Pretentii. Sentința nr. 971/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 971/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 24799/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 971
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta S. G., în contradictroiu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar, răspunsul AFP C., chitanța reprezentând onorariu avocat și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform .dispoz.art. 242 alin.2 C.p.c.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată la data 18.12.2012, înregistrată pe rolul Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta S. G. a chemat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca pârâta să îi restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în cuantum de _ lei, actualizată cu dobânda legală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, de la data punerii în întârziere până la data plății efective și obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat.
În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Comunității Europene, iar în vederea înmatriculării acestuia în România a fost obligat să plătească taxa de _ lei.
A arătat că a solicitat Administrației Financiare C. să-i restituie taxa de primă înmatriculare, aceasta refuzând prin adresa nr._.
În susținerea acțiunii arată că în conformitate cu prevederile art. 23 (9) din pârâtul Uniunii Europene, cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și export șia tuturor taxelor cu efect echivalent.
De asemenea în cuprinsul art. 25 (12) din același tratat s-a convenit că statele membre se abțin să introducă între ele noi taxe vamale la import și la export sau taxe cu efect echivalent.
Reclamantul a precizat că, în baza art.90 din Tratat nici un stat membru nu stabilește direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite, direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale și că prin adoptarea măsurii taxei de primă înmatriculare s-a adus atingere liberei concurențe în interiorul pieței, prin distorsionarea acesteia, cauzată de crearea unei situații împovărătoare în cazul importului de autoturisme second hand, produse în alte state decât statul român.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar în copie: CI, chitanța, certificat de înmatriculare, contract de vânzare-cumpărare,a dresa nr._/19.12.2012.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta S. GHEORGHȚA achiziționat un autoturism folosit, marca MERCEDES SPRINTER 313 CD 1 din Germania.
În vederea înmatriculării autoturismului și în aplicarea prevederile art. 2141 Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare, așa cum rezultă din chitanța fiscală aflată la dosar .
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei de înmatriculare, apreciind ca în mod nelegal fost obligat la plata taxei, prin adresa depusă la dosar, organul fiscal respingându-i cererea, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român
Instanța reține că taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul art. 2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
Conform dispozițiilor art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehicule, iar după modificarea acestei legi prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate cât si scutiri de la plata taxei.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 110 TFUE obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul apreciază că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141 Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În acest sens, se impune observația că în cazul autoturismelor second hand, care sunt înmatriculate în România, nu se percepe, în cazul vânzării pe piața națională, o taxă de primă înmatriculare pe numele noului cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
În speța de față, suntem în situația unei discriminări indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Comunității europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea.
Instanța apreciază că în speță se pune în discuție interdicția constând în impunere internă indirectă, printr-o măsură fiscală, deoarece, așa cum s-a mai arătat în precedent, pentru autoturismele second hand aflate pe piața românească, nu se percepe taxă de primă înmatriculare, în cazul schimbării proprietarului.
Tribunalul constată că în baza art. 148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art. 148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 110 TFUE, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art. 2141 Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
În prezent, prin dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost abrogat art. 2141 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Față de cele prezentate, instanța apreciază că taxa achitată apare a fi nedatorată
Din această perspectivă, nu se poate reține că pârâta are temei legal de reținere a taxei încasată anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În contextul actual, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are un alt mod de calcul și o altă destinație și per a contrario, menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, ar fi contrară principiilor ce guvernează instituția aplicării în timp a legii, precum si a principiilor ce guvernează procesul civil.
Din aceasta perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată de față, raportat la considerentele menționate anterior.
Încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut în temeiul unor dispoziții contrare dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere chiar fundamentelor Comunității Europene. Decurge de aici că statul nu este în drept să păstreze acele sume.
Ținând cont de principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, rezultă că noua ordonanță de urgență nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior.
După cum se poate cu ușurință observa, noua taxă introdusă prin OUG nr. 50/2008 are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, acțiunea va fi admisă și va fi obligată pârâta AFP C. să restituie reclamantului suma de _ lei reprezentând taxa de primă înmatriculare și dobânda la nivelul prevăzut de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, sau la art. 70 după caz. Art. 70 alin. 1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin. 1 și art. 70 din codul fiscal, organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori. Din prevederile capitolului 2 pct. 2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală (fost 114).
În temeiul art 274 alin1 C.pr.civ, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 439 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. G. cu domiciliul în comuna Bulzești, ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., cu sediul în C., ..2, jud. D..
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de _ lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă, conform art. 124 alin.2 Cod pr.fiscală.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 439 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, M. G. | ||
Grefier, S. B. |
Red.jud.M.G.
Tehnorede. 4 ex./05.02.2012
S.B.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1124/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 725/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
