Pretentii. Sentința nr. 2177/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2177/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 20033/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2177/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta C. V. I., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, reprezentată de av. R. O. și pârâta AFP C., reprezentată de cons.jur. U. N., lipsind pârâta AF Mediu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că reclamanta nu a timbrat acțiunea.
Av. R. O. pentru reclamantă solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, reprezentată de av. R. O. și pârâta AFP C., reprezentată de cons.jur. U. N., lipsind pârâta AF Mediu.
Av. R. O. pentru reclamantă depune la dosar taxa judiciară de timbru de 39 de lei, timbrul judiciar de 3 lei, cererea de restituire a taxei de poluare, răspunsul pârâtei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Av. R. O. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtelor să restituie taxa de poluare în cuantum de 2.037 de lei, cu dobânda legală aferentă și cu plata cheltuielilor de judecată.
Cons.jur. U. N. pentru pârâta AFP C. solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
La data de 08.11.2012 reclamanta C. V. I. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la restituirea contravalorii taxei de poluare, în cuantum de 2.037 de lei, cu dobânda legală de la data achitării, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație la data executării, și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca Mercedes-Benz, dintr-un alt stat al Uniunii Europene,iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligată să plătească taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 2.037 de lei, conform chitanței de plata . 8, nr._ din data de 14.10.2011, pe baza Deciziei de calcul emisă de A.F.P. C.. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. C. in vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituire. Consideră că este ilegală această taxă și are caracterul unei taxe cu efect echivalent tarifului vamal, care este interzis ase practica așa cum rezultă din art. 23 și 25 între statele membre ale uniunii.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90(86) din Tratatul UE, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor tratatului.
Astfel, în baza art. 90 din tratat nici un stat membru nu stabilește direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin adoptarea taxei de primă înmatriculare s-a adus atingere liberei concurențe în interiorul pieței, prin distorsionarea acesteia, cauzată de crearea unei situații împovărătoare în cazul importului de autoturisme second hand, produse în alte state decât statul român.
In drept a invocat art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992, Hotărârea în cauza C-402/2009 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17.08.2011 (fila 13), reclamanta C. V. I. a achiziționat un autovehicul marca Mercedes-Benz, având nr. de identificare WDB1680311J219578, an fabricație 1999, prima înmatriculare fiind la data de 13.07.1999, autoturism ce fusese achiziționat din Austria unde fusese înmatriculat, așa cum reiese din înscrisurile anexate la filele 12 - 16 din dosar.
Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamanta a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 2.037 de lei, așa cum rezultă din chitanța de plata . 8, nr._ din data de 14.10.2011, anexată la fila 8 din dosar.
Ulterior, reclamanta a solicitat pârâtei A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta C. V. I. este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în această limită.
Astfel, O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în forma actuală textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Austria -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Și în cauza N. c. Romania CJUE a arătat că aceleași considerații ca și în cauza T. se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 si, respectiv, OUG 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezulta ca toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzura și o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamantă o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățită să solicite a-i fi restituită.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 117 cod procedură fiscală, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamanta C. V. I. este întemeiată în parte și vor fi obligate pârâtele A.F.P.M. C. și AFM, în solidar, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 2.037 de lei.
În privința dobânzii legale solicitate de către reclamant prin acțiune, instanța reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 alin. 1 cod procedură fiscală care statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Se constată că reclamanta a solicitat acordarea dobânzii prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul instanței, nefiind formulată o astfel de solicitare în cererea de restituire adresată organului fiscal. În aceste condiții reclamanta nu poate solicita direct în instanță plata respectivelor dobânzi fiind necesară formularea anterioară a unei cereri adresată organului fiscal, ori în speță prin cererea adresată pârâtei (fila 22) reclamanta a solicitat numai restituirea taxei de poluare achitate nu și plata dobânzii.
Prin urmare, capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale la suma achitată va fi respins.
Reținându-se culpa procesuală pasivă, în baza disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art. 277 cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtele, în solidar, să achite reclamantei suma de 42 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. V. I., domiciliată în C., ., nr. 13 A, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294 corp A, sector 6.
Obligă pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 2.037 de lei, reprezentând taxă de poluare.
Respinge cererea privind dobânda legală.
Obligă pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 42 de lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 5 ex./L.N. 28 Februarie 2013
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Pretentii. Sentința nr. 5506/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
