Obligaţia de a face. Sentința nr. 2729/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2729/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 20718/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2729/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUD. D.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, reprezentată de av. D. C. și pârâta, reprezentată de cons. jur. C. Paulon.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Av. D. C. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei să înmatriculeze autoturismul marca Peugeot 206, număr de identificare VF32CKFXE40763612, fără plata taxei pentru emisii poluante. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cons.jur. C. Paulon pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
La data de 15.11.2012, reclamanta B. A. a chemat în judecată pe pârâta INSTITUȚIA P. JUD. D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la înmatricularea autovehiculului marca Peugeot 206, număr de identificare VF32CKFXE40763612, fără achitarea taxei de poluare.
În fapt, autoturismul a fost cumpărat din Comunitatea Europeană, fapt pentru care este esențial ca taxa specială să nu fie percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România. Stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Precizează că a depus plângere prealabilă la Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, însă răspunsul acestora a fost nefavorabil.
Consideră că plata acestei taxei este contrară dispozițiilor art. 148 al. 2 din Constituția României și art. 110 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, în sensul că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor similare naționale.
În drept invocă dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 148 alin. 2 și alin. 4 din Constituția României, art. 110 din Tratatul de instituire a comunității economice europene, Legea 9/2012.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.02.2011 (fila 18 din dosar) reclamanta B. A. a achiziționat un autoturism folosit marca Peugeot 206, număr de identificare VF32CKFXE40763612, autoturism ce fusese înmatriculat anterior în Bulgaria, așa cum reiese din înscrisurile anexate la filele 13 – 19 din dosar.
Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei ca autovehiculul anterior menționat să fie înmatriculat fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzute de Legea nr. 9/2012 însă instituția pârâtă i-a comunicat că acest lucru ar fi posibil numai în ipoteza în care s-ar încadra într-unul dintre cazurile prevăzute de art. 3 alin. 1 din Legea 9/2012, lege ce a abrogat OG 50/2008, ceea ce nu este cazul în speță.
Instanța constată că art. 4 din O.U.G. 50/2008 ce instituia obligativitatea plății taxei de poluare, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană. Aceasta ordonanță a fost abrogată la data de 13.01.2012, când a intrat în vigoare Legea 9/2012, însă dispozițiile legale invocate au fost preluate de legea noua.
Deși forma inițială a legii noi a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 (art. 4 al. 2 Legea 9/2012), prin O.U.G. 1/2012 art. 1 s-a prevăzut că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
O.U.G. 1/2012 a intrat in vigoare la data de 30.01.2012, prin urmare de la aceasta data obligația de plată a taxei de poluare este menținută, în ceea ce privește autoturismele second-hand, numai pentru cele înmatriculate anterior într-un alt stat.
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene reglementează în art. 110 obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 și Lega 9/2012 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin Legea 9/2012 - în forma actuala, aplicabilă de la data de 30.01.2012, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că Legea 9/2012 în forma inițială (în vigoare de la 13.01.2012 la 30.01.012) prevedea obligația de plată a taxei de poluare pentru autoturismele second-hand, indiferent de statul în care era înmatriculat anterior (România sau alt stat european), însă de la data intrării in vigoare a OUG 1/2012, obligația este menținută doar pentru cele înmatriculate anterior în alt stat (fiind exceptate cele înmatriculate în România), iar potrivit normelor tranzitorii „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia”.
Prin urmare, și în forma actuală textul de lege menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a Legii 9/2012 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Bulgaria -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 (când a intrat în vigoare OUG 50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior (și în prezent în temeiul Legii 9/2012), doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează și autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 (dispoziții reluate de Legea 9/2012) rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de menționat și faptul că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
Și în cauza N. c. Romania CJUE a arătat că aceleași considerații ca și în cauza T. se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 si, respectiv, OUG 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezulta că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 (reluate de Legea nr. 9/2012) mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzura și o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, chiar dacă potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul nr. 1501/13.11.2006, emis de MAI, autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă - inclusiv achitarea taxei pe poluare instituită conform OUG 50/2008 si, ulterior conform Legii 9/2012, dat fiind că, în mod evident, normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene – instituind o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, pârâta avea obligația să dea eficiență direct prevederilor comunitare, administrația având – ca și instanțele de judecată -, aceeași obligație de a aplica prioritar Tratatul Uniunii Europene.
În consecință, Tribunalul constată că refuzul pârâtei de înmatriculare a vehiculului proprietatea reclamantului, fără plata taxei pentru emisii poluante, este nejustificat.
Pentru aceste considerente, instanța consideră acțiunea formulată ca fiind întemeiată, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, urmează a o admite.
Prin urmare, va fi obligată pârâta să înmatriculeze autovehiculul aparținând reclamantei B. A., marca Peugeot 206, număr de identificare VF32CKFXE40763612, fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzute de Legea nr. 9/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. A., cu domiciliul în C., .. 6, ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUD. D.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., cu sediul în C., .-95, jud. D..
Obligă pârâtul să înmatriculeze autoturismul aparținând reclamantei, marca Peugeot 206, număr de identificare VF32CKFXE40763612, fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzute de Legea nr. 9/2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 4 ex./L.N. 01.03. 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 711/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 917/2013.... → |
|---|
