Obligaţia de a face. Sentința nr. 460/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 460/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 14840/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 460/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. M. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar adresa nr._/12.01.2013 – întocmită de Instituția Prefectului județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Menționează că nu are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat C. M., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul apărătorului ales – sens în care depune chitanța de plată a respectivului onorariu.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 05 septembrie 2012, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați, în solidar, să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 3.765 lei -, să-i achite dobânda aferentă - calculată până la momentul plății efective -, în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod pr. Fiscală -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism marca Daewoo iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/20.10.2010.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat - cererea fiind înregistrată sub nr._, în data 29.08.2012 -, A.F.P. C. sa-i fie restituita taxa de poluare însă, fără a primi vreun răspuns la respectiva cerere.
Reclamantul a pretins că taxa de poluare este discriminatorie și ilegală, în raport de art. 90 (art. 110 TFUE) din Tratatul privind instituirea Uniunii Europene, care prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
D. fiind că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România cu ocazia vânzării și înmatriculării ulterioare, fiind percepută exclusiv pentru vehiculele înmatriculate în alte state comunitare și reînmatriculate în România, taxa de poluare constituie un echivalent al unei taxe vamale de import.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie compatibil cu art. 90 (art. 110 TFUE), al Tratatului Uniunii Europene trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importante sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele naționale similare, și să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii.
Prin Legea nr. 157/2005 a fost ratificat Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 148 alin 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Potrivit art. 25 C.E. "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu caracter echivalent", în timp ce conform art. 28 C.E. "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu caracter echivalent".
În acest sens, Curtea Europeană de Justiție a hotărât, in cauza Weigel (2004), că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Prin Decizia in Cauza C./Enel(1964), CJE a definit relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre, arătând ca "dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului național ulterior".
De asemenea, în Cauza Simmenthal(1976), s-a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acestea contravin normelor interne fara a solicita ori aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a altor proceduri constituționale cu privire la norma interna.
In consecința, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competenta, atunci când da efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratatul Uniunii Europene sa aplice procedurile naționale în așa fel încât, drepturile prevăzute în Tratat sa fie deplin si efectiv protejate.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art. 214 alin. 1-3 din Codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
În consecință, restituirea taxei de poluare percepută în temeiul O.U.G. 50/2008 se justifică pe o cauză generală comună constând în incompatibilitatea legislației naționale cu cea comunitară – mai exact pe încălcarea normei comunitare
Totodată, reclamantul a făcut referire și la Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 07.04.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30, 34 și 110 din Tratatul Comunității Europene; Decizia CJUE în cauza T. (dosarul C-402/09); art. 148 din Constituția României; Legea nr. 157/2005; O.U.G. 50/2008; Legea 554/2004 și art. 21 și 117 Cod procedură fiscală.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/29.08.2012 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/23.10.2008; copii după certificatul de proprietate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile italiene -, ale autoturismului marca Daewoo, având nr. de identificare KLAJF696EWK163238 și traducerea acestora în limba română; adresa nr._/12.01.2013 trimisă reclamantului de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor; copia unui înscris intitulat „declarație de vânzare” – redactat în limba italiană -, încheiat în data de 11.09.2007, precum și traducerea actului în limba română.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „declarație de vânzare” – redactat în limba italiană -, încheiat în data de 11.09.2007, reclamantul a achiziționat un autovehicul marca Daewoo, având nr. de identificare KLAJF696EWK163238, de la cetățeanul M. A..
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Italia, în data de 28.04.1998 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile italiene.
Adresa nr._/12.01.2013 trimisă reclamantului de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, atestă faptul că autoturismul marca Daewoo, având nr. de identificare KLAJF696EWK163238 a fost înmatriculat în România la data de 28.10.2008 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța seria_/23.10.2008 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 3.765 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/29.08.2012, reclamantul a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta i-a transmis că este îndreptățit a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr. 50/2008 este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Italia -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
În consecință, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 3.765 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 242 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. V., domiciliat în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 3.765 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, până la momentul plății efective.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 242 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.01.2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M. |
Red. C.G./11.02.2013/5 ex/
Tehnored. M.M./30 Ianuarie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 5538/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2163/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
