatoarei privind restituirea sumei de_ lei.
Față de prevederile art. 453 NCPC, va obligă intimata la plata către reclamantă a sumei de 2484 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația. Reclamantul M. SRL, cu sediul in Municipiul C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Anulează decizia nr. 27/11.02.2013 emisă de DGRFP D..
Anulează decizia de impunere F-DJ 624/12.10.2012 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, și RIF nr. F-DJ 511/12.10.2012 emise de DGRFP D..
Respinge cererea contestatoarei privind restituirea sumei de_ lei.
Obligă intimata la plata către reclamantă a sumei de 2484 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2013.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 4 ex
MCV/C.P.
15 Ianuarie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 3547/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8822/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
