Obligaţia de a face. Sentința nr. 2178/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2178/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 20215/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2178/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul M. I. T., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BĂILEȘTI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâtele DGFP D. și AFP Băilești, reprezentate de cons. jur. U. N., lipsind reclamantul și pârâta AF Mediu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul a depus la dosar taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, chitanța reprezentând onorariul de avocat, concluzii scrise, solicitând judecarea cauzei și în lipsa sa.
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra fondului.
Cons. jur. U. N. pentru pârâtele DGFP D. și AFP Băilești solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
La data de 09.11.2012 reclamantul M. I. T. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BĂILEȘTI, D.G.F.P. D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la restituirea contravalorii taxei de poluare în cuantum de 1.092 de lei; la plata dobânzii aferente, calculate în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod de procedură fiscală.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca Chevrolet, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 1.092 de lei, pe baza Deciziei de calcul emisă de A.F.P. Băilești. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. Băilești in vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituirea ei.
Considera ca plata acestei taxe numita taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, care contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art. 23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre. Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
Taxa de poluare a fost introdusa în legislație prin O.U.G. 50/2008 si a intrat in vigoare la 01.07.2008, fiind modificata prin O.U.G. 208/2008, O.U.G. 218/2008 si recent O.U.G. 7/2009, ultima ordonanța după care si noi a plătit taxa de poluare. Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
Mai mult s-a decis suspendare taxei auto pe perioada 01.12._09 pentru mașinile noi Euro 4, care nu depășesc capacitatea cilindrica 2000 cm cubi, ceea ce este o discriminare noua a regimului fiscal si respectiv o diferența de tratament, fata de cei care doresc sa achiziționeze un autovehicul, condiționându-i sa achiziționeze doar un anumit tip de autovehicul, cu o capacitate cilindrica sub 2000 cm cubi, pentru a nu plați taxa de poluare.
In aceasta situație evidențiază o noua discriminare, deoarece legiuitorul a stipulat in ordonanța faptul ca se asigura protecția mediului pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului,, Poluatorul plătește", ori persoanele care au solicitat înmatricularea înainte de data de 01.07.2008, fata de cele care au înmatriculat autoturismele după acea data, nu mai plătește taxa de poluare, deși este evident ca poluează la fel ca celelalte. De asemenea, art. 148 alin. 2 din Constituția României stabilește că: „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". Totodată potrivit aliniatului 4 din același articol Parlamentul, Președintele țarii, Guvernul si Autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligaților ce rezulta din actul aderării si din Constituție.
Învederează că Hotărâte în cauza C-402/2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la taxa de poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru. Astfel, instanța europeană a apreciat că această ordonanță este contrară dreptului Uniunii și are ca efect descurajarea importului și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
In drept a invocat art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992, Hotărârea în cauza C-402/2009 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
A depus în copie la dosar, C.I, chitanța de plată a taxei; decizia de calcul a taxei, răspunsul AFP; certificatul de înmatriculare; carte identitate mașină; contract de vânzare-cumpărare.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că, la data de 13.07.2011, reclamantul M. I. T. a achiziționat un autovehicul marca Chevrolet Cruze, an fabricație 2011, conform înscrisurilor anexate la filele 10 – 13 din dosar.
La data de 01.08.2011, în vederea înmatriculării autoturismului și ținând seama de prevederile OUG 50/2008, reclamantul a achitat taxa de poluare în sumă de 1.092 de lei, așa cum rezultă din chitanța fiscală aflată la fila 4 din dosar.
Ulterior, a solicitat Administrației Financiare a Municipiului Băilești să i se restituie contravaloarea acestei taxe, apreciind că în mod nelegal fost obligat la plata taxei, pârâta comunicând reclamantului respingerea cererii având în vedere faptul că taxa de poluare este prevăzută de disp. OUG 50/2008.
În drept, acțiunea formulată de către reclamantul M. I. T. nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Astfel, în esență, reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 23, art. 25 și art. 110 din TFUE, apreciind că prin reglementarea taxei de înmatriculare a autovehiculelor s-a instituit de fapt o nouă taxă cu efect echivalent taxelor vamale anterioare aderării României la Uniunea Europeană, împrejurare de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor în statele membre.
Potrivit art. 110 din TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 110, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispozițiile art. 110 din TFUE. suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent, conținute în art. 23 și 25 din Tratat, caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Potrivit art. 4 din OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule ,,obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9; c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 8”.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale citate anterior, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de dispozițiile legale naționale nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera statului, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriu României, în vederea punerii în circulație astfel încât nu reprezintă o taxă vamală de import sau o măsură cu efect echivalent în sensul art. 23 și art. 25 din Tratatul C.E.
Pe de altă parte însă, dispozițiile OUG nr. 50/2008, reglementând o taxă care diferă în funcție de criterii obiective și se aplică cu excepțiile prevăzute de lege în cazul tuturor autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în România, nu încalcă dispozițiile art. 90 din Tratat, decât în măsura în care această taxă este percepută pentru înmatriculare în România a autoturismelor second hand, înmatriculate deja într-un alt stat membru, în vreme, ce la schimbarea proprietarului unui de autoturism aflat pe piața internă, o astfel de taxă nu mai este percepută.
Ori, în speța de față, așa cum rezultă din facturile fiscale, procesul-verbal de predare-primire și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamant, fiind fabricat în anul 2011 nu a fost înmatriculat anterior în nici un alt stat membru, anterior înmatriculării în România la cererea reclamantului, primul proprietar al acestuia.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în spațiul comunitar, în România, taxa specială de înmatriculare prevăzută de OUG nr. 50/2008 nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 din TFUE., nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamantul M. I. T. nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. I. T., domiciliat în .. D., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, jud. D., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294 corp A, sector 6, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BĂILEȘTI, cu sediul în Băilești, ., jud. D..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 6 ex./L.N. 27 Februarie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 4377/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2601/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
