Obligaţia de a face. Sentința nr. 2163/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2163/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 20950/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2163/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta P. A. G., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons. jur. C. Paulon pentru pârâtă – care depune delegație de reprezentare -, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtei precizează că nu are alte cereri și nici nu solicită administrarea de probe în contradovadă, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
consilier juridic C. Paulon, pentru pârâtă, solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 19 noiembrie 2012, reclamanta P. A. G. a chemat în judecată pe pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să-i înmatriculeze autoturismul – marca Mitsubishi, având numărul de identificare JMR0NH66W2X000759 -, fără achitarea taxei de poluare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, în anul 2012, a achiziționat autoturismul menționat anterior, precum și faptul că a solicitat pârâtei înmatricularea acestuia fără plata taxei de poluare însă, prin adresa nr._/08.11.2012, respectiva cerere i-a fost respinsă.
Reclamantul a pretins că instituirea unei taxe de poluare încalcă in mod evident art. 90, par. l, din Tratatul de instituire a Comunității Europene care prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura,mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare". Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, respectivul articol referindu-se la impozitele si taxele care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Hotărârea Curții Europene de Justiție in cauza C-402/09 din 07 aprilie 2011 (cauza I. T. împotriva statului roman), arata felul in care trebuie interpretat art. 110 TFUE, adică stabilește limpede ca taxa de poluare instituita in România prin O.U.G. 50/2008 - cu modificările si completările ulterioare -, încalcă art. 110 TFUE.
Altfel, încălcarea legislației comunitare prin O.U.G. 50/2008, cu modificările si completările ulterioare, este evidenta si confirmata.
"Taxa de poluare" nu este conforma cu Tratatul de Instituire al Comunității Europene si Tratatul UE, respectiv cu art. 25, 28 si 90, aceasta pentru ca taxa de poluare se percepe numai pentru autoturismele înmatriculate in Uniunea Europeana si reînmatriculate pentru prima data in România, in timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in România, la o noua înmatriculare nu mai este perceputa.
Așadar, se păstrează conceptul de "taxa de prima înmatriculare" pentru autovehiculele din import, institut inițial prin prevederile art. 2141-2143 Cod Fiscal, care au fost declarate de instanțele romanești ca fiind neconforme cu dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Reglementata in acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
De asemenea, încălcarea normelor comunitare prin O.U.G nr. 50/2008 este indubitabil confirmata de Comisia Europeana prin declanșarea procedurii de infringement împotriva României, in data de 25 iunie 2009, Comisia Europeana cerând autorităților de la București sa modifice legislația privind aplicarea taxei de poluare - fosta taxa de prima înmatriculare. Aceasta solicitare, de notorietate publica, a fost transmisa sub forma unei "scrisori de somare", prima etapa a procedurii de încălcare a dreptului comunitar (infringement) prevăzut de art. 226 din Tratatul CE.
Urmare a contradicției dintre O.U.G 50/2008 si normele comunitare, reclamanta se consideră îndreptățită să-i fie înmatriculat autovehiculul proprietate personală fără plata taxei de poluare - prin aplicarea directa a reglementarii comunitare.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive al Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alineatul 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea Ia îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alineat 4). De altfel, prin legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Conform jurisprudenței Curții de Justiție Europene - Decizia in cauza Coasta/Enel (1964) -, CJE a stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat - un vizor independent de drept - nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fără a-i lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fără ca baza legala a Comunității însăși sa fie pusa la îndoiala. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului național ulterior - or, in speța, taxa pe poluare a fost introdusa in legislația interna de abia in anul 2008.
De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
O.U.G nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire al Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi, produse in România. Or, după aderarea României la UE, atâta timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Administrazione delle finanze dello Stato - in speța, taxa menita sa descurajeze importul de banane in Italia). Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin cererea unui tip similar de diferența de tratament s-a pronunțat Curtea de Ia Luxemburg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-376/93 la C-377/93, F.G.Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (banane importate in Italia si fructe cultivate in Italia).
De altfel, scopul O.U.G. nr. 50/2008, anume de a descuraja importarea in România a unor autovehicule second-hand, este recunoscut explicit. In expunerea de motive care însoțesc proiectul de lege privind aprobarea O.U.G 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa de poluare, al cărui scop este, in principiu, corect - poluatorul plătește -, sa aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru. Discriminarea este realizata de legiuitori care au legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, cu toate ca din preambulul O.U.G 50/2008 rezulta ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, deși este evident ca poluează si autovehiculele deja înmatriculate in România, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului poluatorul plătește.
In drept, au fost invocate: art. 148 alin. 2 din Constituția României, Legea nr. 157/2005 de Ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, art. 25, art. 28 si 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și Legea 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citată, pârâta nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: cererea de înmatriculare a unui autoturism fără plata taxei de poluare – înregistrată la pârâtă sub nr._, în data de 02.11.2012 -, și răspunsul la aceasta, exprimat în cuprinsul adresei nr._/08.11.2012; copie după certificatul de export permanent al vehiculului marca Mitsubishi, având numărul de identificare JMR0NH66W2X000759 - eliberat de autoritățile britanice -, precum și traducerea actului în limba română; copie după înscrisul intitulat "chitanță" – redactat în limba engleză -, întocmit în data de 30.04.2012 și traducerea acestuia în limba română.
Analizând ansamblul actelor aflate la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat "chitanță" – redactat în limba engleză -, întocmit în data de 30.04.2012, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Mitsubishi, având numărul de identificare JMR0NH66W2X000759, de la societatea "Admiral Insurance".
Autoturismul anterior menționat fusese înmatriculat în Marea Britanie, în data de 30.09.2002 -, conform celor înscrise în certificatul de export permanent al vehiculului, eliberat de autoritățile britanice.
Reclamanta a solicitat pârâtei ca automobilul marca Mitsubishi, având numărul de identificare JMR0NH66W2X000759 să fie înmatriculat fără plata taxei de poluare însă, prin adresa nr._/08.11.2012, instituția pârâtă i-a comunicat că acest lucru ar fi posibil numai în ipoteza în care s-ar încadra într-unul dintre cazurile de exceptare de la plata taxei prevăzute de art. 3 și 8 din Legea nr. 9/2012, ceea ce nu este cazul în speță.
Taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Marea Britanie -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarca și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit - în considerentele la Decizia nr. 24/14.11 .2011, prin care a fost admis un recurs în interesul legii -, că art. 110 din TFUE se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculului, care nu poate invoca art. 4 și 7 din O.U.G. nr. 50/2008 și, cu atât mai puțin, dispozițiile Ordinului MAI nr. 1501/2006, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite. Astfel, instanța supremă a statuat că „acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzuta de O.U.G. 50/2008, aprobata prin Legea 140/2011 ..........este admisibilă”.
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Prin urmare, chiar dacă potrivit dispozițiilor art. 11 din O.U.G nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul nr. 1501/13.11.2006 emis de M.A.I., autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă - inclusiv achitarea taxei privind emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită conform Legii nr. 9/2012 -, dat fiind că, în mod evident, normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene – instituind o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor -, pârâta Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor avea obligația să dea eficiență direct prevederilor comunitare, administrația având – ca și instanțele de judecată -, aceeași obligație de a aplica prioritar Tratatul Uniunii Europene.
În consecință, Tribunalul constată că refuzul pârâtei de înmatriculare a vehiculului proprietatea reclamantei, fără plata taxei privind emisiile poluante provenite de la autovehicule, este nejustificat.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța consideră acțiunea formulată ca fiind întemeiată, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, urmează a o admite.
Prin urmare, va fi obligată pârâta Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor să înmatriculeze vehiculul aparținând reclamantei – marca Mitsubishi, având numărul de identificare JMR0NH66W2X000759 -, fără plata taxei privind emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementată de prevederile Legii 9/2012.
De asemenea, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. A. G., domiciliată în C., .. 210, ., ., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului D. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul în C., .-95, jud. D., având ca obiect obligație de a face.
Obligă pârâta să înmatriculeze automobilul aparținând reclamantei – marca Mitsubishi, având numărul de identificare JMR0NH66W2X000759 -, fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementată de art. 4 din Legea 9/2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 februarie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M. |
Red. C.G./15.03.2012/4 ex/
Tehnored.M.M./28 Februarie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 460/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2916/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
