Obligaţia de a face. Sentința nr. 5131/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5131/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 22078/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5131/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul N. M. C., în contradictoriu cu pârâții U. "S. HARET" - PRIN RECTOR și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că MECTS a depus la dosar întâmpinare.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, la data de 15.10.2012, reclamantul N. M. C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea Diplomei de Licență ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență din cadrul Facultății de Management Financiar contabil C., sesiunea iulie 2009, pentru titlul de licențiat în științe economice și obligarea M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să onoreze comanda de formulare - diplome pentru completarea diplomei de licență și a anexelor, (să aprobe tipărirea formularelor constând în diploma licență și supliment diplomă), precum și stabilirea unui termen de executare, în temeiul art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a urmat cursurile cu durata de 3 ani, 180 credite de studiu transferabile (ECTS), din cadrul Universității S. Haret, Facultatea de Management Financiar Contabil C., promoția 2009 - instituție de învățământ superior particular acreditată prin Legea nr. 443/2002 - dobândind titlul de licențiat în științe economice, conform adeverinței nr. 314/16.07.2009.
Deși au trecut trei ani de la promovarea examenului de licență, iar regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2289 din 28.09.2007 – M.O. Partea I nr. 716/2007, art 11- prevede că activitatea de completare a actelor de studii se efectuează în termen de maximum 12 luni de la terminarea studiilor, nici până în prezent nu i s-a eliberat aceste document.
Conform art. 20 din același regulament, a solicitat Universității S. Haret să-i elibereze diploma, însă nu i s-a eliberat diploma nici până în prezent.
Prin adresa numărul 1967/07.02.2012 pârâta U. S. Haret a comunicat unui reprezentant al absolvenților că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a onorat decât parțial comanda de formulare tipizate pentru diplome pentru a fi completate. Apreciază că acest răspuns dă o tentă de discriminare față de absolvenți, în sensul că pentru o parte s-au eliberat diplomele de studii, iar pentru o parte nu. De asemenea, este și o formă de comportament abuziv din partea pârâților.
Având în vedere cele expuse și refuzul Universității S. Haret de a elibera diplomele de studii, a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâților la cele solicitate, întrucât se consideră vătămat într-un drept și interes legitim, de către o autoritate publică, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Reclamantul, conform art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, a optat pentru competența teritorială a instanței de la domiciliul său.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 Cod.proc.civ.
La data de 12.11.2012 pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului, întrucât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formulare tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii întrucât specializarea urmată de reclamant, la forma de învățământ, nu a fost niciodată autorizată provizoriu/acreditată.
La data de 12.11.2012, pârâta U. „S. Haret” din București a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
În ședința publică de la 16.11.2012, Curtea din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale. Prin Sentința nr.1062/16.11.2012 Curtea de Apel C. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N. M. C., în contradictoriu cu U. „S. Haret” și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în favoarea Tribunalului D., Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. l din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea Diplomei de Licență ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență din cadrul Facultății de Management Financiar Contabil C., sesiunea iulie 2009, pentru titlul de licențiat în științe economice.
Pârâta U. „S. Haret” este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. l lit. b teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
În speța de față, prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U. „S. Haret” din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.
U. S. Haret nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.
În speță, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.
Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenței materiale, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.
În speță, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, în plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că U. S. Haret este o autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. În speța de față, reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său.
În litigiul de față, cererea reclamantului privind obligarea Ministerului să onoreze comanda de formulare-diplome este o cerere accesorie, iar cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret este o cerere incidentală, fiind aplicabile dispozițiile art. 17 C.proc.civ. conform cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Pentru aceste considerente, având în vedere art. 158 alin. 1 și 3 și art. 159 alin. 2 C.proc.civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D.- Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 27 noiembrie 2012 sub nr._ și s-a dispus citarea părților.
La data de 29.03.2013 MEN a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție susținând că nu există raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri, precum și a acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând cauza supusă judecății, cu prioritate asupra excepției invocate, instanța reține că reclamantul este absolvent a UNIVERSITĂȚII „S. HARET"; a început studiile în anul 2006, forma de învățământ ID, dată la care, după reglementările în vigoare, studiile urmate erau acreditate și recunoscute ca atare de pârâta M.E.C.T.S.
A absolvit în anul 2009, pârâta eliberând adeverința care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
Cu toate acestea, diploma de licență nu a fost eliberată, deși reclamantul a făcut demersuri în acest sens, adresând cerere pârâtei USH.
Împotriva refuzului pârâtei, a formulat prezenta acțiune.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MECTS, în acțiunea formulată de reclamant, se reține că raportul juridic dedus judecății s-a născut urmare a încheierii contractelor de studii între reclamant, pe de o parte, și pârâta USH, pe de altă parte.
În temeiul acestor contracte și a legislației în vigoare la data respectivă, obligația eliberării diplomei de licență aparține pârâtei USH, în calitate de parte în contractele încheiate de reclamanți, și care s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea acestora, să organizeze, la finalizarea studiilor, examen de licență și să emite diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana chemată în judecată, în calitate de pârât, și cea care este subiect pasiv, în raportul juridic dedus judecății.
Din cele expuse mai sus, reiese că în raportul juridic dedus judecății, subiect pasiv al obligației de eliberare a diplomelor de licență este pârâta USH; cum reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă să fie obligată pârâta MECTS la emiterea diplomelor de licență sau a oricărui act administrativ similar de recunoaștere, și pentru că nu a făcut dovada faptului că raportul juridic dedus judecății stabilește o astfel de obligație în sarcina MECTS, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada legitimării procesuale pasive a acestui pârât, motiv pentru care va respinge în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
Este adevărat că pârâtul METS are ca atribuție aprobarea eliberării tipizatelor, și că această atribuție reprezintă o condiție necesară a eliberării de către USH a diplomelor de licență, însă acest fapt nu atribuie pârâtului METCS prerogativa de a elibera diplomele de licență, așa cum solicită reclamanta.
Pe fondul cauzei, se constată că reclamantul, înscris la U. ”S. Haret” în 2006, a finalizat studiile prin susținerea și promovarea examenului de licență în 2009, fiindu-i emisă adeverință ce atestă acest fapt.
Ca atare, U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii, să elibereze și diploma de licență.
Aceasta întrucât actele prin care se recunoaște reclamantului calitatea de licențiat, nefiind revocate sau anulate, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea III. 288/2MM privind organizarea studiilor universitare impun că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.”
Iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare Ia momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însă, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanții care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-au încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu pot fi victimele lipsei de acreditare.
Se constată că, într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: … evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă procedura în cauza nu vizează raporturile juridice ale Universității cu reclamanții, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie.
Altfel spus, eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamanților aflați în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acestora nu li se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate rezultă derularea raporturilor reclamantului, în calitate de student, cu U. S. Haret, inclusiv faptul că acesta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență. La rândul său, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență). Altfel spus, U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparență de legalitate a formelor de învățământ (aparența rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc).
Mai mult, chiar și în prezent U. indică absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevede că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". De asemenea, tot U. indică faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât si art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă (specializare), nefăcând nicio referire expresă sau tacită la formele de învățământ (în acest sens, adeverința de licență emisă reclamanților).
Altfel spus, U. pârâtă creează aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate mai sus sunt suficiente a conchide că reclamantul se putea încrede în aparență de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, se reține mai ales faptul că adeverința eliberată reclamantei este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului.
Or, de vreme ce adeverința nu a fost revocată sau, după caz, anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarilor lor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite cererea principală formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, și va obliga pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată în contradictoriu cu pârâtul MECTS, se reține ca obiectul acesteia este “obligarea MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă”; se mai constată că prin adresele_/21.06.2010,_/2010, 12356F/2010,_/1010, U. a solicitat MECTS aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
Cum obligația pârâtei USH, asupra căreia instanța a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativă obligației pârâtului METCS de a aproba formularele tipizate, urmează ca cererea de chemare în garanție să fie admisă și obligată pârâta chemată în garanție la executarea obligației.
În ceea ce privește obligarea MECTS în raport de dispozițiile art. 24 alin (2) din Legea nr. 554/2004 la daune cominatorii in cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere pana la aprobare, pentru eliberarea către reclamanta a actelor de studii instanța va respinge această cerere având în vedere că daunele solicitate în temeiul art 24 intervin în cazul neexecutării hotărârii, pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul legal al hotărârii judecătorești pronunțate, fiind acordate în cadrul procedurii de executare printr-o hotărâre separată potrivit art.25 alin 1 ceea ce nu este cazul în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. M. C., domiciliat în Calafat, . 10, ., ., în contradictoriu cu pârâta U. "S. HARET", cu sediul în București, .. 13, sector 3 și obligă pârâta să elibereze reclamantului diplomele de licență.
Respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, constatând lipsa calității procesuale pasive.
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu pârâtul METCS și obligă pârâtul chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 5 ex/15 Aprilie 2013
C.I./M.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3092/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8504/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
