Pretentii. Sentința nr. 6404/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6404/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 2706/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6404/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta G. D. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin avocat P. I., lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosar înscrisuri. Învederează că autoturismul a fost achiziționat din România. Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, în temeiul art. 167 C.pr.civ., ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța, constatând dosarul în stare de soluționare, acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 01.02.2013 sub nr._ reclamanta G. D. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la restituirea contravalorii taxei de poluare în cuantum de 1193 lei; la plata dobânzii aferente, calculate de la data punerii în întârziere până la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod de procedură fiscală și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca Toyota fabricat în anul 2010, înmatriculat în România, iar pentru a-l putea înmatricula a fost obligat să plătească taxa de poluare prin decizia AFP C. potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012.
Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. C. în vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituirea ei.
Consideră ca plata acestei taxe prevăzută de Legea nr. 9/2012 contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
De asemenea, art. 148 alin. 2 din Constituția României stabilește că: „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". Totodată potrivit aliniatului 4 din același articol Parlamentul, Președintele țarii, Guvernul si Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaților ce rezulta din actul aderării si din Constituție.
In drept a invocat Legea nr. 554/2004, art. 117 și art. 124 din Codul de procedură fiscală.
A depus în copie la dosar: cerere de restituire a taxei de poluare, răspunsul AFP, carte de identitate, decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța . 6 nr._ din 27.05.2010, certificat de înmatriculare, carte de identitate autoturism, factura fiscală.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor înscrise în factura nr._, întocmită în data de 10.05.2010, reclamanta a achiziționat un autovehicul marca Toyota, având nr. de identificare VNKKG92390A286819, de la societatea Toyota Romania S.R.L.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului anterior menționat - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul vehicul a fost înmatriculat în România în data de 27.05.2010 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_, în timp ce chitanța . 6 nr._ din 27.05.2010, certifică faptul că, la înmatriculare, reclamanta a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 1193 lei.
Ulterior, reclamanta a solicitat pârâtei A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Potrivit art. 110 TFUE. „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 110 TFUE - deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale -, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare – indiferent cât de ridicat ar fi și fără a exista posibilitatea ca persoana interesată să se prevaleze de faptul că într-un alt stat membru al Uniunii Europene o taxă similară are un nivel mai scăzut -, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispozițiile art. 110 din TFUE suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent - conținute în art. 28 și 30 din Tratat -, caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Potrivit art. 3 din O.U.G. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M1 - M3 și N1 - N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2, iar conform prevederilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Coroborând prevederile legale anterior menționate, taxa de poluare pentru autovehicule prevăzută de dispozițiile O.U.G. 50/2008, nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera statului, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriu României, în vederea punerii în circulație – indiferent dacă a fost produs în România sau într-un stat membru U.E. -, astfel încât nu reprezintă o taxă vamală de import sau o măsură cu efect echivalent în sensul art. 28 și art. 30 din TFUE.
Pe de altă parte însă, dispozițiile art. 3 din OUG 50/2008, reglementând o taxă care diferă în funcție de criterii obiective și se aplică - cu excepțiile prevăzute de lege -, tuturor autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în România, nu încalcă dispozițiile art. 110 TFUE, în acest sens pronunțându-se și CJUE.
Astfel, în hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Prin urmare, faptul că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută, contravine reglementărilor comunitare, întrucât diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
În consecință, taxa de poluare reglementată de O.U.G. 50/2008 este contrară reglementărilor comunitare doar în măsura în care este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE - favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor, însă nu și în măsura în care impune toate autoturismele noi – indiferent că sunt fabricate în România sau în alt stat membru U.E. -, plății unei taxe, atunci când respectivele vehicule sunt înmatriculate, pentru prima oară, în statul român.
Or, în speță - așa cum rezultă din factura nr._, întocmită în data de 10.05.2010 și certificatul de înmatriculare (eliberat de autoritățile române), al vehiculului marca Toyota, având nr. de identificare VNKKG92390A286819- în mod indiscutabil, autoturismul achiziționat de reclamantă nu fusese înmatriculat anterior într-un alt stat membru U.E – aspect pe care l-a recunoscut și reclamanta în cuprinsul acțiunii - ci a fost prima oară înmatriculat în România, la cererea reclamantei - primul proprietar al vehiculului.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi înmatriculate pentru prima dată în statul român, taxa de poluare achitată de reclamantă nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex art 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Pentru considerentele expuse anterior, acțiunea formulată apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. D., cu domiciliul în mun. C., .. 6, ., . în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în mun. C., .. 2, jud. D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, . corp A, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.05.2013.
Președinte, A. M. M. | ||
Grefier, A. F. |
Red. 5 ex/23.05.2013
AMM/AF
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 7170/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5603/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
