Pretentii. Sentința nr. 583/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 583/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 17360/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 583/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, reprezentat de av. C. G., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Av. C. G. pentru reclamant depune la dosar taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, certificat de înmatriculare al autoturismului în România.
Instanța constată că în mod eronat a fost citată și conceptată în cauză pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, în cauză solicitându-se restituirea taxei de primă înmatriculare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Av. C. G. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei AFP C. să restituie taxa de primă înmatriculare de 5971,91 de lei, cu dobânda aferentă și cu plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
La data de 25.01.2012 reclamantul T. I. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtei la restituirea contravalorii taxei de primă înmatriculare în cuantum de 5971,91 lei; la plata dobânzii aferente, calculate de la data achitării taxei, în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod de procedură fiscală și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca VW, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5971,91 lei, conform chitanței de plata nr._ din data de 18.02.2008. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. C. in vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituire.
Considera ca plata acestei taxe numita taxa de primă înmatriculare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal, care contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
Mai mult s-a decis suspendare taxei auto pe perioada 01.12._09 pentru mașinile noi Euro 4, care nu depășesc capacitatea cilindrica 2000 cm cubi, ceea ce este o discriminare noua a regimului fiscal si respectiv o diferența de tratament, fata de cei care doresc sa achiziționeze un autovehicul, condiționându-i sa achiziționeze doar un anumit tip de autovehicul, cu o capacitate cilindrica sub 2000 cm cubi, pentru a nu plați taxa de poluare. In aceasta situație evidențiază o noua discriminare, deoarece legiuitorul a stipulat in ordonanța faptul ca se asigura protecția mediului pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului,, Poluatorul plătește", ori persoanele care au solicitat înmatricularea înainte de data de 01.07.2008, fata de cele care au înmatriculat autoturismele după acea data, nu mai plătește taxa de poluare, deși este evident ca poluează la fel ca celelalte.
Învederează că Hotărâte în cauza C-402/2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la taxa de poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru. Astfel, instanța europeană a apreciat că această ordonanță este contrară dreptului Uniunii și are ca efect descurajarea importului și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
In drept a invocat art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992, Hotărârea în cauza C-402/2009 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, restituirea taxei de primă înmatriculare, achitată în temeiul dispozițiilor art. 214 ind 1 din Legea 571/2003, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
În acest sens a formulat cerere de restituire a taxei, adresată organului fiscal competent, în speță Administrația Finanțelor Publice C., solicitând restituirea taxei ca fiind contrară dreptului comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Cu adresa nr._/04.10.2012 organul fiscal a refuzat restituirea taxei.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Se reține că reclamantul a achiziționat un autoturism, marca VW, an de fabricație 2004, înmatriculat pentru prima dată în Germania.
În vederea înmatriculării autoturismului și în aplicarea prevederile art. 2141 Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5971,91 lei, conform chitanței de plata nr._ din data de 18.02.2008.
Ulterior, reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice a municipiului C. să îi restituie taxa de înmatriculare, apreciind ca în mod nelegal fost obligată la plata taxei însă organul fiscal teritorial a respins cererea reclamantului, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
Într-adevăr, taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul art. 2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul apreciază că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141 Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În acest sens, se impune observația că în cazul autoturismelor second hand, care sunt înmatriculate în România, nu se percepe, în cazul vânzării pe piața națională, o taxă de primă înmatriculare pe numele noului cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
În speța de față, suntem în situația unei discriminări indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Comunității europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea.
Instanța apreciază că în speță se pune în discuție interdicția constând în impunere internă indirectă, printr-o măsură fiscală, deoarece, așa cum s-a mai arătat în precedent, pentru autoturismele second hand aflate pe piața românească, nu se percepe taxă de primă înmatriculare, în cazul schimbării proprietarului.
Tribunalul constată că în baza art. 148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art. 148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2. În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art. 2141 Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
Instanța apreciază că regimul fiscal este discriminator între produsul second hand aflat pe piața românească și produsul second hand provenind dintr-o piață a Uniunii Europene și tocmai aceasta constituie încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Nu poate fi împărtășită nici opinia potrivit căreia discriminarea ar fi înlăturata prin faptul ca taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din tara s-ar regăsi în prețul de cumpărare. In continuarea aceluiași raționament si taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din afara țării, din spațiul european, ar trebui sa se regăsească în aceiași măsura în prețul de cumpărare, nefiind prin urmare necesara impunerea unei taxe suplimentare, împovărătoare.
Față de toate aceste considerentele mai sus expuse, se constată că în mod nelegal a fost percepută taxa de înmatriculare, impunându-se restituirea taxei de înmatriculare, astfel încât acțiunea formulată de reclamant va fi admisa și va fi obligată pârâta AFP C. la plata sumei de 1204,65 lei către reclamant, reprezentând c/v taxă înmatriculare.
Acțiunea urmează să fie respinsă față de pârâta Administrației Fondului pentru Mediu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă întrucât suma la restituirea căreia a fost obligată pârâta AFP C., a fost achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare și nu cu titlu de taxă de poluare; aceasta din urmă, constituindu-se venit la Fondul de Mediu și gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, în conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008 și art 3 alin 1,5 și 6 din HG 686/2008 și nu taxa de primă înmatriculare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, acțiunea va fi admisă în parte și va fi obligată pârâta A.F.P. C. la restituirea către reclamant a sumei de 5971,91 lei reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, instanța reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze cererea de restituire.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, instanța constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Din prevederile capitolului 2 pct.2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală ( fost 114).
Având în vedere motivele expuse mai sus, la suma de restituit se va aplica dobânda la nivelul prevăzut de art. 124 din Cod procedură fiscală, de la expirarea termenului de 45 zile de la data formulării cererii, respectiv 03.10.2012, până la data plății efective.
În temeiul art. 274 C.p.c., instanța va admite cererea de obligare a pârâtei AFP C. la plata cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta la plata taxei judiciare de timbru (42 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul T. I., cu domiciliul în C., ., nr. 2 C, jud. D., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 5971,91 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, sumă la care se va aplica dobânda fiscală calculată potrivit art. 124 C.pr.fiscală, de la expirarea termenului de 45 de zile de la data formulării cererii - 03.10.2012 - până la data plății efective.
Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 42 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2013.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. E.S./05.02.2012
L.N. / 4 ex./ 28 Ianuarie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7774/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 355/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
