Pretentii. Sentința nr. 6360/2013. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 6360/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 17799/63/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 6360/2013

Ședința publică de la 08 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. S.

Grefier L. V. N.

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI BĂILEȘTI PRIN PRIMAR P. C., în contradictoriu cu pârâții N. I., C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA JUDEȚEANĂ DE C. D., având ca obiect pretentii repunere pe rol.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâții N. I., asistat de av. M. C. și C. de C. a României – Camera Județeană De C. D., reprezentată de cons.jur. B. L., lipsind reclamanta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Av. M. C. pentru pârâtul N. I. depune la dosar extras ecris cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul atât, asupra excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâta C. de C. a României – Camera Județeană De C. D., prin întâmpinare, asupra excepției de nelegalitate a procesului – verbal de constatare nr._/03.06.2010 și a deciziei nr. 17/04.06.2010 emise de C. de C. a României – Camera Județeană de C. D., asupra excepției prescriptiei dreptului material la actiule invocată de pârâtul N. I. prin întâmpinare, cât și asupra fondului cauzei.

Av. M. C. pentru pârâtul N. I. solicită respingerea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâta C. de C. a României – Camera Județeană De C. D., întrucât prezenta cerere are la bază aceste decizii emise de pârâtă.

Pe fondul cererii referitoiare la excepția de excepția de nelegalitate solicită admiterea acesteia, anularea celor două acte administrative: procesul – verbal de constatare nr._/03.06.2010 și decizia nr. 17/04.06.2010 emise de C. de C. a României – Camera Județeană de C. D., cu privire la aspectele referitoare la dl. N. I., conform celor menținute în excepția de nelegalitate invocată, apreciind că sunt încălcate dispozițiile OG nr. 1/2006.

Arată că nu s-a avut în vedere că dispozițiile de numire au fost avizate de Instituția Prefectului Jud. D., iar raportat la dispozițiile art. 12 din Legea nr. 18/1991, pârâtul N. I. a beneficiat de sporul de dificultate, întrucât a făcut parte din aceste comisii, constituite în baza legii mai sus menționate, acesta având calitatea de coordonator de proiect.

Cons.jur. B. L. pentru pârâta C. de C. a României – Camera Județeană De C. D., solicită admiterea excepției inadmisibilității și pe cale de consecință, respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, invocând dispozițiile art. 2 prin coroborare cu art. 4 din Legea nr. 554/2004. Invocă de asemenea, dispozițiile menționate la pct. 92 și 106 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., conform cărora se atacă în contencios administrativ dosar încheierea prin care a fost soluționată contestația împotriva Deciziei emise de C. de C. și nu actele supuse controlului în procedura prealabilă obligatorie, pe care pârâtul N. I. nu a parcurs-o.

În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată conform motivelor din întâmpinare, sporul se acordă de până la 50% și nu 100%.

În replică, av. M. C. pentru pârâtul N. I. arată că acesta nu avea altă cale să conteste aceste acte decât pe cale administrativă.

Instanța acordă cuvântul asupra fonului cererii de chemare în judecată, inclusiv asupra excepției prescripției invocată de parat.

Av. M. C. pentru pârâtul N. I. solicită admiterea excepției, precizând că cererea de chemare în judecată a fost formulată în anul 2012 pentru un prejudiciu din 2007, 2008, iar acțiunea se supune termenului de prescripție de 3 ani. Pe fond, solicită respingerea cererii formulată, învederând că pârâtul nu a datorat sumele respective, că a beneficiat de aceste sporul în baza unor acte normative în vigoare la momentul respectiv. I s-a acordat un spor de 50% și de 75%, conform legilor în vigoare la momentul respectiv.

Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

INSTANȚA

La data de 16 octombrie 2012 reclamanta Instituția P. Mun.B. prin reprezentant legal P. C.-primar a chemat în judecată pe in judecată pe pârâtul N. I., solicitând obligarea acestuia la plata prejudiciului de 61.557 de lei, actualizat la zi cu rata inflației.

In fapt, arată că pârâtul N. I., fost primar, a beneficiat in perioada 2007-2008 de spor de dificultate acordat persoanelor ce ocupa funcții publice și salarii majorate cu 75% pentru persoanele care ocupa funcții de demnitate publică care gestionează fonduri comunitare.

În urma controlului Camerei de C. D., prin decizia nr.17/04.06.2010 s-a stabilit ca paratul a prejudiciat instituția cu suma de 61.557 lei astfel:

-12.176 lei reprezentând plata nelegala a sporului de dificultate acordat persoanelor ce ocupa funcții de demnitate publica;

-_ lei reprezentând efectuarea de plați aferente a unor salarii majorate cu 75% acordate persoanelor ce ocupa funcții de demnitate publica care gestionează fonduri comunitare.

Prin dispozițiile emise de către primar si având nr. 2/2007 si 3/2007 se stabilea plata de doua ori a sporului de dificultate în cuantum de 50%~dîn indemnizație pentru fiecare din comisiile constituite.

Prin acordarea sporului de dificultate de 100% din indemnizația corespunzătoare funcției s-au încălcat prevederile art. III alin. l din OUG nr. 136/2006 pentru completarea legii nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietății, unde se precizează:"Prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor in sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupa funcții de demnitate publica, cu modificările si completările ulterioare, persoanele care ocupa funcții de demnitate publica, alese sau numite, din administrația publica centrala sau locala beneficiază lunar de un spor de dificultate de pana la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective sau din salariul de încadrare, in cazul in care sunt implicate in aplicarea minatoarelor acte normative:

a) Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv de către stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificările si completările ulterioare;

b) Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, si Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare".

Precizează că, deși primarul a făcut parte din cele doua comisii, acesta putea beneficia doar de sporul de 50% din indemnizația corespunzătoare funcției nicidecum de 100% așa cum a fost plătit.

In ceea ce privește efectuarea de plați aferente a unor salarii majorate cu 75% acordate persoanelor ce ocupa funcții de demnitate publica care gestionează fonduri comunitare, prin dispozițiile nr. 4909/19.03.2007 si 4920/21.03.2007 s-a constituit echipa de implementare a proiectului Reabilitarea sistemului municipal de colectare si transport deșeuri la nivelul Mun.B., respectiv s-a aprobat majorarea salariului de baza cu 75% pentru întreaga echipa de implementare printre care si primarul N. I. in calitate de coordonator proiect.

In mod nelegal primarul a primit majorarea de 75% a indemnizației corespunzătoare funcției, persoanele care ocupă funcții de demnitate publica neputând face parte din structurile care au ca obiect de activitate gestionarea asistentei financiare comunitare, iar pentru aceste persoane indemnizațiile sunt unica forma de remunerare.

Pentru acordarea drepturilor prevăzute anterior au fost încălcate dispozițiile art. 57(5) din Legea nr. 215/2001 si art. 3(4) din OG 10/2007 care prevăd:"Pe durata mandatului, primarul si viceprimarul primesc o indemnizație lunara, ca unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respective de viceprimar, si care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligațiilor care se determina in raport cu venitul salarial. Primarul si viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime in munca si de alte sporuri prevăzute de lege".

In drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 1349 din Noul Cod Civil, OUG nr. 209/2005, Legea nr. 263/2006, OUG nr. 136/2006, Legea nr. 490/2004, OUG nr. 1/2006, art. 57 (5) si 128 din Legea nr. 215/2001, art. 3(4) din OG nr. 10/2007, modificata si art. 55 din legea nr. 393/2004.

A depus la dosar Decizia nr. 17/2010 și Procesul-verbal de constatare nr._/2010.

Pârâtul N. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca fiind prescrisă.

A invocat excepția peremptorie de prescripție a dreptului material la acțiune având ca obiect un drept patrimonial .

Art. 1 alin. 11 din Decretul 167/1958 stipulează că dreptul la acțiune, având ca obiect un drept patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Prescripția stinge dreptul la acțiune în sens material ceea ce înseamnă că, dacă reclamantul intentează acțiune după împlinirea termenului de prescripție, aceasta trebuie respinsă ca prescrisă, titularul dreptului subiectiv supus prescripției extinctive nemaifiind ajutat de forța de constrângere a statului, fiind un termen de decădere.

Dacă prin prescripție se stinge dreptul la acțiune, este normal să se stingă și însuși dreptul subiectiv civil alături de dreptul la acțiune, întrucât este de neconceput supraviețuirea dreptului subiectiv civil, de vreme ce se stinge posibilitatea ocrotirii lui pe cale de constrângere statală. Stingerea prin prescripție a dreptului la acțiune constituie o sancțiune a neglijenței titularului acestui drept care nu exercitat în termenul prevăzut de lege.

Arată că sumele solicitate provin din perioada martie 2007 - iunie 2008.

În cazul în care instanța va trece peste această excepție, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de către reclamanta Municipiul Băilești-Instituția P. Municipiului Băilești prin care se solicită obligarea acestuia la plata sumei de 61.557 lei reprezentând presupusul prejudiciu creat reclamantei, respectiv:_ lei - plata nelegală a sporului de dificultate acordat persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică și_ lei - efectuarea de plăți aferente unor salarii majorate cu 75% acordate persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică ce gestionează fonduri comunitare.

În fapt, suma care i se impută derivă din Decizia nr. 17/04.06.2010 și Procesul-verbal de constatare nr._/03.05.2010 emise de C. de C. a României - Camera Județeană de C. D. în urma misiunii de audit financiar efectuată la Primăria Municipiului Băilești.

Arată că nu datorează sumele solicitate de către reclamantă, că sporul de dificultate de care a beneficiat i-a fost acordat în mod legal, în condițiile în care acesta a făcut parte din 2 comisii distincte, cu componență diferită și cu atribuții distincte. Prin urmare i-a fost acordat un spor de dificultate de 50% pentru activitatea desfășurată în cadrul fiecărei comisii, iar nu de 100% așa cum în mod greșit s-a menționat.

Astfel, prin Dispoziția nr. 2/2007 validată de Instituția Prefectului prin referatul de legalitate nr. l540/2007, acesta a fost investit cu soluționarea notificărilor conform Legii 10/2001. Ori, potrivit art. 3 alin. 2 din OUG. 13 6/2006, în cazul prevăzut la alin. (1) Ut. a), persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală și locală beneficiază de sporul de dificultate numai în situația în care acestea au fost învestite cu soluționarea notificărilor în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pe de altă parte, prin Dispoziția nr. 3/2007 validată de Instituția Prefectului prin Referatul de legalitate nr. l540/2007, subsemnatul am fost desemnat membru în comisia constituită în temeiul art. 12 din Lg. 18/1991 modificată și completată. Ori, dispozițiile art. 3 alin. 3 din OUG 136/2006 sunt următoarele: în a cazul prevăzut la alin. (1) Ut. b), persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese, din administrația publică locală, respectiv primarii și viceprimarii, beneficiază de sporul de dificultate numai în situația în care aceștia au calitatea de membri în comisiile constituite în temeiul art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În legătură cu suma care i se impută reprezentând salarii majorate cu 75% acordate subsemnatului în perioada martie 2007 - iunie 2008 datorită faptului că a ocupat o funcție de demnitate publică de gestionare a fondurilor comunitare, consideră de asemenea, că în mod nejustificat i se solicită restituirea acestei sume.

Astfel, acesta, în cadrul echipei de implementare a proiectului " Reabilitarea sistemului municipal existent de colectare și transport deșeuri la nivelul Municipiului Băilești" a avut calitatea de coordonator proiect.

Această echipă de implementare a proiectului a fost nominalizată prin dispoziție a primarului și a primit avizul de legalitate din partea Instituției Prefectului D., atât pentru componența echipei, cât și pentru majorarea salariului de bază cu 75%. Numirea mea în calitate de coordonator proiect s-a făcut prin Dispoziția nr. 4909/19.03.2007 a Primăriei Municipiului Băilești, în conformitate cu prevederile Acordului Cadru semnat cu MIE București și în temeiul art. 68 și 115 alin. l lit. a din Lg. 215/2001 a Administrației Publice Locale. La data de 21.03.2007, prin Dispoziția nr. 4920, Primăria Municipiului Băilești, în baza art. 8 din OUG. 1/2006, a dispus ca acesta, împreună cu celelalte persoane care participă la derularea proiectului să beneficieze de majorarea salariului de bază cu 75% pe toată perioada implementării proiectului.

Legalitatea acestor dispoziții a fost verificată de către Direcția Verificarea Legalității Actelor din cadrul Guvernului României - Instituția Prefectului Județului D..

Pe de altă parte, Legea 490/2004 și OUG 1/2006 prevăd că personalul din cadrul structurilor care gestionează asistența financiară comunitară beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%.

Susținerile potrivit cărora dispozițiile OUG 1/2006 nu ar fi aplicabile

finanțărilor prin programul PHARE sunt total neadevărate, în condițiile în care

în Ghidul de Finanțare PHARE se face mențiunea că: Tipul de asistență

financiară: credit nerambursabil, iar art. 8 din OUG 1/2006 se referă la

activitatea de gestionare a asistenței financiare din împrumuturi externe

contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, precum și împrumuturi similare.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. l din HG nr. 170/2005, termenul de gestionare a asistenței financiare nerambursabile comunitare este definit ca fiind totalitatea activităților de programare, implementare, monitorizare, raportare, evaluare, contractare, audit, control tehnic și financiar, efectuare a plăților, precum și activități specific de coordonare, cu privire la instrumentele de preaderare PHARE și I...

În plus, în calitatea sa de coordonator proiect pe care a deținut-o în cadrul echipei, acesta și-a îndeplinit toate obligațiile și atribuțiile care îi reveneau, proiectul fiind în prezent implementat corespunzător, iar contractul aferent pus în bună executare.

Față de cele menționate, consider că în mod legal a primit sumele reprezentând spor de dificultate și majorări salariale și implicit nu a creat niciun prejudiciu reclamantei. Pe cale de consecință, solicită respingerea cererea formulată de către Municipiul Băilești-Instituția P. Municipiului Băilești.

Totodată, în temeiul art. 4 din Lg. contenciosului administrativ nr.554/2004 a invocat excepția de nelegalitate a Procesului-Verbal de Constatare nr. l2750/03.06.2010 încheiat de auditorii publici externi din cadrul Curții de C. a României – Camera Județeană de C. D. și a Deciziei nr. l7/04.06^2010 a Curții de C. a României - Camera Județeană de C. D..

I. Conform art. 4 din L. 554/2004 - Legea Contenciosului Administrativ: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. în acest caz, instanța constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.

(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților.

(3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în 48 de ore de la pronunțare ori de la comunicare și se judecă în

3 zile de la înregistrare, cu citarea părților prin publicitate.

(4)În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat

nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa

cauza, fără a ține seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată".

II. În speță sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate ale unei astfel de

excepții:-

- actele vizate sunt acte administrative unilaterale, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din L. 554/2004 - de actele administrative atacate depinde soluționarea litigiului pe fond.

În cererea formulată de către reclamantă se menționează faptul că la stabilirea presupusului prejudiciu creat de către acesta s-au avut în vedere actele a căror nelegalitate o invocă, respectiv, Decizia nr. l7/04.06.2010 a Curții de C. a României - Camera Județeană de C. D., privind înlăturarea presupuselor abateri de la legalitate și regularitate constatate și consemnate în procesul-verbal de constatare nr._/03.06.2010 încheiat de auditorii publici externi din cadrul Curții de C. a României - Camera Județeană de C. D., în urma misiunii de audit financiar efectuată la Primăria Mun. Băilești.

III. In ceea ce privește temeinicia excepției invocate, consideră că actele administrative menționate mai sus sunt nelegale, fiind emise cu încălcarea dispozițiilor legale.

Astfel, prin Procesul-Verbal de Constatare nr._/03.06.2010 încheiat de auditorii publici externi din cadrul Curții de C. a României - Camera Județeană de C. D. și prin Decizia nr. 17/04.06.2010 a Curții de C. a României - Camera Județeană de C. D. s-a stabilit că ar fi fost încălcate prevederile art. III alin. l din OUG 136/2006 pentru completarea Lg. 263/2006 privind aprobarea OUG 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, art. 57 (5) din Lg. administrației publice locale nr. 215/2001, art. 3(4) din OG. nr. 10/2007, art. 1(1) din Lg. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, art. 8(l) din OUG. nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană, art. 4 alin. 1 și 2, art. 5 alin. l și 2 și art. 6 din HG nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.

Arată că în mod greșit organul de control a stabilit că acesta s-ar afla sub incidența tuturor acestor dispoziții legale menționate, dispunând inițierea măsurilor în vederea recuperării sumei de_ lei reprezentând sporul de dificultate acordat și foloasele necuvenite și_ lei reprezentând indemnizație majorată cu 75% acordată personalului care gestionează fondurile comunitare

Aspectele reținute în procesul-verbal de constatare nr._/03.06.2010 și în Decizia nr. 17/04.06.2010 a Curții de C. a României - Camera Județeană de C. D. nu corespund realității datorită aspectelor pe care le-am invocat mai sus în prezenta întâmpinare.

Față de cele expuse, consideră că Procesul-Verbal de Constatare nr._/03.06.2010 încheiat de auditorii publici externi din cadrul Curții de C. a României - Camera Județeană de C. D. și Decizia nr. 17/04.06.2010 a Curții de C. a României - Camera Județeană de C. D. sunt nelegale și se impune anularea acestora cu privire la aspectele ce mă privesc.

Prin urmare, solicită suspendarea prezentei cauze și admițând în principiu excepția de nelegalitate invocată, să se dispună sesizarea Curții de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal cu privire la soluționarea excepției.

La data de 16 ianuarie 2013 cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ., fiind repusă pe rol la cererea reclamantei, din data de 08 februarie 2013.

La data de 13 martie 2013 reclamanta Instituția P. Muncipiului Bailești a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției invocate de parat si admiterea acțiunii, pentru următoarele:

Față de excepția invocata de parat, respectiv sa se respingă acțiunea ca fiind prescrisa, solicită instanței respingerea acesteia, întrucât termenul general de prescripție este de 3 ani si curge de la data când s-a născut dreptul la acțiune. Ori data nașterii dreptului la acțiune este data de 04.06.2010, data la care ne-a fost comunicata decizia nr. 17/04.06.2010, prin care s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii. Așadar, dreptul la acțiune nu este prescris motiv pentru care solicitam instanței respingerea excepției invocate.

Pe fondul cauzei arată că la acordarea sporului de dificultate au fost încălcate prevederile art. III alin.l din OUG ar. 136/2006 care precizează:"(l)Prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor în sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupa funcții de demnitate publica, cu modificările si completările ulterioare, persoanele care ocupa funcții de demnitate publica, alese sau numite, din administrația publica centrala sau locala beneficiază lunar de un spor de dificultate de pana la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective sau din salariul de încadrare, in cazul in care sunt implicate in aplicarea următoarelor acte normative:

a)Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificările si completările ulterioare;

b)Legea fondului funciar nr.l8/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, si legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra, terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii rondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr.169/1997, cu modificările si completările ulterioare".

Privitor la majorarea salariului de baza cu 75%, învederează instanței ea persoanele care ocupau funcții de demnitate publica nu puteau face parte din structurile care aveau ea obiect de activitate gestionarea asistentei financiare comunitare, ci doar personalul contractual si /sau funcționarii publici din cadrul structurii organizate in cadrul primăriei cu avizul Ministerului finanțelor Publice, si va beneficia de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 490/2004.

Legea nr. 490/2004 prevede clar in art. 1 ca "Persoanalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistentei financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE si I., prin fondurile FEOGA, secțiunea Garantare, si prin fondurile structurale si de coeziune, poate ti constituit din personal contractual sau, după caz, funcționari publici."

Așadar, pârâtul nu putea beneficia de indemizație majorată cu 75% întrucât Legea speciala nu prevede ca din structura pot face parte si persoanele care ocupau funcții de demnitate publică. Mai mult, legea nr. 215/2001 republicata prevede clar drepturile de care beneficiază primarul, respectiv:"Pe durata mandatului, primarul si viceprimarul primesc o indemnizație lunara, ca unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv viceprimar, si care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligațiilor care se determina in raport cu venitul salariat Primarul si viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime in munca si nici de alte sporuri prevăzute de lege."

F. de cele expuse anterior, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

Privitor ia excepția de nelegalitate invocata de parat, arată că, pe rolul Tribunalului D. este înregistrat dosarul nr._, in cadrul căruia se verifica legalitatea deciziei Camerei de C. D. nr. 17/2010..

In situația in care instanța admite excepție ele nelegalitate invocată de parat, consideră ca Tribunalul D. este instanța competenta sa soluționeze excepția, având in vedere ca Decizia nr.l7/2010 este emisa de Camera Județeană de C. D. si in conformitate cu prevederile art. 10 alin. I din Legea nr. 554/2004:litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene se soluționează de tribunalele administrativ-fiscale.

La termenul de judecată din data de 13 martie 2013, instanța a dispus citarea în cauză în calitate de pârâtă a emitentului actelor contestate, respectiv C. de C. a României – Camera Județeană de C. D., cu mențiunea de a depune întâmpinare și documentele avute în vedere la emiterea actelor a căror nelegalitate se invocă.

C. de C. – Camera de C. D. a depus documentația la baza actelor atacate și întâmpinare, solicitând respingerea excepției de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare nr._/03.06.2010 și a Deciziei nr. 17/04.06.2010 emisă de Camera de C. D., în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

In fapt,

a) Auditorii publici externi din cadrul Camerei de C. D. au efectuat Auditul financiar al contului de execuție pe anul 2008, la Unitatea Administrativ - Teritorială a Municipiului Băilești și au încheiat Procesul-verbal de constatare nr._/03.05.2010;

b) Examinând abaterile de la legalitate și regularitate consemnate în acest act de control, a fost emisă Decizia nr. 17/04.06.2010 prin care au fost stabilite măsuri de remediere a deficiențelor;

c) împotriva măsurilor dispuse prin Decizie, reclamantul a formulat contestație prin care a invocat excepția de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare nr._/03.05.2010 și a Deciziei nr. 17/04.06.2010

Solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a

Procesului-verbal de constatare nr._/03.06.2010 și a Deciziei nr. 17/04.06.2010

emise de Camera de C. D., invocată prin întâmpinarea depusă în prezentul

dosar, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Totodată potrivit art. 5 alin. (2) din aceeași lege a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lene organică, o altă procedură judiciară.

Din coroborarea textelor de lege anterior citate, rezultă faptul că pot forma obiectul excepției de nelegalitate numai actele administrative care pot forma și obiectul unei acțiuni directe în contencios administrativ, iar nu și cele exceptate, căci procedura excepției de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale.

Mai mult, fiind circumscrisă controlului de legalitate pe cale incidentală a unui act administrativ, excepția de nelegalitate nu poate avea ca obiect un act premergător emiterii unui act administrativ, cum este cazul Procesului-verbal de constatare nr._/03.06.2010, legalitatea unui asemenea act urmând a fi cenzurată, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 de către instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ la baza căruia a stat operațiunea administrativă.

In cauza de față, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, reclamantul înțelege să critice pe calea excepției de nelegalitate Procesul-verbal de constatare nr._/03.06.2010 și Decizia nr. 17/04.06.2010 emise de C. de C. a României - Camera de C. D., întocmite în urma auditului financiar efectuat la Primăria municipiului Băilești.

Potrivit pct. 92 din Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 1/2009 "împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acesteia, partea interesată poate depune contestație la structura Curții de C. care a emis decizia", iar potrivit pct. 106 din același Regulament "împotriva hotărârilor înscrise în încheiere, entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554 2004, cu modificările și completările ulterioare."

În conformitate cu dispozițiile Regulamentului menționat, emis în baza Legii nr. 94/1992 republicată, obiectul acțiunii directe în contencios administrativ îl poate constitui numai încheierea prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Deciziei emise de C. de C. și nu actele supuse controlului în procedura prealabilă obligatorie, potrivit normei speciale.

Ori reclamantul, în absența unei contestații adresate organului administrativ competent, se prevalează de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554-2004 pentru a pune în discuție, direct în fața instanței de contencios administrativ, Decizia emisă de Camera de C. D. și Procesul-verbal de constatare nr._/03._ ce a stat la baza întocmirii acesteia, act premergător ce nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.

Actele din speța de față nu pot fi supuse excepției de nelegalitate, căci acest mijloc de apărare vizează doar actele administrative care pot fi atacate în fața instanței de contencios administrativ.

Procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva Deciziilor emise de C. de C., reglementată în temeiul Legii organice nr. 94/1992 republicată, reprezintă o procedură administrativă obligatorie prin care se lasă posibilitatea subscrisei de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.

Pornind de la respectarea principiului simetriei juridice, rezultă că actele administrative care nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrative, nu pot forma nici obiectul excepției de nelegalitate.

Prin urmare, solicită admiterea excepției inadmisibilității și pe cale de consecință, respingerea excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.

Dacă instanța va trece peste argumentele care vizează inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

1. Din verificarea efectuată de auditorii publici externi din cadrul Camerei de C. a județului D., cu privire la acordarea sporului de dificultate, s-au constatat unele abateri de la normele legale în vigoare, care au condus la efectuarea de plăți nejustificate din credite bugetare, în sumă de 14.710,95 lei, pentru care s-au calculat foloase nerealizate în sumă de 3.163 lei.

În anul 2007, entitatea a acordat și plătit primarului N. I., pentru activitatea desfășurată în cadrul Comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, sub forma de spor de 100%, suma brută de 35.467,50 lei.

Din verificările efectuate referitoare la respectarea prevederilor legale mai sus menționate, organele de control au constatat că, instituția a plătit, contrar prevederilor legale, spor de dificultate primarului N. I. peste cuantumul legal de 50%, în sumă netă de 9.013,49 lei.

Implicit instituția a efectuat nejustificat plăți aferente contribuțiilor datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului fondului de șomaj și fondului asigurărilor de sănătate.

Pentru suma totală de 9.013,49 lei ce reprezintă prejudiciu pentru entitatea verificată, s-au calculat foloase nerealizate în sumă de 3.163 lei, de la data efectuării plăților, până la data de 30.04.2010 avându-se în vedere rata dobânzii de referință practicată de Banca Națională a României pe luna aprilie 2010, de 7%.

Prin acordarea sporului de dificultate în procent de 100%, primarului unității administrativ - teritonale, au fost încălcate prevederile art. I din O.U.G. nr. 136/2006 pentru completarea Legii nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, introducând în cuprinsul Legii, art. III, care stipulează la alin. (1) faptul că " (1) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală și locală beneficiază lunar de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective sau din salariul de încadrare".

2. Referitor la legalitatea efectuării plăților aferente unor salarii majorate cu 75%, vă învederăm faptul că, dm verificarea efectuată cu privire la majorarea unor salarii aferente personalului care gestionează fondurile comunitare, s-au constatat unele abateri de la normele legale în vigoare, care au condus la efectuarea de plați nejustificate din credite bugetare, în sumă totală de 111.933 lei, din care plăți nete în sumă de 67.720 lei, contribuții angajat și angajator în sumă de 44.213 lei.

Auditorii publici externi au constatat abateri de la legalitate și regularitate în legătură cu majorarea salariilor persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică și care nu pot face parte din structurile care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare, aceste majorări putând fi acordate numai personalului contractual și/sau funcționarilor publici așa cum stipulează art. 1 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 " (1) Personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE, I. și SAPARD, prin Fondul European pentru Garantare în Agricultură, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și prin fondurile structurale și de coeziune poate fi constituit din personal contractual sau, după caz, funcționari publici.""""

Totodată s-a constatat că nu era constituită și organizată, în cadrul primăriei, printr-un act de decizie, o structură în cadrul acesteia (serviciu, birou, etc), cu un regulament de organizare și funcționare propriu, prin care să fie coordonate activitățile de implementarea a proiectului "Reabilitarea sistemului municipal existent de colectare și transport deșeuri la nivelul municipiului Băilești" și contractului aferent, majorarea salariilor de bază cu 75%, structura și personalul care au ca obiect de activitate gestionarea fondurilor comunitare nu s-a făcut în baza avizului Ministerului Finanțelor Publice și nu a fost publicată în Monitorul Oficial, nu s-au întocmit fișe de post pentru personalul care s-a ocupat cu gestionarea fondurilor comunitare, care să cuprindă toate atribuțiile și timpul alocat în procente pentru îndeplinirea sarcinilor în cadrul programului și care trebuie să reprezinte minimum 75% din obiectivele și atribuțiile de serviciu sau minimum 75% din timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului.

Controlul Curții de C. a constatat că, entitatea verificată a plătit primarului N. I., în perioada martie 2007 - iunie 2008, contrar prevederilor legale, indemnizație majorată cu 75%, care în sumă netă a totalizat 38.515 lei.

Au fost încălcate prevederile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 republicată, art. 3 alin. (4) din O.G. nr.l0/2007, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 privind 6 stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, art. 8 alin. (1) din OUG nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană, art. 4 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (1) și (2) și art. 6 din H.G. nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.

Față de cele de mai sus, solicită respingerea excepției de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare nr._/03.06.2010 și a Deciziei nr. 17/04.06.2010 emise de Camera de C. D., în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În drept, întemeiază prezenta întâmpinare pe prevederile art. 115 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și pe celelalte dispoziții legale la care a făcut referire.

Analizând cu prioritate exceptia inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor emise de C. de C., instanța constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Decizia emisă de Camera Județeană de C. D. în baza proceslului-verbal de constatare încheiat de auditorii publici externi în baza Legii nr.94/1992, republicată este un act administrativ ce poate fi atacat atât pe calea unei acțiuni directe, dar și pe calea excepției de nelegalitate.

Este adevărat că, în raport de prevederile art.4 alin. 1 din Legea nr.554/2004 nu toate actele administrative pot face obiectul excepției de nelegalitate ci numai acelea care pot forma obiectul unei acțiuni în anulare pentru că nu s-ar putea admite că pot fi contestate, pe calea excepției de nelegalitate, acte administrative care nu ar putea fi anulate de instanța de contencios administrativ prin acțiunea în anulare.

Asemenea acte administrative sunt prevăzute expres în art.5 din Legea nr.554/2004, iar în art.5 alin.2 se prevede expres că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară.

Insă, în cauză, nu suntem în prezența unui act administrativ care să se încadreze în prevederile art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004 pentru că printr-o lege organică nu se prevede posibilitatea contestării actelor emise potrivit Legii nr.94/1992, republicată în fața altor instanțe, ci tot a instanțelor de contencios administrativ, în condițiile legii contenciosului administrativ.

Astfel, potrivit pct.204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.130/2010, împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/ transmite contestație la structura Curții de C. care a emis decizia, iar potrivit pct.219 din același Regulament „Comisia de soluționare a contestațiilor examinează contestația împreună cu celelalte documente și emite ă încheiere".

Și această încheiere poate fi contestată la instanța de contencios administrativ potrivit art.227 din Regulamentul adoptat în 2010.

Dacă s-ar considera ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Deciziei nr.17/2010 emisă de Camera de C. Județeană D. atunci s-ar ajunge la încălcarea, dreptului de acces la instanță al reclamantului, drept prevăzut de art. 21 din Constituție, dar și de art. 6 din CEDO.

Legea nr.94/1992, republicată și Regulamentul aprobat în 2010 au recunoscut dreptul de a contesta decizia emisă de Camerele de C. județene, numai conducătorului entității verificate, contestație care se adresează structurii Curții de C. care a emis decizia și se soluționează printr-o încheiere, dar aceasta nu înseamnă că orice persoană vătămată într-un drept sau interes prin emiterea deciziei Camerei de C. județene nu va putea să solicite instanței de contencios administrativ, fie pe calea acțiunii directe, fie pe calea excepției de nelegalitate, anularea și respectiv, constatarea nelegalității acestui act administrativ, mai ales în situația în care conducătorul entității verificate nu formulează contestație potrivit legii, așa cum s-a întâmplat în cauză.

In ceea ce priveste exceptia de nelegalitate a procesului verbal si deciziei nr 17/2010, emise de Camera de C. Județeană D., invocata de parat instanta constata ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

Astfel, în urma controlului efectuat la instituția reclamantă, în anul 2010, Camera de C. D. a emis decizia nr.17/04.06.2010, prin care s-au constatat anumite nereguli de la legalitate și s-a dispus înlăturarea acestora.

În anul 2007, entitatea a acordat și plătit pârâtului, N. I., ce a deținut funcția de primar, pentru activitatea desfășurată în cadrul Comisiilor pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 si pentru aplicarea legii fondului funciar, un spor de 100%, respectiv un spor de cate 50% pentru participare la fiecare dintre comisii.

Din verificările efectuate referitoare la respectarea prevederilor legale, organele de control au constatat că, instituția a plătit, contrar prevederilor legale, spor de dificultate primarului N. I. peste cuantumul legal de 50%.

S-a constatat ca prin acordarea sporului de dificultate în procent de 100%, primarului unității administrativ - teritonale, au fost încălcate prevederile art. I din O.U.G. nr. 136/2006 pentru completarea Legii nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, introducând în cuprinsul Legii, art. III, care stipulează la alin. (1) faptul că " (1) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală și locală beneficiază lunar de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective sau din salariul de încadrare.

Critica paratului referitoare la nelegalitatea deciziei Camerei de C. Județene D., in sensul că sporul de dificultate de care a beneficiat i-a fost acordat în mod legal, în condițiile în care acesta a făcut parte din 2 comisii distincte, cu componență diferită și cu atribuții distincte si prin urmare i-a fost acordat un spor de dificultate de 50% pentru activitatea desfășurată în cadrul fiecărei comisii, iar nu de 100% așa cum în mod greșit s-a menționat, este neintemeiata intrucat prevederile art. I din O.U.G. nr. 136/2006 stabilesc că sporul de dificultate poate fi de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției in cazul in care persoana este implicata in aplicarea urmatoarelor acte normative: Legea nr. 10/2001; Legea fondului funciar nr. 18/1991; si nu de un spor de 50% pentru participarea la fiecare dintre ccomisii.

Prin urmare, sporul de dificultate de care putea beneficia paratul era de maxim 50% din indemnizația corespunzătoare funcției indiferent că făcea parte numai dintr-o comisie sau din ambele comisii.

Cum paratul a facut parte din ambele comisii sporul de dificultate de care putea beneficia era de pana la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției si nu de 50% pentru participarea la fiecare dintre comisii, respectiv de 100%, cum, in mod corect, a reținut Camera de C. Județeană D. prin actul de control.

Prin decizia nr.17/04.06.2010, s-au mai constatat abateri de la normele legale în vigoare in ceea ce priveste majorarea salariilor persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică și care nu pot face parte din structurile care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare, aceste majorări putând fi acordate numai personalului contractual și/sau funcționarilor publici așa cum stipulează art. 1 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 " (1) Personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE, I. și SAPARD, prin Fondul European pentru Garantare în Agricultură, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și prin fondurile structurale și de coeziune poate fi constituit din personal contractual sau, după caz, funcționari publici.""""

Controlul Curții de C. a constatat că, reclamanta a plătit paratului, N. I., în perioada martie 2007 - iunie 2008, contrar prevederilor legale, indemnizație majorată cu 75%, care în sumă netă a totalizat 38.515 lei.

Apărările paratului în sensul ca, prin dispozitie a primarului ce a primit viza de legalitate a Instutitiei Prefectului, a fost desemnat, in calitate de coordonator proiect, în cadrul echipei de implementare a proiectului " Reabilitarea sistemului municipal existent de colectare și transport deșeuri la nivelul Municipiului Băilești iar dispozitiile legii 490/2004 și OUG 1/2006 prevăd că personalul din cadrul structurilor care gestionează asistența financiară comunitară beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%, nu pot fi retinute întrucât, potrivit dispozițiilor art. 57 alin. 5 din Legea nr.215/2001, pe durata mandatului, primarul nu beneficiază de nici unul dintre sporurile prevăzute de lege, iar potrivit dispozitiilor, art. 3 alin. (4) din O.G. nr.l0/2007, pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.

Prin urmare, paratul, in calitate de primar al municipiului B., in perioada 2007 -2008,, nu era îndreptățit să beneficieze de sporul de 75% prevăzut de dispozițiile Legii nr. 490/2004 si dispozitiile OUG nr. 1/2006, dispozitii ce reglementeaza aplicarea sporului de 75% numai pentru personalul contractual sau, după caz, pentru funcționarii publici.

In consecinta, paratul, în calitatea sa de primar era îndreptățit să primească numai o indemnizație lunară si nu putea beneficia de sporul de 75% prevăzut de dispozițiile Legii nr. 490/2004.

In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiuneaîin pretentii formulata de reclamanăa, invocată de paratul N. I., întemeiata pe dispozițiile art. 1 alin.1 din Decretul 167/1958, având în vedere ca sumele solicitate provin din perioada martie 2007 - iunie 2008, instanta constata ca aceasta este neîntemeiata.

In speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin 1 din Decretul 167/1958 conform cărora prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curga de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, ori, reclamanta a cunoscut paguba si persoana responsabila la data comunicării deciziei de către Camera de C. Județeană D., respectiv, 04.06.2010.

Prin urmare, termenul de prescripție de trei ani pentru formularea acțiunii a început sa curgă la data de 04.06.2010, cursul prescripției nefiind împlinit la data formulării cererii de chemare în judecată, 12.10.2012.

Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că, in privința răspunderii civile a primarului, nici Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali și nici Legea administrației publice locale nr. 215/2001 nu reglementează condițiile în care aceasta poate fi angajată.

Astfel, art. 55 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, prevăd că aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin.

De asemenea, dispozițiile art. 128 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, stabilesc că "consilierii locali sau județeni, după caz, primarii, viceprimarii, primarul general al municipiului B, primarii și viceprimarii subdiviziunilor administrativ-teritoriale, președinții și vicepreședinții consiliilor județene, secretarii unităților administrativ-teritoriale și personalul din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, răspund, după caz, contravențional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii".

În aceste condiții, pentru pagubele produse în exercitarea mandatului de primar, acesta răspunde în condițiile prevăzute de dreptul comun, respectiv în condițiile prevăzute de art. 998 și următoarele Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală, text în vigoare în la data la care se invocă producerea prejudiciului.

În speță, reclamanta a invocat răspunderea civilă delictuală, prin indicarea dispozițiilor Noului Cod civil, însă, având în vedere perioada în care se invocă producerea prejudiciului (2007 – 2008) vor fi avute în vedere dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, text în vigoare la data la care se invocă producerea prejudiciului.

Conform art. 998 Cod civil, "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".

Potrivit art. 999 Cod civil, "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa".

În raport cu această reglementare legală și în conformitate cu literatura juridică de specialitate, instanța reține că pentru stabilirea răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea a patru condiții:săvârșirea unei fapte ilicite; producerea unui prejudiciu; stabilirea legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs și vinovăția persoanei care a săvârșit fapta ilicită.

Cu privire la fapta ilicită, instanța reține că, în speță, ilicitatea faptei presupune săvârșirea acesteia cu încălcarea unei norme juridice.

Instanța constată că pârâtul - având calitatea de primar - a dispus acordarea pentru sine a unor drepturi salariale în afara prevederilor legale, în baza Dispozițiilor nr. 2/2007, nr. 3/2007 și nr. 4920/2007 (filele 56, 57, și 64).

Cu privire la legalitatea acordării acestor drepturi salariale, instanța apreciază că acestea au fost acordate nelegal, pentru următoarele considerente:

Cheltuielile necesare pentru personalul bugetar sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale. În acest sens sunt și dispozițiile art. 137 alin. 1 din Constituție, care prevăd că formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.

Ca atare, se impune ca și drepturile salariale sau drepturile asimilate acestora să fie stabilite prin lege, în limite precise, drepturi ce nu pot constitui obiect de negociere și care nu pot fi acordate/modificate prin convenții colective sau dispoziții emise de unitățile administrativ teritoriale.

Cum drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică sunt stabilite prin dispoziții legale, nu se puteau acorda acestor persoane, prin dispoziții emise de primar, sporuri ce depășesc limita prevăzută de lege sau care sunt interzise de lege.

Astfel, dispozițiile art. 57 alin 5 din Legea 215/2001, prevăd că, pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.

De asemenea, dispozițiile art. 3 alin 4 din OG 10/2007, privind creșterile salariale ce se acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică stabilesc că pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a și VII/1b, VII/2b, VII/3b, precum și nr. VII/1c, VII/2c, VII/3c reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. (5)În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.

Prin urmare, dispozițiile legale mai sus menționate interzic acordarea unor sporuri persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, astfel că sporul de 75% prevăzut de Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, acordat primarului prin dispoziția P. Municipiului Băilești nr. 4920/2007, este nelegal acordat.

Singurul spor ce poate fi acordat persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, este sporul de dificultate de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției, reglementat de dispozițiile art. III alin. 1 din OUG 136/2006, prin derogare de la dispozițiile ce reglementează remunerarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală și locală astfel cum prevăd dispozițiile art. III alin. 5 din OUG 136/2006.

Însă și acest spor a fost acordat nelegal, peste limita stabilită de dispozițiile art. III alin. 1 din OUG 136/2006.

Astfel, dispozițiile art. III din OUG 136/2006, stabilesc că, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală și locală beneficiază lunar de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective sau din salariul de încadrare, în cazul în care sunt implicate în aplicarea următoarelor acte normative: a) Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare; b) Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Cum paratul a făcut parte din ambele comisii sporul de dificultate de care putea beneficia era de pana la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției si nu de 50% pentru participarea la fiecare dintre comisii, respectiv de 100%.

Cu privire la prejudiciul pricinuit prin această faptă, constând în rezultatul vătămător adus patrimoniului unității administrativ-teritoriale, instanța reține că fapta pârâtului a condus la diminuarea patrimoniului Municipiului Băilești respectiv a bugetului acestuia cu sumele acordate fără drept.

Caracterul cert și determinat al prejudiciului este incontestabil, pârâtul necontestând efectuarea plăților, respectiv încasarea acestor sume.

Cu privire la stabilirea legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, instanța constată că această legătură este necontestată de pârât. Sumele plătite din bugetul unității administrativ-teritoriale pârâtului, atestă că diminuarea patrimoniului unității administrativ-teritoriale a fost determinată de aceste plăți.

Sub acest aspect, instanța reține că prezenta cauză nu a pus vreo problemă în privința dovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată pârâtului și prejudiciul adus unității administrativ-teritoriale.

Cu privire la vinovăția pârâtului, instanța subliniază că această condiție necesară stabilirii răspunderii civile delictuale a acestora presupune stabilirea atitudinii psihice a făptuitorului față de fapta ilicită. Vinovăția presupune, astfel, că autorul faptei realizează caracterul ilicit al faptei sau ar trebui să aibă reprezentarea acestui caracter ilicit al faptei și urmărește sau acceptă consecințele acesteia.

În concret, vinovăția presupune posibilitatea pârâtului de a-și da seama de caracterul ilicit al acordării și primirii sumelor în litigiu și acceptarea riscului săvârșirii acestei fapte.

Fără îndoială că pârâtul avea obligația de a cunoaște dispozițiile legale referitoare la indemnizația cuvenită primarului și sporurilor ce puteau fi sau nu acordate iar acest cadru legal este unitar și clar.

Se constată că Primarul Municipiului Băilești a fost de acord cu alocarea sumelor de bani necesare plății acestor sporuri, iar la dosar nu sunt date din care să rezulte că Prefectul Județului D. ar fi contestat în instanță legalitatea dispozițiilor emise de Primar, însă acest aspect nu înlătură responsabilitatea pârâtului.

În consecință, constatând caracterul nelegal al sumelor primite de pârât cu titlu de sporuri, respectiv sporul de dificultate de 50% și sporul de 75%, instanța, în raport de dispozițiile art. art. 55 din Legea nr. 393/ 2004, privind Statutul aleșilor locali, dispozițiile art. 128 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și art. 998 din C.civil, va acțiunea formulată de reclamantă și va obligă pârâtul, N. I., la plata către reclamantă a sumei de_ lei, reprezentând prejudiciu produs reclamantei în perioada ianuarie_ – iunie 2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.

Respinge excepția de nelegalitate a procesului verbal de constatare nr._/03.06.2010 și a deciziei nr. 17/04.06.2010 emise de C. de C. - Camera Județeană de C. D., cu sediul în C., ., jud. D..

Respinge excepția prescripției.

Admite acțiunea formulată de reclamanta INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI BĂILEȘTI PRIN PRIMAR P. C., cu sediul în Băilești, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții N. I., cu domiciliul în Băilești, .. 16, jud. D..

Obligă pârâtul, N. I., la plata către reclamantă a sumei de_ lei, reprezentând prejudiciu, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2013.

Președinte,

E. S.

Grefier,

L. V. N.

Red. E.S./31.05.2013

L.N. / 5 ex./14 Mai 2013

← Pretentii. Sentința nr. 458/2013. Tribunalul DOLJ		Pretentii. Sentința nr. 4377/2013. Tribunalul DOLJ →

Pretentii. Sentința nr. 6360/2013. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 6360/2013. Tribunalul DOLJ