Pretentii. Sentința nr. 3559/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3559/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 22498/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3559/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul R.-M. C., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. O. G. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar timbru judiciar în valoare de 3 lei, precum și o . înscrisuri - în dovedirea acțiunii. Menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția actelor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat B. O. G., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 29.11.2012 reclamantul R.-M. C. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 986 lei -, să-i achite dobânda legală aferentă - până la momentul plății efective -, precum și cheltuieli de judecată – în baza art. 274 C.pr.civ.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în anul 2008, a achiziționat un autoturism second-hand marca Volkswagen - dintr-un stat membru al Uniunii Europene – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/12.08.2008.
Prin O.U.G. nr. 50/2008 - pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule -, cu modificările și completările ulterioare, s-a instituit perceperea unei taxe de poluare pentru autoturismele de ocazie înmatriculate in alt stat membru al UE, aduse in România in vederea reînmatriculării lor pe teritoriul tarii noastre.
Prin aplicarea acestei taxe se introduce in regim fiscal discriminatoriu pentru automobilele aduse din statele membre UE in scopul reînmatriculării in România fata de situația in care automobilele deja înmatriculate in România nu mai sunt supuse altor taxe in cazul revânzării si înmatriculării lor pe teritoriul României sau pe teritoriul altui stat membru al UE.
Pe lângă caracterul evident discriminatoriu al acestei taxe este foarte pregnant si aspectul protejării indirecte a vânzării de autoturisme autohtone sau a celor străine care se vand direct prin filialele sau reprezentantele marilor firme producătoare sau care comercializează automobile străine.
Potrivit art. 148 alin 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătoreasca garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2.
Potrivit Deciziei nr. 239 din 9 martie 2010 a Curții Constituționale "Curtea retine ca sarcina aplicării cu prioritate a reglementarilor comunitare obligatorii in raport cu prevederile legislației naționale revine instanței de judecata, fiind o chestiune de aplicare a legii”.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, prevăd in mod imperativ si expres ca „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
D. urmare, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzice discriminarea fiscala intre produsele importate si cele provenind de pe piața interna si care sunt de natura similara. Esențialul acestei taxe interzise este ca perceperea ei este determinata de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o tara comunitara in România.
Potrivit principiilor dreptului comunitar - obligatorii pentru instanțele judecătorești romane -, trebuie a se constata ca, prin O.U.G. nr. 50/2008, legiuitorul a încălcat in mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Aceasta taxa privind emisiile poluante discriminează autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene, in același sens pronunțându-se recent si Curtea de Justiție Europeana, in cauze contra Ungariei si Poloniei.
Statul roman, in special Guvernul României, si-a încălcat obligația de a armoniza legislația din dreptul intern cu legislația aplicata in Comunitatea Europeana.
De altfel, art. 25 din Tratatul UE prevede faptul ca intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si export si taxele echivalente.
In speța este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând ca aceasta este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in Comunitatea Europeana si reînmatriculate in România, in timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in România, la o noua înmatriculare taxa nu mai este perceputa.
Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei de poluare de înmatriculare, deși din preambul O.U.G 50/2008 reiese faptul ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului, ceea ce implica o taxa pentru toate autoturismele aflate in trafic.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112, C.pr.civilă, art. 1082 și 1084 C. civil,Legea 554/2004 a contenciosului administrative, Constituția României și art. 90 din Tratatul CE.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. Calafat sub nr._/11.01.2013 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/12.08.2008; traducere în limba română după înscrisul intitulat "foaie de date" - eliberat de autoritățile austriece -, al autoturismului marca Volkswagen, având nr. de identificare WVWZZZ1HZPW012546; copie după cartea de identitate - eliberată de autoritățile române -, a vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „contract de vânzare-cumpărare” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 23.07.2008, precum și traducerea actului în limba română.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 23.07.2008, reclamantul a achiziționat un autovehicul marca Volkswagen, având nr. de identificare WVWZZZ1HZPW012546, de la cetățeanul Groschner P..
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Austria, în data de 14.08.1992 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile austriece.
Cartea de identitate a autoturismului marca Volkswagen, având nr. de identificare WVWZZZ1HZPW012546 - eliberată de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autovehicul a fost înmatriculat în România la data de 18.08.2008 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/12.08.2008 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 986 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/11.01.2013, reclamantul a solicitat A.F.P. Calafat să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta i-a transmis că este îndreptățit a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr. 50/2008 este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Austria -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. Calafat și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 986 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. Calafat și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul R.-M. C., domiciliat în ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Calafat, având sediul în Calafat, .. 3, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 986 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, până la momentul plății efective.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 martie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./08.04.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6879/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 7071/2013. Tribunalul... → |
|---|
