Pretentii. Sentința nr. 5677/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5677/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 22438/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5677/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții A. F. DE MEDIU, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamanta a depus la dosar înscrisuri în susținerea acțiunii, enumerate cu borderou, solicitând judecarea cauzei în lipsa sa.
Instanța, constatând dosarul în stare de judecată, reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
La data de 28 noiembrie 2012 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii, atât anularea Deciziei nr. 239/12.11.2012, emisă de pârâta DGFP D., cât și a Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/19.09.2012, emisă de Administrați Finanțelor Publice a mun. C., să se dispună restituirea către . a sumei de 1.377 lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante achitată de reclamantă la data de 20.09.2012, conform chitanței ., nr._/20.09.2012, sumă la care se va aplica dobânda fiscală din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația, respectiv de la data de 12.11.2012 si până la data plutii efective și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că la data de 13.09.2012 . a achiziționat, prin vânzare-cumpărare de la RKG RHENICHE KRAFTWAGEN GMBH, autovehiculul marca Mercedes - Benz, catregoria auto Ml, Norme poluare E5, . WDD2120821A481493, an fabricație 2011, dintr-o țară membră a Uniunii Europene - Germania, având ca norma di poluare clasa Euro 5, astfel cum rezultă și din Factura fiscală nr._/13.09.2012.
Prin Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._ 19.09.2012 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. organele fiscale au stabilit in sarcina ., în temeiul ari. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, o taxă pentru emisiile poluante a autovehiculului achiziționat în condițiile mai sus arătate, în cuantum de 1.377 lei. La aceeași dată reclamanta a achitat taxa respectivă, așa cum rezultă din chitanța sena TS9, nr._/20.09.2012, cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenită de la autovehicule.
Deși potrivii Deciziei nr. 24/14.11.2011 pronunțată de ICCJ - Completul Competent să judece Recursul în Interesul Legii în Dosarul nr. 9/2011, publicată în M. Of. al României, partea I nr. 1/03.01.2012, având ca obiect restituirea taxei auto sunt admisibile chiar și în lipsa parcurgerii procedurii prealabile, prin cererea transmisă cu AR nr._/25.09.2012 la AFP C. și cu AR nr._/25.09.2012 la Administrația F. pentru Mediu, reclamanta a solicitat atât anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/19.09.2012 emisă de AFP C., cât si restituirea către . a sumei de 1.377 de lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante achitată de reclamantă la data de 20.09.2012, conform Chitanței ., nr._/20.09.2012, sumă la care se va aplica dobânda fiscală din ziua următoare expirări! termeni lut de 45 de zile, prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Prin Adresa nr. 3407/SJ/22.10.2012, Administrația F. pentru Mediu, i-a comunicat că soluționarea cererilor privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este în competenta autorității fiscale competente, astfel cum dispun prevederile art. 10 din Legea nr. 9/2012. Administrația Finanțelor Publice a mun. C., prin Adresa nr._/27.09.2012, a comunicare reclamantei că interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată de lege, iar in situația in care doresc restituirea sumelor rezultate ca diferență între taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule trebuie să fie depusă cu cerere, la care să fie anexat documentul doveditor al plății taxei de poluare pentru autovehicule/ taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, respectiv chitanța fiscală/ ordinul de plată si extrasul de cont, după caz, care să ateste efectuarea plății acesteia, precum fi copia cărții de identitate a vehiculului si a certificai iun de înmatriculare, cu prezentarea în original a acestora. Față de răspunsul AFP C. din Adresa nr._/2 .09.2012, prin cererea transmisă cu AR nr._/12.10.2012, reclamanta a învederat pârâtei că cererea transmisă cu AR nr._/25.09.2012, nu este o cerere în sensul celei prevăzute în Anexa nr. 11 a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, aprobate prin HGR nr. 9/2012, ci o contestație formulată în temeiul art. 205 și urm. din Codul de Procedură Fiscala, pe dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană si dispozițiile art. 148 alin. 1 și 2 din Constituția României, împotriva Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/19.09.2012 emisă de AFP C. și a solicitat să procedeze la înaintarea contestației formulate de . împotriva Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluare provenite de la autovehicule nr._/19.09.2012 emisă de AFP C., organului de soluționare competent și la comunicarea soluției în cel mai scurt timp.
De asemenea, cu AR nr._/18.10.2012, reclamanta a transmis pârâtei și cererea privind restituirea sumelor rezultate ca diferență între taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de I autovehicule însoțită de documentele prevăzute de art. 7, alin. 3 din HGR nr. 9/2012. Prin adresa nr._/08._, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. a comunicat reclamantei că decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, pentru speța ridicată în Adresa nr._/22.10.2012 a fost emisă în baza Legii nr. 9/2012, iar cererea reclamantei nu poate fi soluționată favorabil întrucât legea nu permite restituirea taxei și a dobânzii calculate la aceasta.
De asemenea, la data de 16.11.2012, DIRECȚIA G. A FINANTELOR PUBLICE D. a comunicat reclamantei Decizia nr. 239/12.11.2012, prin care a fost respinsă contestația formulată de aceasta împotriva Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/19.09.2012 emisă de AFP C..
Ori, prin OUG nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege. dispozițiile art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante prove ne de la autovehicule au fost suspendate până la data de 01.01.2013.
Ca atare, la data de 19.09.2012, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu sunt aplicabile, acestea fiind suspendate până la data de 01.01.2013, astfel că Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/19.09.2012 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. este lipsită de temei de drept.
Mai mult decât atât însă, potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se datorează această taxa pentru autovehiculele din categoriile Taxa se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3, și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2. Autoturismul reclamantei fiind categoria Ml, nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3. alin. 1, a, b, c și u si art. 8, alin. 1 din Legea nr. 9/2012). Obligația de plată a taxei intervine însă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4, lit. 2), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second-hand.
Deoarece Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu modificările și completările ulterioare pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a intrat în vigoare la data di 13.01.2012 art. 14), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Insă, potrivit art. 90, par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunitarii Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare.
Scopul genera! al art. 90 par. 1 din I ratatul de Instituire a Comunitarii Europene este acela ele a asigura libera circulație a mărfurilor, dispozițiile sale referindu-se la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă ; induselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Așa cum reiese din Constituția României de la 01.01.2007, România este stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României. Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderă ii și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Mai mult decât atât, jurisprudența Curții de justiție Europene, prin Decizia pronunțată în cauza C./Enel (1964), s-a stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa ducă la anularea lui, data fund natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legala a Comunității însăși să fie pusă la îndoiala.
Ori, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost introdusa în legislația interna de abia in anul 2012, prin Legea nr. 9/2012 . De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), Curtea de justiție Europeană a stabilit că normele comunitare se aplică în mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a se solicita sau tăi i a se aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau pe calea unei alte proceduri constituționale.
Ori, din analiza dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se poate reține că, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă pentru emisiile poluante la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru al UE, dacă este înmatriculat pentru prima data în România.
Reglementată in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați, din punci de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Față cele menționate, apreciază că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este contrară art. 90 din Tratatul ele Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introduci cea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru l E, precum cel pentru care s-a aciuiai laxa de poluare în speță (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, după aderarea României la Uniunea Europeană, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt clin alte tari membre ale Uniunii Europene, atât timp cât norma fiscală naționala diminuează sau este susceptibila să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
A depus la dosar înscrisurile în susținerea acțiunii.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că, la data de 13.09.2012 (fila 54 din dosar), reclamanta . a achiziționat din Germania un autovehicul folosit marca Mercedes-Benz, având nr. de identificare WDD2120821A481493, an de fabricație 2011, data primei înmatriculări fiind 01.07.2011, autoturism ce fusese înmatriculat anterior în Germania, așa cum reiese din înscrisurile anexate la filele 56 – 60 din dosar.
Reclamantul a fost obligat, cu ocazia înmatriculării, să achite taxa pentru emisii poluante în cuantum de 1.377 de lei; taxa a fost achitată cu chitanța . nr._/20.09.2012, fiind calculată în baza legii 9/2012 (fila 8 din dosar).
Se reține că reclamanta a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, restituirea taxei pentru emisii poluante, achitată în temeiul legii nr. 9/2012, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
În acest sens a formulat cerere de restituire a taxei, adresată organului fiscal competent, în speță Administrația Finanțelor Publice C., solicitând restituirea taxei ca fiind contrară dreptului comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._ 19.09.2012, emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., prin care organele fiscale au stabilit în sarcina ., în temeiul ari. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, o taxă pentru emisiile poluante a autovehiculului achiziționat în condițiile mai sus arătate, în cuantum de 1.377 lei.
Prin decizia nr. 239/12.11.2012, emisă de către Direcția G. a Finanțelor Publice a județului D., a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamanta ., fiindu-i refuzată restituirea sumei de bani achitată cu titlu de taxă de poluare.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Pe fondul cauzei, pe de o parte, legea 9/2012 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 4, obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene (actual art. 110 TFUE) "(1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similar
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (Hot. Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art.90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Importanța distincției dintre discriminarea directă și cea indirectă este dată de faptul că discriminarea directă nu poate fi justificată în vreme ce discriminarea indirectă poate fi permisă dacă există o justificare obiectivă.
Pentru a verifica dacă aceasta taxa creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, trebuie stabilit în primul rând dacă aceasta taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză.
În ceea ce privește acest aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În această privință, Curtea a constatat (cauza T. contra României) că reglementarea națională este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că aceasta taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În al doilea rând, trebuie examinată neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei.
Și aceasta întrucât vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, fără a fi supuse taxei, trebuie considerate produse similare;
Noțiunea de produse similare a fost interpretată de Curte în cauza 168/78 Comisia contra Franței, statuând că trebuie considerate produse similare produsele care prezintă, din perspectiva consumatorilor, proprietăți analoage sau care răspund acelorași necesități.
"În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente" (cauza T. contra României).
Stabilirea faptului că între cele 2 categorii de produse există un raport de concurență atrage incidența alineatului 2 al art. 110 TFUE (fost 90), a cărui funcție este de a include orice formă de protecționism fiscal indirect în cazul produselor care se află într-o relație de concurență, chiar parțială, indirectă sau potențială, cu anumite produse din țara de import.
În privința acestui al doilea aspect al neutralității taxei, se constată că deși forma inițială a legii 9/2012 a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 (art. 4 al. 2 Legea 9/2012), prin OUG 1/2012 art. 1 s-a prevăzut că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
OUG 1/2012 a intrat in vigoare la data de 30.01.2012, prin urmare de la aceasta data obligația de plata a taxei de poluare este menținuta, in ceea ce privește autoturismele second-hand, numai pentru cele înmatriculate anterior într-un alt stat.
Este adevărat că Legea 9/2012 în forma inițială (în vigoare de la 13.01.2012 la 30.01.012) prevedea obligația de plată a taxei de poluare pentru autoturismele second-hand, indiferent de statul în care era înmatriculat anterior (România sau alt stat european), însă de la data intrării în vigoare a OUG 1/2012, obligația este menținută doar pentru cele înmatriculate anterior în alt stat (fiind exceptate cele înmatriculate în România).
Mai mult, potrivit normelor tranzitorii „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia”.
Prin urmare, și în forma actuală textul de lege menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a Legii 9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 (cand a intrat in vigoare OUG50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior (si in prezent in temeiul Legii 9/2012), doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 (dispoziții reluate de Legea 9/2012) rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Având în vedere cele expuse, constatând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile art. 90 TCE, și față de art. 148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar), instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la restituirea integrală a taxei de poluare, achitată în temeiul legii nr. 9/2012.
În ceea ce privește dobânda, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, sau la art. 70 după caz. Art. 70 alin. 1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin. 1 și art. 70 din codul fiscal, organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori. Din prevederile capitolului 2 pct. 2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală (fost 114).
Astfel, art. 1 alin. 1 și 2 din O.M.F.P. nr. 1899/2004 prevede că „Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată. Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent”.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 117 cod procedură fiscală, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamanta . este întemeiată, urmând a fi admisă și în consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, vor fi anulate 239/12.11.2012, emisă de către Direcția G. a Finanțelor Publice D. și decizia nr._/19.09.2012 de calcul a taxei pentru emisii poluante, emisă de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Craiov, cu obligarea pârâtelor A.F.P.M. C. și AFM, în solidar, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante în cuantum de 1.377 de lei, precum și dobânda legală, calculată potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, de la data expirării termenului de 45 de zile la data formulării cererii de restituire a taxei de poluare și a dobânzii legale înregistrată la data de 26.09.2012 (filele 14 și 23 din dosar), până la data plății efective.
Reținându-se culpa procesuală pasivă, în baza disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art. 277 cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtele, în solidar, să achite reclamantului suma de 42 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în C., .. 95(111), jud. D., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU, cu sediul în București, .. 294 corp A, sector 6, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., ambele cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Anulează decizia nr. 239/12.11.2012, emisă de către Direcția G. a Finanțelor Publice D. și decizia nr._/19.09.2012 de calcul a taxei pentru emisii poluante, emisă de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C..
Obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice a mun. C. și Administrația F. pentru Mediu, în solidar, să restituie reclamantului suma de 1.377 de lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, precum și dobânda legală, calculată potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, de la data expirării termenului de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire înregistrată la 26.09.2012, până la data plății efective.
Obligă pârâtele, în solidar, să plătească reclamantului suma de 42 de lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 6 ex./L.N. 30 Aprilie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 1722/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 888/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
