Pretentii. Sentința nr. 7774/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7774/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 11922/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7774/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier A. C. C. L.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe revizuent B. S. și pe intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., intimat ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. M., pentru revizuent,lipsă fiind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul revizuentului depune la dosar, taxă de timbru și timbru judiciar, și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul revizuentului solicită admiterea acțiunii, să dispună modificarea în parte a sentinței pronunțate în dosarul de fond, acordarea dobânzii legale, așa cum a fost solicitat, respectiv de la data plății, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și timbru judiciar, onorariul de avocat urmând a se solicita în recurs.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe,sub nr._, în data de 30 martie 2012, reclamantul B. S. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie taxa de poluare în cuantum de 10.733 lei și să-i achite dobânda fiscală prevăzută de art.124. alin 2 din O.U.G. nr. 92/2003, (Codul de procedură fiscală), calculată la zi până la data plății, potrivit principiului recuperării integrale a prejudiciului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat din Italia, un autoturism Marca Jeep, tip wg/2e8a/Grand Cherokee, . 1J8G2E8A84Y147380, nr. omologare AFJE161211C26E3/2004, nr. identificare 1J8G2E8A84Y147380, an fabricație 2004, pe care, în luna august 2008, a încercat să îl înmatriculeze definitiv în România.
Reclamantul a precizat că a fost obligat (potrivit O.U.G. nr. 50/2008), să plătească taxa de poluare la prima înmatriculare – în cuantum de 10.733 lei, fapt atestat de chitanța ., nr._/14.08.2008 -, însă a pretins că instituirea respectivei taxe contravine legislației Uniunii Europene, mai exact Tratatului Uniunii Europene, art. 90 (art. 110 TFUE).
Reclamantul a menționat că a solicitat A.F.P. C. – cererea fiind înregistrată sub nr. nr._, în data de_ -, restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, însă pârâta i-a răspuns că nu poate da curs respectivei cereri. Ca atare, respectiva adresă de răspuns materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge cererea de restituire a taxei de poluare, iar acest refuz se circumscrie sferei controlului contenciosului administrativ.
Reclamantul a arătat că, în data de_, Curtea Europeană de Justiție - prin hotărârea luată în dosarul C-402/09 -, a decis faptul că OUG 50/2008 contravine legislației Uniunii Europene, art. 110 din TFUE (fostul art. 90 din TCE).
Art. 90 (art. 110 TFUE), din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene prevede că: „niciun stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Respectivul text se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, or taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România - stat comunitar de la 01.01.2007 -, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării și reînmatriculării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea, principiul instituit de OUG 50/2008 și susținut de reprezentanții Guvernului României este acela că "poluatorul plătește". Or, în situația în care o persoana (poluatorul) care achiziționează un autoturism deja înmatriculat în România și îl reînmatriculează tot în România - deși și acesta este un poluator -, nu mai este obligat să achite taxă de poluare, respectiva taxă fiind achitată doar în cazul în care autoturismul este importat din spațiul comunitar, inducând ideea că persoana este poluator doar în cazul achiziției unui autoturism din spațiul comunitar, creându-se astfel o discriminare . Acest principiu al OUG 50/2008 ar fi respectat dacă taxa de poluare ar fi plătită de toate autoturismele care se înmatriculează sau reînmatriculează în România, nu doar de cele importate din comunitatea europeană.
Obiectivul protecției mediului menționat ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
De asemenea, jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 (art. 110 TFUE) al Tratatului Uniunii Europene trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Prin Legea nr. 157 din 2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și România la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, în conformitate cu prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Art. 25 CE statuează că " între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal", în timp ce art. 28 prevede "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Conform hotărârii CJE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Prin Decizia in cauza C./Enel (1964), Curtea de Justiție Europeana a definit relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre arătând ca ,,dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului național ulterior” or, in speța, taxa pe poluare a fost introdusa in legislația interna abia in anul 2008, deci ulterior ratificării Tratatului si de către România.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Practic, prin instituirea taxei de poluare - indiferent de modalitatea de determinare a ei, conform art. 6 din OUG nr. 50 din 2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării -, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând, în fapt, o taxa similară taxei de primă înmatriculare stabilită de art. 214 alin. 1-3 din Codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxă de poluare.
Așadar, restituirea taxei percepute in temeiul OUG 50/2008 - ca de altfel in temeiul oricărei legislații naționale -, se justifica, in primul rând, pe o cauza generala . legislației naționale cu cea comunitara, mai exact pe încălcarea normei comunitare.
Cum dispozițiile comunitare au efect pe verticala - potrivit Constituției României, jurisprudenței Curții Europene de Justiție, precum si prevederilor Legii 157/2005 -, remediul încălcării acestora este restituirea taxei impuse.
Ca atare, având in vedere principiul supremației dreptului comunitar, orice norma are forța juridica superioara normelor naționale, chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei in ierarhia sistemului juridic național si de acela al normei comunitare.
În consecința, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competenta - atunci cand da efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat -, sa aplice procedurile naționale astfel incat drepturile prevăzute in Tratat sa fie deplin protejate.
În drept, au fost invocate: Tratatul Comunități Europene - art.110, 30, 34; Constituția României - art. 148, alin. 2 si 4; Legea 157/2005; OUG 50/2008; Legea 544/2004; OUG 92/2003; Ordinul nr. 1899/2004 emis de Ministrul Finanțelor Publice; Codul de procedură fiscala - art. 117 alin. 1 lit. d, art. 21. alin 4; Decizia Curții Europene de Justiție luată în dosarul C-402/09, cauza T..
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința nr. 2047/15.05.2012, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant, și a obligat pârâții la plata în solidar, către reclamant a sumei de 10.733 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, până la momentul plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 542 lei.
Împotriva acestei sentințe, pârâta AFP C. a formulat recurs, care a fost soluționat prin decizia nr._/15.11.2012, în sensul că s-a respins recursul formulat de pârâtă, ca nefondat.
Ulterior, la data de 17.07.2013, reclamantul a formulat cerere de revizuire a sentinței nr. 2047/15.05.2012, pronunțată în dosarul nr._, cererea fiind înregistrată sub nr._ .
În motivarea cererii revizuentul a arătat că ulterior emiterii sentinței contestate, rămasa definitive si irevocabila, după respingerea de către Curtea de Apel C. a recursului formulat de Administrația Finanțelor Publice C., prin Decizia nr. 7860/13.06.2013, CJUE s-a pronunțat in cauza C-565/11, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, prin HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia) 18 aprilie 2013.
Arată revizuentul că prin acțiunea promovata a solicitat restituirea unei sume pe care a plătit-o obligatoriu si nelegal cu titlu de taxa de poluare in baza unei norme interne care s-a dovedit a fi nelegala in raport de dreptul comunitar împreuna cu dobânda aferenta . Acțiunea a întemeiat-o in drept pe normele comunitare, care au prioritate in fata dreptului intern.
Tribunalul D., Secția Comerciala si C. Administrativ, pe fond, a admis acțiunea si a acordat dobânda fiscala, doar de la expirarea termenului de 45 de zile de la data formulării cererii - pana la data plații efective, dând preferabilitate dispozițiilor art. 124 C.pr.fisc si nu obligației impuse la nivel constituțional de disp. art. 148 precum si ale art. l alin. l din Lg. 57/2003, precum si in raport de considerentele Hotărârii pronunțate de CJUE in cauza C. c Enel, C/64, deci, instanța de judecata trebuie sa constate prioritatea legislației comunitare fata de dreptul intern, in ceea ce privește existenta dreptului la dobânzi si a modului de calcul al acestora si sa acorde dobânda de la data achitării taxei de poluare.
CJUE, prin Decizia enunțata mai sus conchide că "atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R., p. 1-1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R., p. 1-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anteri-or. punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Julich și alții, C-l 13/10, C-147/10 și C-234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).
În consecință, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail și alții, punctul 26, precum și Hotărârea Zuckerfabrik Julich și alții, punctul 66).
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată)".
Susține revizuentul că, fata de cele expuse, se impune reaprecierea regimului juridic aplicabil dobânzii, in sensul acordării dobânzii începând cu data la care taxa de poluare(de prima înmatriculare) a fost achitata si până la data restituirii efective a acesteia către contribuabil. Prin soluția pronunțata de Tribunalul D., s-a încălcat principiul comunitar al îmbogățirii fără justa cauza, care trebuie sa asigure repararea integrala a prejudiciului suferit de contribuabil prin prelevarea unei taxe nelegale.
Astfel, este evident faptul ca pentru orice taxa prelevată nelegal, cu încălcarea dreptului comunitar, obligația de restituire exista chiar de la momentul perceperii taxei. Principiul îmbogățirii fără justa cauza a fost consacrat fără rezerve de Curtea de Justiție Europeana, fiind frecvent amintit in contextul unor spete in care impozitele sau taxele prelevate erau considerate ca fiind incompatibile cu dreptul comunitar. In toate aceste cazuri ,Curtea a spus răspicat ca obligația de restituire a prelevărilor nelegale ce incumba autorităților fiscale este fundamentata pe principiul îmbogățirii fără justa cauza. Consideră revizuentul că restituirea taxelor prelevate trebuie însoțita de despăgubiri adecvate pentru pierderile suferite de contribuabil, susținând că inclusiv jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului este in acest sens.
Astfel, prin hotărârea pronunțata la 9 martie 2006 in cauza Eko Elda Avee C. G., Curtea a decis ca refuzul autorităților elene de a plați societății reclamante dobânda legala cuvenita pentru restituirea cu întârziere a unor impozite plătite in plus reprezintă o violare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Ia Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la respectul proprietății.
Perioada pentru care trebuia acordata dobânda este perioada cuprinsa intre data prelevării taxei si data restituirii efective, căci numai așa s-ar acorda prevalenta principiului îmbogățirii fără justă cauza si s-ar proteja dreptul la respectul proprietății.
Orice alta soluție, inclusiv cea pronunțata inițial in aceasta cauza, de Tribunalul D., nu face decât sa ignore dreptul comunitar si dreptul european al drepturilor omului. Având in vedere dreptul la respectul proprietății si obligația paratei(paratelor)de a se repara prejudiciul cauzat contribuabilului prin prelevarea unei taxe cu încălcarea dreptului comunitar, este evident faptul ca acest prejudiciu trebuie reparat pentru întreaga perioada cuprinsa intre data plații taxei si data restituirii efective.
Asupra unei eventuale tardivității a cererii de revizuire, revizuentul arată că:
Potrivit art. 21 al. 2 din Legea nr. 554/2004 „ constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 al. 2, coroborat cu art. 20 al. 2 din Constituția României. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face în termen de 15 zile de la pronunțare, la cererea temeinic motivată a părții." Textul a fost declarat neconstituțional în ce privește termenul de declarare a revizuirii prin Decizia nr. 1609/2010 a Curții Constituționale.
Conform art. 147 alin. 1 din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept".,astfel încât urmare a lipsei de reglementare în termenul stabilit textul declarat neconstituțional nu mai produce efecte juridice. Totuși, nu se poate face abstracție că în cauză se pune în discuție o hotărâre irevocabilă, definitivă în accepțiunea Curții E.D.O., și prin aceasta se pune în discuție principiul securității raporturilor juridice. Acest principiu se opune printre altele, chiar în condițiile lipsei de reglementare din partea legiuitorului național, lăsării în suspensie a dreptului judecat printr-o hotărâre definitivă, prin posibilitatea contestării acestuia sine die prin intermediul căilor extraordinare de atac, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția E.D.O. și art. 21 din Constituția României.
Dreptul comun pentru cererea de revizuire reglementată de art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie art. 322 și următoarele C.p.Civ., care se aplică în mod corespunzător. In lipsa intervenției legiuitorului spre reglementarea termenului de revizuire pentru cazul arătat și spre respectarea principiului securității raporturilor juridice. Curtea consideră că în cauză este aplicabil termenul de revizuire cel mai favorabil și pentru motivul de revizuire cel mai asemănător reglementat de Codul de procedură civilă, astfel că se va considera că revizuirea pe motivul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 poate fi exercitată în termenul de 3 luni prevăzut de art. 324 alin. 3 C.p.Civ. ce începe să curgă de la data publicării în Buletinul Oficial al Uniunii Europene a deciziei interpretative a T.F.U.E.. Cum hotărârea C.J.C.E. în cauza M. I. contra României a fost publicată în Buletinul Oficial al Uniunii Europene la data de 18.04.2013, iar revizuentul a formulat cererea de revizuire înainte de data de 17.07.2013, urmează să constatați că cererea este formulată în termenul legal, iar excepția tardivității exercitării acestei căi extraordinare de atac ar fi neîntemeiată.
Analizând o eventuala excepție a tardivității cererii de revizuire raportat la termenul de 3 luni se constata că acesta se va epuiza abia în 17.07.2013, revizuirea fiind declarată în termen și o excepție a tardivității se impune a fi respinsă.
In motivarea cererii de revizuire susține că la pronunțarea soluției s-au încălcat dreptul uniunii, având în vedere că s-a pronunțat la 18.04 .2013, cauza M. I., prin care CJCE a stabilit că se impune reaprecierea regimului juridic aplicabil dobânzii, in sensul acordării dobânzii aferente începând cu data la care taxa de poluare(de prima înmatriculare) a fost achitata si până la data restituirii efective a acesteia către contribuabil, si astfel,instanța considerând greșit că nu se impune restituirea taxei de poluare de la data plații, ci doar de la a 46 zi de la data solicitării de a fi restituita făcuta la organul fiscal(de la punerea in întârziere prin procedura prealabila).
Pentru aceste motive solicită admiterea cererii de revizuire, cu acordarea dobânzii aferente in materie fiscala, de la data plații, si acordarea cheltuielilor de judecata.
Totodată, menționează ca hotărârea atacata a rămas definitive si irevocabila .
Examinând cererea de revizuire în raport de motivul de revizuire invocat, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 21 al. 2 din Legea nr. 554/2004 „ constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 al. 2, coroborat cu art. 20 al. 2 din Constituția României."
În speță, instanța reține că prin sentința nr. 2047/15.05.2012, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, și au fost obligati pârâții la plata în solidar, către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând taxa de poluare, sumă la care se va aplica dobânda fiscală, calculată potrivit art.124 C.pr.fiscală, de la 45 de zile de la data formulării cererii, până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 542 lei, sentința definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel.
CJUE, în cauza C‑565/11, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, s-a pronunțat în sensul că "Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
Instanța constată că în conformitate cu cele reținute de CJUE, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei, Curtea statuând că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii
Un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește principiul efectivității .
În consecință, instanța constatând că sentința 2047/15.05.2012 pronunțată de Tribunalul D. a fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, încuviințează cererea de revizuire a sentinței 2047/15.05.2012 pronunțată de Tribunalul D..
Față de art. 148 din Constituție, Tribunalul va înlătura de la aplicare prevederile art. 124 alin. 1 Cod de procedură fiscală care statuează că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, prevederi care contravin reglementărilor comunitare.
Ca atare, instanța constată că reclamantul este îndreptățit la restituirea dobânzii calculată de la data plății taxei de poluare până la data restituirii efective, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 Cod de procedură fiscală și în consecință, va schimba in parte sentința nr. 2047/15.05.2012, pronunțată de Tribunalul D.- Secția C., în sensul că dobânda fiscală se va calcula, potrivit art. 124 alin 2 din C.P.Fiscală, de la data achitării taxei, respectiv 14.08.2008, până la data plății.
Făcând aplicarea prevederilor art. 274 C.P.Civ, instanța va obliga intimatele la plata sumei de 10,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de revizuire formulată de revizuent B. S. cu domiciliul ales la cab. Av. C. M. G., cu sediul în C., bld. Dacia, nr. 104, ., ., în contradictoriu cu intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., intimat ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, SPLAIUL INDEPENDENȚEI, nr. 294, . 6, având ca obiect pretentii.
Schimba in parte sentința nr. 2047/15.05.2012, pronunțată de Tribunalul D.- Secția C., în sensul că dobânda fiscală se va calcula potrivit art. 124 alin 2 din C.P.Fiscală de la data de 14.08.2008 până la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obliga intimatele la plata sumei de 10,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, A. C. C. L. |
Red. MCV/ Teh A.C.L
5 ex/29 Octombrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 4838/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 583/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
