Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 376/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 16497/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 376/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător M. E. P.
Grefier M. G.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 03.04.2013, ce face part integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului declarat de recurent Inspectoratul Teritorial de Muncă D. împotriva sentinței civile nr.4973 din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat ., când s-a dispus amânarea pronunțării la 10.04.2013 pentru a se depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. nr.4973 din 30.03.2012 Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I.T.M. D., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 09.05.2011.
A dispus anularea actului sancționator și exonerează petenta de plata amenzii aplicate în cuantum de 20.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal . 16 nr._ încheiat la data de 09.05.2010 de Inspectoratul Teritorial de Muncă D., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.276 alin.1 lit. e din Legea nr.33/2003 modificată și completată. Potrivit dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a constatat că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța de fond a constatat că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută, precum și cele sancționate cu nulitatea relativă.
Referitor la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța de fond a retinut ca, deși actul de constatare si sancționare a contravenției se bucura de o prezumție de temeinicie, până la dovada contrară, contravenientul are posibilitatea de a răsturna această prezumție relativă, propunând probe prin care să se dovedească netemeinicia motivelor, care au dus la încheierea acestuia.
Astfel, dovezile propuse de petent in argumentarea netemeiniciei plângerii pot releva o situație de fapt contrara celei reținute prin actul atacat.
În ceea ce privește sarcina probei, instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1169 C.civ potrivit cărora ,, Oricine face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească,,.
Din înscrisurile depuse la dosar, coroborat cu depozițiile martorilor M. M. și M. I., instanța reține că data efectuării controlului erau încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisa și au transmise în sistem electronic, în termenul legal de o zi înainte de începerea activității, situația angajaților, respectând condițiile impuse de lege.
În aceste condiții, față de cele ce preced, instanța de fond a reținut că referitor la contravenția reținută în sarcina petentei, prin probele administrate, aceasta a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea menționata in cuprinsul procesului-verbal de contravenție, reușind astfel sa răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției, astfel încât instanța constata ca forța probanta a procesului-verbal cu privire la această contravenție a fost înlăturată, ca si prezumția de temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
Având in vedere aceste considerente de fapt si de drept expuse si dispozițiile art. 31 din OG 2/2001, instanța de fond a admis plângerea, a anulat procesul-verbal contestat și, pe cale de consecință, a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ D. criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivare arată că în mod greșit instanța de fond a admis plângerea, procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. La 09.05.2010 de Inspectoratul Teritorial de Muncă D., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.276 alin.1 lit. e pentru primirea la muncă a numiților T. P. M. și M. M..
Din probele administrate respectiv extrasul REVISAL, se poate constata că data contract 06.05.2011, data început 06.05.2011 și data consemnării informații 06.05.2011, precum și data transmiterii în REVISAL 06.05.2011 coincid, deși dispoz. art.8 alin.1 lit.d din HG nr.161/2006, legislație în vigoare în momentul sancționării petentei prevăd cu totul altceva.
Arată că numiți T. P. M. și M. M. au completat pe propria răspundere fișa de identificare la data de 06.05.2011, documen de acre instanța ed fond nu a ținut seama, luând în considerare doar declarația martorilor dată cu mult timp după efectuarea controlului.
Starea de fapt reținută de agentul constatator este evidentă în procesul verbal de contravenție, instanța de fond reținând în mod greșit că această faptă nu grad de pericol social semnificativ, deși în ziua în care prezentat organul ed control cele două persoane menționate mai sus prestaseră muncă până la data de 06.05.2011 ora 10.47, în folosul societății și dacă nu se efectua controlul din partea organelor abilitate ale statului în vederea combaterii muncii la negru nu ar fi depistate astfel de persoane care muncesc fără forme legale.
Existența faptei reținută în sarcina societății petente estre dovedită destul de elocvent prin procesul verbal de control document în care agentul constatator a menționat deficiențele găsite și constatate precum și măsurile pe care petenta era obligată să le realizeze.
Această documentație este semnată și ștampilată fără nicio obiecție cu privire la cele constatate în cuprinsul acestor documente încât a recunoscut în totalitate deficiențele găsite cu ocazia controlului și fapta contravențională.
Fapta este dovedită clar prin Procesul verbal de control DJ nr._/ 09.05.2011, parte integrantă a actului sancționator -, act pe care instanța de fond nu l-a luat în considerare, însoțit de Anexa nr.1 și Anexa nr.2 ce evidențiază concret deficiențele descoperite la data efectuării controlului.
Totodată, s-a invocat pericolul social ridicat al faptei, ținând cont că la intimată s-a desfășurat o activitate la care lucrau 2 persoane fără nici o formă de angajare, iar statul prin organele abilitate dorește stoparea muncii fără forme legale de angajare și protejarea drepturilor salariaților ce rezultă din încheierea unui contract de muncă.
Recurenta a pretins și faptul că, dacă și în recurs s-ar menține hotărârea dată de instanța de fond, acest fapt nu ar face altceva decât să zădărnicească munca inspectorilor de control și să încurajeze atât angajatorii depistați folosind munca la negru, cât și pe ceilalți angajatori ca și pe viitor să procedeze în același mod, creându-se astfel premisele proliferării la dimensiuni și mai mari a acestui fenomen, ceea ce ar produce consecințe dezastruoase.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 7, 8 și 9 și art. 3041 Co.d procedură civilă.
Intimata . a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a interpretat materialul probator existent.
Critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal a fost infirmată de probele administrate, reținând în concret că la data efectuării controlului existau contracte de muncă întocmite celor două persoane.
Prima instanță, fără a corobora ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, a apreciat că declarațiile celor două persoane, date în fața instanței, sunt suficiente pentru a forma convingerea că cele reținute în procesul verbal nu sunt reale.
Însă prima instanță nu a avut în vedere, pe de o parte, prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege;
Pe de altă parte, nu au avut în vedere declarațiile persoanelor depistate la muncă, date de aceasta în fața organului constatator potrivit căreia persoanele recunosc că "sunt în probă de lucru, urmând să semnez contract de muncă"; mai mult, numitul T. P. a declarat că presta activitate pentru petentă din 4.05.2011, deci înainte cu două zile de data controlului; declarațiile sunt foarte clare, nefiind susceptibilă de interpretări, și confirmă faptul că la acea dată și oră nu încheiase contract de muncă ; or, este greu de crezut că o persoană poate să fi semnat un contract de muncă, fără să cunoască acest lucru; declarațiile date în fața agentului constatator au valoarea unei mărturisiri extrajudiciare care nu pot fi revocate decât pentru eroare de fapt, ce nu a fost invocată și dovedită în cauză.
Pe de altă parte, contractele prezentate au fost înregistrate în Revisal la la 6.05.2011 (exact ziua controlului), iar data începerii activității este 9.05.2011, aspect care nu justifică prezența celor două persoane la punctul de lucru, în data controlului.
Este clar că înregistrarea s-a făcut pro cauza și ulterior controlului, tocmai pentru a susține afirmațiile petentei.
Se mai are în vedere faptul că, la momentul controlului, reprezentantul petentei, deși a avut posibilitatea de a prezenta contractele de muncă întocmite, nu a fost în măsură să o facă.
Toate acestea, confirmă concluzia săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat, prin urmare măsura anulării procesului verbal este dată cu aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în concret, Tribunalul apreciază ca fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii, în cuantumul minim prevăzut de lege, dat fiind pericolul social al faptei: neîntocmirea formelor legale de angajare reprezintă forme de fraudare a legislației în vigoare în domeniul muncii și protecției sociale are consecințe extrem de grave asupra fiscalității, funcționării unei economii de piață eficientă și reală și, nu în ultimul rând, asupra calității vieții lucrătorului, având în vedere faptul că acesta este lipsit de drepturile elementare care îi revin: asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale.
Mai mult, se are în vedere atitudinea petentei care a susținut în mod nesincer, prin plângerea introductivă, că contractele erau încheiate anterior, fără a face această dovadă.
Astfel, în măsura în care petenta nu s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite, a recunoașterii acesteia, instanța apreciază că periculozitatea acestuia este ridicată, și nu se impune aplicarea avertismentului.
Având în vedere cele expuse, constatând că recurenta intimată a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi admis recursul și modificată sentința în sensul că, pe fond, va fi respinsă plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/9.05.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent Inspectoratul Teritorial de Muncă D. împotriva sentinței civile nr.4973 din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat ..
Modifică sentința în sensul că respinge plângerea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2013.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, M. E. P. |
Grefier, M. G. |
Red.C.I/11.04.2013 jud fond.R.S
Tehn M.G. 2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 4776/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 5449/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
