Anulare act administrativ. Sentința nr. 6932/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6932/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 5200/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6932/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanții C. G. CU D.. ALES LA C.. AV. P. G. E. și Ș. P., în contradictoriu cu pârâții C. L. C., R. C. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta Ș. P. personal și reclamantul C. G. prin reprezentant convențional, avocat P. G., lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale, față de obiectul acțiunii.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, apreciază că față de obiectul acțiunii – acțiune în revendicare pentru ½ din apartamentul în litigiu este competentă judecătoria C. – Secția Civilă și nu Tribunalul D..
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., reclamantul C. G. a solicitat instanței să constate nulitatea absoluta a Deciziei nr. 281/12.07.1983, emisa de C. Popular al Județului D. si a contractului de închiriere nr. 4451/06-03-2006 ; precum și revenirea la situația anterioara stabilirii dreptului de proprietate al statului asupra cotei de ½ din apartamentul in C., ., ., .> Reclamantul precizează că în fapt, in anul 1981 a emigrat in SUA, iar la data de 12 iulie 1983, a fost emisa decizia nr. 281 de C. Popular al Județului D. prin care s-a dispus trecerea fără plata a ½ din apartamentul situat in C., ., . statului fără plată.
Se învederează că Deciziei nr. 281/12.07.1983, emisa de C. Popular al Județului D. nu a fost niciodată comunicată părților, reclamanta continuând sa locuiască in întregul apartament pana in anul 2002 când l-a înstrăinat fiului său C. L. C., potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 2058/14.08.2002, data la care a aflat că ½ din apartament a fost trecut în proprietatea statului.
Arată ca apartamentul a fost cumpărat în rate, potrivit contractului de împrumut nr. 8822/06-05-1976, iar reclamantei i-a fost reținuta lunar din salariu din luna februarie 1982 și pana in anul 1997 rata la acest apartament care a fost virata către CEC C., pentru întreg apartamentul, farà ca aceasta să aibă cunoștința ca ½ din acesta intrase in proprietatea statului.
In toata aceasta perioadă reclamanta arată că a achitat impozitul pe întreg apartamentul si nu pe ½ din acesta.
P. în 2006, reclamanta a locuit cu fiul acesteia, C. L. in imobil fără ca Primăria Mun. C. să revendice vreun drept, iar la data de 06-03-2006 R. C. l-a convocat pe C. L. C. noul proprietar al cotei de ½ la sediul acestora în vederea încheierii unui contract de închiriere pentru cealaltă parte de ½ din apartament, în acest sens fiind încheiat contractul de închiriere nr. 4451/06-03-2006 .
Se învederează că imobilul în litigiu(l/2) a fost proprietatea reclamanților și a fost preluat de stat, prin DECIZIA emisa de organele locale ale administrației de stat, în temeiul Decretului nr. 223/1974, cu motivarea că unul dintre proprietari a plecat în străinătate și nu a revenit în țară.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998: fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat (alin. 1); bunurile preluate de stat fără un titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari (alin. 2); instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului (alin. 3).
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale, Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite, prin decizia în interesul legii nr. V/2000, a statuat că persoanele care consideră că, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, au fost deposedate nelegitim de proprietățile lor imobiliare, inclusiv în baza prevederilor Decretului nr. 223/1974, pot cere injustiție, pe calea acțiunii în revendicare, recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra acestor bunuri și, ca urmare, restituirea lor.
Decretul nr. 223/1974 contravenea Constituției din 1965 potrivit căreia | dreptul de proprietate personală era ocrotit de lege, iar terenurile și construcțiile puteau fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc și cu plata unei juste despăgubiri.
Același decret contravenea și Codului civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, precum și Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Decizia administrativa emisa la 12 iulie 1983. de preluare a ½ din apartament de către stat, nici nu au fost comunicata proprietarilor, încât nu se poate susține nici măcar că ar fi fost respectate dispozițiile Decretului nr. 223/1974,titlul statului nefiind valabil.
Contractul de închiriere este de asemenea lovit de nulitate având in vedere ca a fost încheiat in baza unui titlu nevalabil.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 223/197 "Construcțiile aparținând persoanelor care au plecat în mod fraudulos din tara sau care, fiind plecate în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în tara, trec fără plata în proprietatea statului"
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Constituția României din anul 1965. în vigoare la data preluării imobilului în proprietatea starului, dreptul de proprietate era ocrotit de lege, iar potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 1 si 2 din Declarația Universala a Drepturilor Omului din decembrie 1948, ratificata de România. Orice persoana are dreptul la proprietate atât singur, cât si în asociere cu alții si nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 481 cod civil din 1864. aplicabil situației juridice deduse judecații. ..Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despăgubire", iar potrivit dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional".
Raportat la prevederile constituționale, la cele ale Codului civil, la cele ale Declarației Universale a Drepturilor Omului si la cele ale Protocolului nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului trecerea imobilului proprietatea reclamantului în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea acestor prevederi conferind un caracter abuziv acestei masuri, astfel ca titlul statului nu poate fi considerat valabil.
Se arată că reclamantului nu i s-a comunicat vreodată un exemplar al deciziei de preluare si nici nu a existat vreo astfel de intenție.
Acțiunea in revendicare este admisibila, motivat de faptul ca acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun este exclusa de prevederile Legii nr. 10/200.1. care este legea speciala în materia retrocedării bunurilor preluate abuziv de S. roman.
Înalta Curte de Casație si Justiție a României si Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu au exclus în toate situațiile, posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, .....căci este posibil ca reclamantul într-o astfel de acțiune sa se poată prevala la rândul sau de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional si trebuie sa i se asigure accesul la justiție. Este insa necesar a se analiza, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei. în ce măsura legea interna intra în conflict cu Convenția Europeana a Drepturilor Omului si daca admiterea acțiunii în revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea ocrotit, ori securității raporturilor juridice". ( Î.C.C.J. dec. în interesul legii Nr. 33/2008. publicata în M.O. nr. 108/23.02.2009).
De asemenea. Curtea Europeana a Drepturilor Omului în mai multe cauze soluționate împotriva României ( Cauza L.. Cauza Caracas. Cauza I. si M.. Cauza Z., Cauza C.. cauza B.). a stabilit ca accesul la un Tribunal, doar pentru a se constata că o procedura judiciara inițiata de reclamant, jocul dispozițiilor legale care au reglementat o anumita instituție de drept - autoritatea de lucru judecat, inadmisibilitatea. schimbarea competentelor instanțelor de judecata în timpul derulării procesului etc. - care au generat o incertitudine jurisprudențiala. nu este de natura sa respecte imperativele art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Se arată că în esență Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun este admisibilă cu condiția ca instanța sa lămurească daca o astfel de acțiune poate constitui un remediu efectiv, care sa acopere neconventionalitatea unor dispoziții ale legii speciale, iar prin admiterea acțiunii sa nu se aducă atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea ocrotit, ori securității raporturilor juridice.
In consecința, având in vedere ca trecerea în proprietate statului a 1/2 din imobilul revendicat s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor ce reglementează ocrotirea dreptului de proprietate, solicită admiterea acțiunii, constatatarea nulității absolute a deciziei cu nr. 281/12 iulie 1983, emisa de C. Popular al Județului D., având in vedere ca ½ din imobil a trecut in proprietatea statului in mod abuziv fără ca reclamanții sa fi primit vreo justa despăgubire si fără a i se comunica vreodată decizia de preluare si a contractului de închiriere nr. 4451/06-03-2006 și revenirea la situația anterioara in sensul constatării in patrimoniul reclamanților a unui drept de proprietate asupra cotei de ½ din imobil ce a intrat in proprietatea statului.
Arată că, deși ½ din imobil a trecut in proprietatea statului, aceștia au continuat sa-i retina reclamantei rata la apartament pentru întregul imobil.
Este de asemenea de observat ca prin admiterea acțiunii nu se aduce atingere vreunui alt drept de proprietate, ocrotit de lege, si nici securității raporturilor juridice, imobilul aflându-se în posesia reclamantei si a fiului acesteia.
In drept își întemeiază acțiunea pe dispoz art 480 C.civ.
Prin încheierea din data de 14.02.2013, Judecătoria C. a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei C. și a declinat competența în favoarea Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pe rolul tribunalului cauza a fost inregistrata sub nr._, iar la termenul de judecata din 20.06.2013 instanta a pus in discutie calificarea obiectului actiunii si exceptia necompetentei materiale a tribunalului.
Analizand cu prioritate exceptia necompetentei materiale invocata, instanta constata ca reclamantii au solicitat, prin cererea de chemare in judecata, anularea actului de confiscare a cotei de ½ din apartamentul situat in C., ., ., masura dispusa prin Decizia 281/12.07.1983, si a contractului de inchiriere 4451/06.03.2006, incheiat in temeiul Legii 114/1996 si a OG 40/1999, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara.
Masura confiscarii a fost dispusa prin Decizia 281/12.07.1983, in temeiul Decretului 223/1974.
F. de motivarea in fapt si in drept, actiunea reclamantei este o acțiunea în revendicare de drept comun, in cadrul careia foștii proprietari pot să reclame în fața instanțelor judecătorești încălcarea în orice mod a dreptului lor de proprietate asupra locuințelor. Astfel, pot fi deduse judecății aspecte privind nevalabilitatea titlului pretins de proprietate al statului asupra acestor locuințe în raport cu prevederile Constituției, ale tratatelor internaționale la care România era parte și ale legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Temeiul legal al actiunii, indicat prin cererea de chemare in judecata, este dat de disp. art. 480 C.civ., reclamanta invocand si admisibilitatea actiunii in revendicare, astfel cum a fost stabilit prin Decizia CSJ 5/2000.
In ceea ce priveste anularea Contractului de inchiriere 4451/06.03.2006, se retine ca sunt aplicabile disp. Legii 114/1996 si ale OG 40/1999, care au fost avute in vedere la incheierea acestuia.
F. de considerentele expuse si avand in vedere obiectul actiunii, respectiv revendicare de drept comun intemeiata pe disp. art. 480 C.civ. si anulare contract de inchiriere intemeiata pe disp. Legii 114/1996, se apreciaza ca este competenta sa solutioneze cauza judecatoria in a carei raza teritoriala este situat imobilul, in conformitate cu disp. art. 1 si art. 13 C.pr.civ.
In consecinta, instanta va admite exceptia necompetentei materiale si va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei C., iar in temeiul art. 20 C.pr.civ. va constata conflict negativ de competenta si va suspenda din oficiu orice alta procedura, urmand a inainta dosarul instantei in drept sa hotarasca asupra conflictului – Curtea de Apel C., Sectia C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței instanței.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C. G. CU D.. ALES LA C.. AV. P. G. E., cu sediul în C., .. 37, .. 2, județul D. și Ș. P., domiciliată în C., ., ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâții C. L. C., cu sediul în C., . nr. 7, județul D., R. C., cu sediul în C., . și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, în favoarea Judecătoriei C..
Constată intervenit conflictul negativ de competență; suspendă din oficiu orice procedură și înaintează dosarul la Curtea de Apel C. pentru soluționarea conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Iunie 2013.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. G. |
A S. /25.06.2013
A.G. 21 Iunie 2013
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 3547/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
