Pretentii. Sentința nr. 3369/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3369/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 23590/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 3369/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. G.
Grefier B. I.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant T. S. C. LA C.. AV. A N. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul reprezentat prin avocat N., lipsind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
Apărătorul reclamantului depune înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat si exceptii de invocat instanța acordă cuvantul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea actiunii asa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța retine cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 10.12.2012 reclamantul T. S. C. a chemat în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtelor la restituirea contravalorii taxei de poluare, în cuantum de 3738 lei, la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca BMW, cu nr identificare WBABE71090ES38639, categoria AUTO M1 dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 2143 lei, conform chitanței nr._ din data de 05.03.2009, pe baza Deciziei de calcul emisă de A.F.P. C.. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. C., in vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituire.
Considera ca plata acestei taxe numita taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală care contravine art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Prin decizia pronunțată în cauza T. vs. Romania, CJUE s-a pronunțat în sensul că art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie cu aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Considera reclamantul că Lg 9/2012 cuprinde reglementări contrare dreptului comunitar și nu pot fi menținute ca aplicabile în cauză.
Principiile comunitare privind supremația dreptului comunitar precum și efectul direct în legislațiile naționale al reglementărilor comunitare, sunt principii care au fost consacrate în cadrul constituțional românesc prin intermediul art. 148 al 2 și 4 din Constituție.
In drept a invocat art. 110 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, art. 117 și 127 C.pr.fiscală și Legea nr.554/2004, art. 117 C.pr.fiscală, art. 1530 C.civ., art. 3 din OG nr. 9/2000, art. 112 și 274 C..
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar: dovada indeplinirii procedurii prealabile, acte privind achizitia autoturismului dintr-un stat membru UE, decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante, dovada achitării taxei, certificat de înmatriculare emis de alt stat membru UE.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține urmatoarele:
IN FAPT, reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW, cu nr identificare WBABE71090ES38639, categoria AUTO M1 dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 2143 lei, conform chitanței nr._ din data de 05.03.2009, pe baza Deciziei de calcul emisă de A.F.P. C. si in aplicarea prevederilor OUG 50/2008, asa cum rezulta din inscrisurile de la dosar.
Prin actiunea dedusa judecatii, reclamantul a solicitat restituirea acestei sume, ca fiind impusa printr-o reglementare nationala contrara dreptului comunitar.
Acesta, conform prevederilor art.117 al.1 lit. d C. procedura fiscala, a formulat la data de 05.12.2012 cerere de restituire a acestei sume eronat perceputa, precum si a dobanzii aferente, si organului fiscal – Administratia Finantelor Publice a Mun. C. - cererea sa fiind respinsa conform adresei aflate la dosar.
In acest context, reclamantul, in mod legal si in exercitarea drepturilor sale prevazute de art. 8 al.1 Legea 554/2004 a inteles sa solicite instantei de judecata obligarea organului fiscal la restituirea taxei considerata a fi perceputa in mod eronat si pe care acesta a refuzat sa o restituie in mod voluntar.
In ce priveste plata taxei de poluare, instanta constata ca reclamantul a fost determinat sa achite aceasta taxa, in cuantum de 3738 lei, in aplicarea prevederilor OUG 50/2008, deoarece acesta a achizitionat un autoturism second hand – in speta un autoturism marca BMW - dintr-o alta tara decat Romania – in speta Germania - si a dorit sa-l inmatriculeze pentru circulatie pentru prima data in Romania.
Instanta constata ca taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul OUG nr.50/2008, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
OUG nr. 50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
In conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene (actual art.110) " (1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție"
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similar.
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art.90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Importanța distincției dintre discriminarea directă și cea indirectă este dată de faptul că discriminarea directă nu poate fi justificată în vreme ce discriminarea indirectă poate fi permisă dacă există o justificare obiectivă.
Pentru a verifica dacă aceasta taxa creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, trebuie stabilit în primul rând dacă aceasta taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză.
În ceea ce privește acest aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În această privință, Curtea a constatat (cauza T. contra României) că reglementarea națională este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că aceasta taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În al doilea rând, trebuie examinată neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Și aceasta întrucât vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, fără a fi supuse taxei, trebuie considerate produse similare;
Noțiunea de produse similare a fost interpretată de Curte în cauza 168/78 Comisia contra Franței, statuând că trebuie considerate produse similare produsele care prezintă, din perspectiva consumatorilor, proprietăți analoage sau care răspund acelorași necesități.
"În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente" (cauza T. contra României).
Stabilirea faptului că între cele 2 categorii de produse există un raport de concurență atrage incidența alineatului 2 al art.110 TCE (fost 90), a cărui funcție este de a include orice formă de protecționism fiscal indirect în cazul produselor care se află într-o relație de concurență, chiar parțială, indirectă sau potențială, cu anumite produse din țara de import.
În privința acestui al doilea aspect al neutralității taxei, se constată că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, instanța apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere cele expuse, constatând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile art.90 TCE, și față de art.148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar), instanța apreciază că reclamantul este îndreptățita la restituirea integrală a taxei de poluare, achitată în te meiul OUG 50/2008 aceasta suma fiind perceputa ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale incidente, prin ignorarea prioritatii la aplicare a dreptului Uniunii Europene.
F. de cele de mai sus, si de prevederile art. 124 OG 92/2003 cu modificari, si intrucat reclamantul a solicitat prin cererea inregistrata la organul fiscal si acordarea dobanzii fiscale, instanta va obliga cele doua parate, in solidar, la plata către reclamant atat a sumei de 3738 lei, reprezentand taxa de poluare, cat si a dobânzii fiscale aferente acestei sume, calculată potrivit art.124 C.pr.fiscală, de la 45 de zile de la data de 05.12.2012 – nu de la data de 05.03.2009 cum s-a solicitat -, până la data plății efective.
In baza art. 274 C.p.c, paratele vor fi obligate si la plata in solidar catre reclamant a sumei de 542 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat, taxa de timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea in parte formulată de către reclamantul T. S. C., cu domiciliul în C., ., .. 2, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul in C., . 2, judet și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în Bucuresti, . 93, corp A, sector 6.
Obliga paratele la plata catre reclamanta a sumei de 3738 lei reprezentand taxa de poluare, sumă la care se va aplica dobânda fiscală, calculată de la 45 de zile de la data de 05.12.2012, până la data plății efective.
Obliga paratele la plata in solidar catre reclamant a sumei de 542 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.03.2013.
Președinte, A. E. G. | ||
Grefier, B. I. |
Red AEG / B.I. 31 Martie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 5107/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 18/2013.... → |
|---|
