Pretentii. Sentința nr. 8700/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8700/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 11295/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8700/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI SIGURANȚA ALIMENTELOR D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta prin consilier juridic Chircan G., lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competența instanței, în raport de disp. art. 131 N.C.P.C.
Reprezentantul pârâtei arată că Tribunalul D. este competent în soluționarea cauzei.
În baza art. 131 N. C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material și teritorial, în raport de art. 10 din Legea 554/2004.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul, solicită instanței respingerea acțiunii formulată de reclamantă, precizând că dobânda solicitată nu reprezintă un drept salarial.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., pe reclamanta P. L. a solicitat instanței obligarea pârâtei DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI SIGURANȚA ALIMENTELOR D. la plata dobânzii legale aferente creanței stabilite prin sentința nr. 2474/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008, începând cu data când hotărârea a rămas definitivă și executorie, pe toată perioada întârzierii, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate și până la data plății integrale a acestor sume.
Reclamanta învederează faptul că pârâta a fost obligată la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 12.11.2005 – 09.12.2008, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Se arată faptul că pârâta refuză să execute hotărârea judecătorească integral, datorează și dobânda legală, iar conform disp. art. 166 alin. 4 din Codul Muncii întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Învederează faptul că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea pe care pârâta a făcut-o prin plata plății unei părți din suma datorată, dar și prin adoptarea OUG nr. 71/2009 care a eșalonat efectuarea plății.
Pârâta a depus întâmpinare la dosar la data de 07.10.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că aceasta nu are obiect, reclamanta primind drepturile salariale obținute prin sentința invocată, sume de bani alocate în temeiul Ordonanței nr. 71/2009. Se arată că plata s-a efectuat și se efectuează conform prevederilor ordonanței menționate, astfel: - în anul 2012 – se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; - în anul 2013 - se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; - în anul 2014 - se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; - în anul 2015 - se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; - în anul 2016 - se plătește 35% din valoarea titlului executoriu;
Învederează instanței faptul că pârâta este instituție publică – serviciu deconcentrat, ce utilizează fonduri publice cu finanțare de la bugetul de stat cât și din venituri proprii și nu poate acorda drepturi bănești câștigate decât cu respectarea legislației în vigoare, drept pentru care consideră că solicitarea reclamantei de acordare a dobânzii legale aferente creanței este neîntemeiată și nelegală. Totodată arată că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, pârâta nefiind vinovată de neexecutare sau de întârziere de punere în aplicare a unei hotărâri.
În drept își întemeiază întâmpinarea pe disp. art. 205 C.p.c.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită instanței înlăturarea apărărilor pârâtei și menținerea acțiunii așa cum a fost formulată. În ceea ce privește excepția lipsei de obiect solicită respingerea acesteia motivat de faptul că susținerea pârâtei este eronată întrucât sumele de bani restante nu au fost achitate în totalitate, din aceste sume fiind achitat doar un procent de 12,5%.
Reclamanta arată că de la data pronunțării hotărârii nr. 2474/09.12.2008 au trecut peste 6 luni, timp în care pârâta putea achita suma integral. Arată că faptul că formulează acest capăt de cerere pe cale separată nu schimbă natura juridică de accesoriu al drepturilor salariale neplătite integral de angajator.
Au fost depuse la dosar: copia Sentinței nr. 2474/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul D. și copia adeverinței nr. 7269/18.09.2013 – eliberată de pârâtă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Sentința nr. 2474/09.12.2008 – rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2029/2009, pronunțată de Curtea de Apel C. -, Tribunalul D. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta DSVPSA D. să-i plătească suplimentul postului – în procent de 25% din salariul de bază -, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare – în procent de 25% din salariul de bază -, pentru perioada 12.11.2005 – 11.12.2008, actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Este adevărat că pârâta a achitat în mod parțial sumele datorate – în mod eșalonat, dând eficiență prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, așa cum atestă adeverința nr. 7269/18.09.2013 -, aspect pe care nu-l contestă nici reclamanta, însă nu se poate susține că, în acest fel, ar fi exclus să datoreze dobânzi la sumele evidențiate în cuprinsul Sentinței nr. 2474/09.12.2008.
Astfel, potrivit art. 117 din Legea nr. 118/1999 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", în timp ce conform prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că, și în cazul funcționarilor publici, se poate solicita angajatorului plata unor daune interese, în ipoteza în care nu sunt achitate la timp drepturi de natură salarială.
În speță, este indubitabil că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezentau o componentă a salariului cuvenit reclamantei pentru munca prestată în calitate de funcționar public în cadrul instituției pârâte, și că ar fi trebuit acordate în perioada 12.11.2005 – 11.12.2008.
Daunele interese reglementate de art. 166 alin. 4 Codul Muncii, pot consta și în dobânda legală la sumele datorate de unitatea angajatoare, respectiva dobândă reprezentând echivalentul beneficiului nerealizat - 1084 cod civil statuând că "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit ... " -, de reclamantă ca urmare a faptului că, nefiindu-i achitate în mod integral sumele la care avea dreptul și care fuseseră stabilite printr-un titlu executoriu (pârâta executându-și obligația în mod eșalonat, pe parcursul mai multor ani, în urma adoptării O.U.G. nr. 71/2009), a fost lipsită de posibilitatea de a se folosi de respectivele sume.
De asemenea, faptul că prin Sentința nr. 2474/09.12.2008 s-a dispus actualizarea sumelor cuvenite reclamantei – în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective -, nu înseamnă că reclamanta ar beneficia de o dublă reparație, întrucât natura juridică a reactualizării în funcție de coeficientul de inflație nu este aceea de a acoperi beneficiul nerealizat prin imposibilitatea utilizării unor sume de bani, ci de a evita producerea unei pagube reprezentând echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când ar fi trebuit achitate drepturile salariale și momentul când au fost achitate în mod efectiv .
Referitor la momentul de la care încep a curge respectivele dobânzi, acesta nu poate avea ca punct de pornire rămânerea definitivă și irevocabilă a Sentinței nr. 2474/09.12.2008 – așa cum a pretins reclamanta -, ci doar momentul intentării cererii de chemare în judecată. Astfel, în sistemul de drept român, debitorul nu este considerat a fi de drept în întârziere, cu excepția cazurilor reglementate de art. 1079 Cod civil – care stabilește în mod expres că "(1) Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. (2)Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3. când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă". În speță, nefiind incident niciunul dintre cazurile când debitorul este de drept în întârziere, acesta nu poate fi obligat la plata unor dobânzi decât de la momentul când a fost acționat în justiție (de la data intentării cererii de chemare în judecată) - potrivit art. 1088 din Codul civil, care prevede că „(1) La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate. (2)Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă în parte acțiunea formulată, cu consecința obligării pârâtei de a-i achita reclamantei dobânda legală la sumele stabilite prin Sentința nr. 2474 - pronunțată de Tribunalul D. în data de 09.12.2008 -, și rămase neachitate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, începând cu data formulării acțiunii (19.06.2013) și până la data achitării integrale a respectivelor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta P. L., domiciliată în C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI SIGURANȚA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, județul D..
Obligă pârâta să achite reclamantei dobânda legală la sumele stabilite prin Sentința nr. 2474, pronunțată de Tribunalul D. în data de 09.12.2008, și rămase neachitate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată – începând cu data intentării acțiunii (19.06.2013) și până la data achitării integrale a respectivelor sume.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
E. S. /10.12.2013
A.C. 03 Decembrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3520/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4048/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
