Pretentii. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 17644/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 12/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. N. L. și pe pârât A. .F .P .C., pârât A. F. M ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul A. N. L. prin avocat M. D. C., lipsind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cererii de formulat sau probe de administrat s-a trecut la soluționare.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu dobânda legală.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 15 octombrie 2012 reclamantul A. N. L. a chemat în judecată pârâții A. F. P. C. și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 4640,14 lei reprezentând taxa specială - taxa poluare, achitată în mod nelegal pentru autoturismul achiziționat, sumă care sa fie actualizată cu rata dobânzii legale, conform art. 124 C.pr.fiscală, până la data plații efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii în fapt, arată că reclamantul A. N. L., dobândit prin cumpărare un autoturism marca LAND ROVER înmatriculat anterior într-un stat UE, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de 6145,14 lei, ulterior fiindu-i restituită la cerere doar suma de 1505 lei.
Autoturismul a fost înmatriculat dupa . OUG nr. 50/2008 la 1 iulie 2008, care la art. 2 lit. a definește autovehiculul nou ca fiind „orice autovehicul care nu a mai fost niciodată vândut anterior într-un alt scop decât cel al revânzării sau livrării sale si astfel nu a mai fost niciodată înmatriculat". Întrucât actul normativ a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, rezulta ca taxa este datorata numai pentru autoturismele ce se înmatriculează prima data în România, nu si pentru cele aflata deja aflat în circulație, înmatriculate în tara.
Aceasta taxă pe poluare pe care a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată deoarece prevederile OUG 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre sa instituie taxe vamale la import sau export, precum si a altor taxe cu efect echivalent (art.23).
Potrivit al. 2 al acestui articol, dispozițiile menționate se aplica produselor originare din statele membre, precum si produselor care provin din tari terțe, care se afla in libera circulație in statele membre.
Potrivit art. 28 din același tratat, intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
De asemenea, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzice statelor membre sa aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare, fiind interzisa si aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție.
In consecință, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
In acest context, prin instituirea taxei de poluare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat in mod direct dispozițiile menționate din tratat, instanța urmând sa constate ca prevederile OUG 50/2008, sunt reglementari contrare Tratatelor la care România este parte si care, potrivit Constituției, au prioritate fata de legislația interna.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru in sensul orientării cumpărătorilor din punct de vedere fiscal la achiziționarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România.
discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării deși din preambulul O U G nr. 50/2008 rezultă ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului.
Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate in România după . O U G nr. 50/2008, fiind evident că toate autoturismele poluează.
Menționează faptul ca a efectuat procedura prealabilă prevăzuta de Legea 554/2004, in sensul că s-a adresat cu cerere la A. F. P. C. pentru restituirea taxei, însă aceasta a răspuns că nu este de acord cu restituirea sumei solicitate, adresa de răspuns fiind un refuz nejustificat la soluționarea cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, restituirea taxei de primă înmatriculare, achitată în temeiul dispozițiilor art. 214 ind 1 din Legea 571/2003, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
În acest sens, la data de 06.08.2012 a formulat cerere de restituire a taxei, adresată organului fiscal competent, în speță Administrația Finanțelor Publice C., solicitând restituirea taxei ca fiind contrară dreptului comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Organul fiscal a refuzat restituirea integrală a sumei, fiind restituită doar o parte, respectiv 1505 lei
Reclamantul nu contesta cuantumul stabilit cu ocazia înmatricularii, ci sustine ca dispozitiile legale creeaza o discriminare, apărări ce nu au fost avute in vedere de organul fiscal.
Astfel, instanța apreciază că răspunsul pârâtului conține un refuz nejustificat.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Se reține că reclamantul a achiziționat un autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării autoturismului și în aplicarea prevederile art. 2141 Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 6145,14 lei.
Ulterior, reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice a municipiului C. să îi restituie taxa de înmatriculare, apreciind ca în mod nelegal fost obligată la plata taxei însă organul fiscal teritorial i-a restituit doar suma de 1505 lei.
Într-adevăr, taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul art. 2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul apreciază că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141 Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În acest sens, se impune observația că în cazul autoturismelor second hand, care sunt înmatriculate în România, nu se percepe, în cazul vânzării pe piața națională, o taxă de primă înmatriculare pe numele noului cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
În speța de față, suntem în situația unei discriminări indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Comunității europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea.
Instanța apreciază că în speță se pune în discuție interdicția constând în impunere internă indirectă, printr-o măsură fiscală, deoarece, așa cum s-a mai arătat în precedent, pentru autoturismele second hand aflate pe piața românească, nu se percepe taxă de primă înmatriculare, în cazul schimbării proprietarului.
Tribunalul constată că în baza art. 148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art. 148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2. În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art. 2141 Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
Instanța apreciază că regimul fiscal este discriminator între produsul second hand aflat pe piața românească și produsul second hand provenind dintr-o piață a Uniunii Europene și tocmai aceasta constituie încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Nu poate fi împărtășită nici opinia potrivit căreia discriminarea ar fi înlăturata prin faptul ca taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din tara s-ar regăsi în prețul de cumpărare. In continuarea aceluiași raționament si taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din afara țării, din spațiul european, ar trebui sa se regăsească în aceiași măsura în prețul de cumpărare, nefiind prin urmare necesara impunerea unei taxe suplimentare, împovărătoare.
Față de toate aceste considerentele mai sus expuse, se constată că în mod nelegal a fost percepută taxa de înmatriculare, impunându-se restituirea taxei de înmatriculare, astfel încât acțiunea formulată de reclamant va fi admisă în parte și va fi obligată pârâta AFP C. la plata sumei de 4640,14 lei către reclamant, reprezentând c/v taxă înmatriculare, iar nu și pârâta A.F.M., dat fiind că între această pârâtă și reclamant nu există nici un raport juridic.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală. Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, Tribunalul reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze cererea de restituire.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, Tribunalul constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Din prevederile capitolului 2 pct.2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală ( fost 114).
Având în vedere motivele expuse mai sus, la suma de restituit se va aplica dobânda la nivelul prevăzut de art. 124 alin.2 cod procedură fiscală, de la expirarea termenului de 45 zile de la data formulării cererii până la data plății efective și nu de la data achitării taxei astfel cum solicită reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. N. L., cu domiciliu în C., ., nr. 9, .. 2 ., în contradictoriu cu pârâtele în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C. .. 2, județul D., ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sectorul 6.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice C., la plata către reclamant a sumei de 4640,14 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, la care se adaugă dobânda fiscală calculată conform art. 124 alin. 2 C. pr. fiscală.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2013.
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. M. |
Red. A. V.
L. M. 30.01.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 193/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 4083/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
