Pretentii. Sentința nr. 4816/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4816/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 20641/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 4816/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. M. pentru reclamant - care depune delegație de substituire a apărătorului M. A. -, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar adresa nr._/02.06.2012 - trimisă părții pe care o reprezintă de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat D. M., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul apărătorului ales – sens în care depune factură și chitanța de plată a respectivului onorariu.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 14 noiembrie 2012 reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 925 lei -, actualizată in raport de indicele de devalorizare a monedei naționale începând cu data plății și până la momentul restituirii efective, precum și să-i achite dobânda legală aferentă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în data de 27.09.2008 a achiziționat un autoturism marca Opel Vectra – de proveniență Germania - iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/06.10.2008.
Reclamantul a menționat că a solicitat A.F.P. C. sa-i restituie taxa de înmatriculare, insa pârâta nu a dat curs cererii.
În conformitate cu prevederile art. 23(9) din Tratatul Uniunii Europene - cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor -, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și la export și a tuturor taxelor cu un efect echivalent.
De asemenea în cuprinsul art. 25 (12) din același tratat s-a convenit că statele membre se abțin să introducă între ele noi taxe vamale la import și la export sau taxe cu efect echivalent.
Scopul acestor interdicții față de statele membre ale Uniunii Europene este acela de a unifica piața europeană, în speță fiind vorba de produse asimilate mărfurilor.
Prin aderarea la Uniunea Europeană, România a semnat toate aceste acorduri și tratate și implicit a achiesat cu privire la obligația de a nu introduce nici o taxă cu efect echivalent.
Cu toate acestea, România, prin Legea 343/2006, a introdus taxa specială pentru autoturisme, iar ulterior taxa de poluare, cuprinsă în Codul Fiscal Titlul VII intitulat « Accize și alte taxe speciale », respectiv Capitolul « Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule ».
Respectiva reglementare a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2007, adică odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, până la acea dată Codul Fiscal al României nereglementând taxa specială de primă înmatriculare sau de poluare.
Scopul introducerii textelor referitoare la taxa de înmatriculare este evident, fiind destinat acoperirii TVA și a taxelor vamale care se plăteau la data introducerii unui autoturism in România, înainte de aderare și fiind ușor de dedus în raport de data includerii acestuia în legislația română, fapt ce reiese din chiar preambulul acestei legi.
Taxa de primă înmatriculare (poluare) are caracterul unei taxe cu efect echivalent tarifului vamal care este interzis a se practica între Statele membre ale Uniunii așa cum rezultă din art. 23 și art. 25 din Tratatul CEE.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90(86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât Statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nicio măsură contrarie regulilor Tratatului.
In materie fiscală în art. 90(95) și următoarele din Tratat sunt reglementări exprese care nu pot fi încălcate de Statele membre.
Astfel, in baza art. 90 din Tratat, nici un stat membru nu stabilește direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri în termen de orice natură, superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natura sa protejeze indirect alte produse naționale.
Prin adoptarea măsurii taxei de primă înmatriculare (de poluare) s-a adus atingere liberei concurențe în interiorul pieței comune prin distorsionarea acesteia, cauzată de crearea unei situații împovărătoare în cazul achiziționării de autoturisme second-hand produse în alte state decât statul roman.
Astfel, taxa de primă înmatriculare (de poluare) se plătește la prima înmatriculare în România a unui autoturism or, autoturismele second-hand care au mai fost înmatriculate în România nu se supun taxei de prima înmatriculare, situație în care se ajunge la încălcarea neutralității impozitării interne, privind competiția între autoturismele aflate deja pe piața națională și cele similare, importate dintr-un alt stat membru.
În acest context, măsura impusă de statul român conduce la discriminarea produselor provenite din alte state membre ale Comunității Europene, fiind de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate, ceea ce evident se înscrie în încălcările prevăzute de art. 90 din Tratat.
Discriminarea apare ca fiind indirectă, prin măsuri fiscale noi față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, taxa impusă având efect echivalent taxelor vamale și de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții de competiție egală.
Trebuie avut în vedere că România nu este producător de autoturisme de capacitate cilindrică mare, ceea ce conduce la ideea favorizării prin introducerea taxei de primă înmatriculare (de poluare) pentru orice autoturism importat din statele membre, a bunurilor produse sau deja folosite pe teritoriul național.
În conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne cu respectarea prevederilor actelor de aderare.
De asemenea, în baza art. 148 alin. 4 din Constituția României, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și a prevederilor alin. 2 al aceluiași text, motiv pentru care judecătorul național trebuie sa aplice cu prioritate în cauzele deduse judecății, normele dreptului comunitar.
În sensul celor susținute este și decizia pronunțată de Curtea de Justiție Europeană, respectiv Hotărârea din 18.01.2007, cauza C. 313/05 Maciej Brezinski.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia în cauză C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și tară ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Referitor la procedura de restituire a sumelor, reclamantul a invocat prevederile art. 113 Cod pr. fiscala, arătând că acea cerere de restituire formulată este cea care declanșează procedura restituirii.
În conformitate cu art. 199 și art. 120 Cod Pr. Fiscală, în cazul sumelor de restituit de la Bugetul de Stat dobânda începe sa curgă de la expirarea termenului de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea cererii de restituire.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să depună întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 26.02.2013, apărătorul reclamantului a precizat că partea pe care o reprezintă nu înțelege să se judece în contradictoriu și cu Direcția Generală a Finanțelor Publice D., ci doar cu Administrația Finanțelor Publice C. și Administrația F. Pentru Mediu, precum și faptul că se solicită doar restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare și a dobânzii prevăzute de art. 124 C.pr.fiscală, nu și actualizarea sumei în raport de indicele de inflație.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/25.10.2012 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/06.10.2008; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale autovehiculului marca Opel, având nr. de identificare W0L0JBF_ și nr. de înmatriculare_ ; copia unui contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 28.08.2012 și adresa nr._/02.06.2012, trimisă reclamantului de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în adresa nr._/02.06.2012 - trimisă reclamantului de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor -, reclamantul a prezentat – anterior înmatriculării -, documente care atestă faptul că a dobândit în proprietate un autovehicul marca Opel, având nr. de identificare W0L0JBF_, înmatriculat pentru prima oară în Germania, în data de 01.06.2001.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului anterior menționat - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul automobil a fost înmatriculat în România la data de 07.10.2008 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/06.10.2008 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 925 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/25.10.2012, reclamantul a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta i-a transmis că este îndreptățit a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr. 50/2008 este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea – așa cum a fost precizată -, și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 925 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 342 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. D., domiciliat în C., .. 5, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 925 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, până la momentul plății efective.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 342 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 02 aprilie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M. |
Red. C.G./02.05.2013/5 ex/
Tehnored. M.M/11 Aprilie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7339/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2182/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
