Pretentii. Sentința nr. 2723/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2723/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 18129/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2723/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul a depus la dosar cererea de restituire a taxei de poluare și răspunsul pârâtei.
Instanța, constatând dosarul în stare de judecată dat fiind ca s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și reține cauza în pronunțare atât asupra excepției invocate, cât și asupra fondului.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 septembrie 2011, reclamantul M. M. a chemat în judecată pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i restituie contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în cuantum de 737,97 de lei, cu dobânda legală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, de la data punerii în întârziere până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul arată că a achiziționat un autoturism marca Opel Agila dintr-un alt stat membru al UE, respectiv Germania, iar în vederea înmatriculării acestuia în România, a fost constrâns să plătească taxa de primă înmatriculare în cuantum de 737,97 lei cu chitanța de plată . 3B nr._ din data de 03.08.2007.
Consideră că taxa de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art. 23, art. 25 din Tratatul Uniunii Europene, iar în ceea ce privește România, prin Legea nr. 343/2006 s-a introdus taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă cuprinsă în Codul Fiscal.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrară regulilor Tratatului și totodată s-a adus atingere liberei concurențe, în interiorul pieței, prin distorsionarea acesteia, cauzată de crearea unei situații împovărătoare în cazul importului de autoturisme second hand, produse în alte state decât statul român.
A depus la dosar copia chitanței de plată a taxei, actele de proveniență din străinătate, cartea de identitate a mașinii.
La termenul de judecată din data de 27 februarie 2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu, având în vedere că este vorba de taxa de primă înmatriculare.
În baza art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFM instanța o apreciază ca întemeiată, urmând a fi admisă din următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 33 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul contribuabilului sau plătitorului de venit, respectiv AFP C., organ fiscal care a perceput de altfel taxa achitată de reclamant, chitanța pentru încasarea acesteia purtând ștampila și antetul Trezoreriei Municipiului C..
În consecință și obligația de restituire a unei taxe achitate fără a fi datorată revine organului fiscal care a perceput-o și care are calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, respectiv AFP C., nefiind justifică chemarea în judecată a AFM întrucât obiectul cauzei îl constituie restituirea taxei de primă înmatriculare care nu se vira în conturile Administrației F. pentru Mediu.
Din motivele expuse instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a AFM și va respinge acțiunea formulată împotriva acestei instituții.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză instanța reține că reclamantul M. M. a achiziționat un autoturism utilizat marca Opel Agila cu nr. de identificare WOLOHAF681G031623, încheind în acest sens contract de vânzare-cumpărare la data de 27.07.2007 (fila 17), autovehiculul fiind anterior înmatriculat în Germania, așa cum reiese din înscrisurile anexate la filele 9 – 17 din dosar
După introducerea autovehiculului în țară, în vederea înmatriculării acestuia și în aplicarea prevederile art. 2141 Cod fiscal, în vigoare la data la care s-a realizat înmatricularea autovehiculului, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 737,97 de lei, așa cum rezultă din chitanța de plată . 3B nr._ din data de 03.08.2007, aflată la dosar la filele 8 și 28.
Ulterior, a solicitat Administrației Financiare C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, apreciind ca în mod nelegal fost obligat la plata taxei, organul fiscal teritorial respingându-i cererea reclamantului, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
Într-adevăr, taxa percepută de autoritatea fiscală era reglementată în cuprinsul art. 2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene, în vigoare la data la care s-a realizat înmatricularea autovehiculului.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 110 (fost 90) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul apreciază că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141 Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În acest sens, se impune observația că în cazul autoturismelor second hand, care sunt înmatriculate în România, nu se percepe, în cazul vânzării pe piața națională, o taxă de primă înmatriculare pe numele noului cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
În speța de față, suntem în situația unei discriminări indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Comunității europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea.
Instanța apreciază că în speță se pune în discuție interdicția constând în impunere internă indirectă, printr-o măsură fiscală, deoarece, așa cum s-a mai arătat în precedent, pentru autoturismele second hand aflate pe piața românească, nu se percepe taxă de primă înmatriculare, în cazul schimbării proprietarului.
Tribunalul constată că în baza art. 148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art. 148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 110 din Tratatul Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art. 2141 Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
Susținerea pârâtei potrivit căreia legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte, este lipsită de relevanță în speța de față.. Este adevărat ca statele membre au libertatea de a alege formele și mijloacele pentru a se ajunge la un anume rezultat, adică au libertatea de a reglementa procedurile juridice, dar niciodată rezultatul nu poate să fie contrar Tratatului.
Ori, legislația națională, respectiv art. 2141 Cod fiscal, nu reprezinta o formă și un mijloc pentru a se ajunge la un rezultat în sensul aplicării tratatului, ci o normă care înfrânge prevederile tratatului.
În ceea ce privește invocarea de către pârâtă a prevederilor art. 13 din Codul de procedură fiscală, în sensul că interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, Tribunalul precizează că textul se referă la situația când nu se pune în discuție conformitatea legii cu Tratatul de aderare sau mai precis încălcarea de către lege a Tratatului de aderare.
Așa cum s-a precizat mai sus, în situația instituirii taxei de primă înmatriculare, legiuitorul român s-a aflat în situația de a emite o normă legală, care este contrară Tratatului de aderare, motiv pentru care autoritatea judecătorească procedează, pe baza atribuțiilor constituționale pe care le are, la acordarea priorității reglementării din Tratat.
Împrejurarea că taxa ar fi având o componentă de mediu pentru a se evita importul în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare este nereala, deoarece textul art. 2141 Cod fiscal nu conturează în nici un fel taxa respectivă ca fiind o taxă de mediu.
Chiar denumirea respectivei taxe conduce la ideea încălcării Tratatului, pentru că, dacă ar fi avut caracter de taxă de mediu, această taxă s-ar fi aplicat unitar tuturor vehiculelor, indiferent de țara de origine din care s-a efectuat vânzarea.
Instanța apreciază că regimul fiscal este discriminator între produsul second hand aflat pe piața românească și produsul second hand provenind dintr-o piață a Uniunii Europene și tocmai aceasta constituie încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Nu poate fi împărtășită nici opinia potrivit căreia discriminarea ar fi înlăturata prin faptul ca taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din tara s-ar regăsi în prețul de cumpărare. In continuarea aceluiași raționament si taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din afara țării, din spațiul european, ar trebui sa se regăsească în aceiași măsura în prețul de cumpărare, nefiind prin urmare necesara impunerea unei taxe suplimentare, împovărătoare .
În ceea ce privește dobânda solicitată, instanța reține că dispozițiile art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, sau la art. 70 după caz. Art. 70 alin. 1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin. 1 și art. 70 din codul fiscal, organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori. Din prevederile capitolului 2 pct. 2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală (fost 114).
Astfel, art. 1 alin. 1 și 2 din O.M.F.P. nr. 1899/2004 prevede că „Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată. Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent”.
Față de toate aceste considerentele mai sus expuse, acțiunea formulată de reclamantul M. M. va fi admisa în baza art. 117 cod procedură fiscală și va fi obligată pârâta AFP C. la plata sumei de 737,97 de lei către reclamant, reprezentând c/v taxă înmatriculare, precum și dobânda legală, calculată potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, de la data expirării termenului de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire a taxei de înmatriculare și a dobânzii legale, înregistrată la data de 19.10.2012 (fila 26 din dosar), până la data plății efective.
Reținându-se culpa procesuală pasivă, în baza art. 274 cod procedură civilă, pârâta AFP C. va fi obligată să plătească reclamantului suma de 42 lei, cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. de Mediu.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtei Administrația F. de Mediu, cu sediul în București, .. 294 corp A, sector 6.
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. M., domiciliat în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a Mun. C. să restituie reclamantului suma de 737,97 de lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda legală, calculată potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, de la data expirării termenului de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire înregistrată la 19.10.2012, până la data plății efective.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C. să plătească reclamantului suma de 42 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 5 ex./L.N. 22 Martie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 3239/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 7959/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
