Pretentii. Sentința nr. 5967/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5967/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 1572/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5967/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul depune la dosar un set de acte – în susținerea cererii de chemare în judecată. Menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar .
.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._ /2012, în data de 21.02.2012 reclamantul T. I. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 4.175 lei -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în anul 2008, a achiziționat un autoturism – înmatriculat pentru prima oară într-un stat membru U.E. - iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost obligat să achite taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/29.10.2008.
Reclamantul a menționat că, potrivit O.U.G. 50/2008, taxa era datorată numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație în acest stat, la o nouă înmatriculare. Or, o astfel de reglementare contravine prevederilor art. 23 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe vamale la import și export, precum și orice taxe cu efect echivalent.
De asemenea, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mare decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect unele sectoare de producție".
Analizând dispozițiile O.U.G. 50/2008 se reține că taxa de poluare - pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE -, nu se percepe la o noua înmatriculare daca vehiculul a fost anterior înmatriculat tot in România, dar se percepe aceasta pentru automobilele produse in alte state membre UE, daca sunt înmatriculate pentru prima data in România. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal, deși este evident că toate autovehiculele poluează.
În drept, au fost invocate prevederile art. 7, 18, 28 și 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene; art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României; art. 998-999, 1082 și 1084 C.civ. și art. 274 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/19.11.2012; copia referatului nr._, întocmit de A.F.P. C. în data de 29.11.2012; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/29.10.2008; copia unui înscris intitulat „contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 12.08.2008, precum și traducerea actului în limba română; adresa nr._/19.02.2013 trimisă reclamantului de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 12.08.2008, reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW, având nr. de identificare WBACA91050JE36272, de la societatea "Ahmadhazime – Comerț mașini folosite".
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Germania, în data de 01.10.1997 – conform celor înscrise în adresa nr._/19.02.2013, trimisă reclamantului de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autovehiculului marca BMW, având nr. de identificare WBACA91050JE36272 - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 30.10.2008 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/29.10.2008 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 4.175 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/19.11.2012, reclamantul a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, fără a primi vreun răspuns la respectiva cerere, pârâta comunicându-i doar referatul nr._/19.11.2012.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr. 50/2008 este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederilor art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 4.175 lei.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. I., domiciliat în comuna Goiești, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 4.175 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Aprilie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, A. F. |
Red. C.G/23.05.2013/5 ex/
Tehnored. A.F.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2775/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6363/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
