Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 6614/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6614/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 7649/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6614/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâții P. M. C. CA REPREZENTANT AL M. C., M. C. PRIN PRIMAR și POLIȚIA L. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat O. A. și pârâții prin consilier juridic D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul reclamantului depune la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile, comunicând un exemplar părții adverse.
Părțile precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. C., pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., pe excepția inadmisibilității acțiunii și pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâților, având cuvântul, solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. C., precizând că nu a fost atacat un act emis de Primar, admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului D. și declinarea cauzei la Judecătoria C., iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii față de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia. Față de excepția inadmisibilității acțiunii, față de natura actului administrativ, solicită admiterea acesteia.
Reprezentantul reclamantului, solicită instanței respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. C., precizând că acesta și-a delegat competența către Poliția L., însă el are calitate în cauză; solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului D., având în vedere că este o cerere întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, competent fiind Tribunalul D. și nu Judecătoria C.; în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, solicită respingerea acesteia, cu mențiunea că a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Față de excepția inadmisibilității acțiunii, față de natura actului administrativ, solicită respingerea acesteia.
Pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii și suspendarea executării actului administrativ privind demolarea. Reprezentantul reclamantului învederează instanței faptul că a fost formulată acțiune pentru preîntâmpinarea demolării construcției, că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar paguba iminentă este evidentă, având în vedere că este o construcție permanentă și nu temporară, construcție pentru care există autorizație. Totodată, arată că dreptul la acțiune se naște la 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea, respectiv începutul anului 2005, având în vedere că petentul a fost sancționat în anul 2004, când a atacat procesul verbal de contravenție.
Apărătorul pârâților, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii, precizând că plângerea formulată în anul 2004 a fost respinsă de Judecătoria C.. Totodată arată că nota de constatare a fost emisă pentru introducerea în legalitate a balconului și nu este un act administrativ, acesta este premergător emiterii deciziei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul C. M. a solicitat instanței suspendarea executării actului administrativ, respectiv a notei de constatare cu nr. 4883/03.04.2013, cat si a actelor administrative subsecvente (ce vor fi emise/aprobate de parata intre data depunerii la instanța a prezentei cereri de suspendare si pana la soluționarea sa), prin care se va proceda silit la aducerea construcției (balcon) proprietatea reclamantului (situat in C., .. 4, .. 1) pe aliniamentul balcoanelor de la etajele superioare, la desființarea scării de acces la balconul proprietatea sa cat si la desființarea împrejmuirii spațiului verde din fata balconului
Reclamantul învederează că este proprietarul imobilului compus din apartament situat in C., .. 4, .. 1, conform contractului de schimb cu autentificat sub nr. 737/2003 B.N.P. Cernobai C. E. si din balcon, in continuarea apartamentului, conform autorizației de construire nr. 1693/22.10.2003.
Pentru balcon arată că i s-a eliberat si certificat de urbanism cu nr. 1702/27.06.2003 cat si toate avizele premergătoare eliberării acestuia.
Reclamantul învederează că în speța sunt îndeplinite cele trei condiții cerute cumulativ de art. 14 LCA: 1) Existenta cazului bine justificat, rezulta din următoarele: In privința balconului:
La rubrica masuri al notei de constatare se arata ca se va proceda la aducerea construcției (balcon) pe aliniamentul balcoanelor de la etajele superioare urmându-se de parata procedura prevăzuta de art. 33 (1) si (4) din Legea 50/1991
a) In speța, nu este vorba de o construcție provizorie așa cum este ea definita in anexa nr. 2 lit. H din legea 50/1991,
b) pentru balcon, pe de o parte, deține autorizație de construire cat si certificat de urbanism, iar pe de alta parte, balconul este in continuarea imobilului proprietatea mea, deci nu aparține domeniului public si deci recurgerea de către parata la procedura directa prevăzuta de art. 33 (1) din Legea 50/1991 apare ca nelegala, (a se vedea C. Apel București, s, a VIII-a cont adm. si fiscal, dec. Nr. 393/12.02.2009, nepublic);
c) prin nota de constatare emisa, se incalca inclusiv dispozițiile art. 33(3) din Legea 50/1991, de la data emiterii somației si pana la măsura propriu-zisa trebuind sa treacă 15 zile;
d)Echilibrarea intereselor părților poate fi privită și ca o aplicație particulară a principiului proporționalității consacrat de art. 5 din TCE ca principiu general al sistemului comunitar. Aceasta înseamnă că la soluționarea cererii de suspendare a unui act administrativ instanța de judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul paratului de a se executa actul la
termenul fixat, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale. Deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, este echitabil ca
acesta să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Se are în vedere și că soluția de admitere a cererii de suspendare formulată de subsemnații este justificata nu numai prin raportare Ia dispozițiile legii interne – ce au fost încălcate (cele arătate mai sus), cât și prin raportare la normele europene, respectiv deciziile Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei exprimate sub formă de recomandări către statele membre, cu referire la concretă la Recomandarea nr. R/89/8/13 septembrie 1989 privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ și la Recomandarea nr. 16/2003 privind executarea deciziilor administrative și a celor judiciare în materia dreptului administrativ.
Este evident că soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de măsură de protecție provizorie ce a constituit preocuparea Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei în Recomandarea nr. R/89/8/13 septembrie 1989, prin care s-a subliniat ca masurile de protecție provizorie nu vor influenta in nici un fel decizia ce urmează a fi luata de instanța sesizata pentru contestarea actului administrativ;
e)Așa cum s-a reținut si in jurisprudența [a se vedea C. Apel Bucuresti, sectia a Vlll-a de
cont. Adm. si fiscal, dec. Nr. 1234/10.05.2010), înainte de emiterea notei de constatare
si a dispoziției pentru desființarea construcției era necesara o hotărâre a
Consiliului local.
Legea nr. 215/2001 prin dispozițiile art. 36 stipulează că autoritatea respectiv consiliul local are inițiativa și hotărăște în condițiile legii în toate problemele de interes local cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale. Consiliul local, stipulează alin. (2) al aceluiași articol din legea menționată, exercită următoarele categorii de atribuții: a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local; b) atribuții privind dizolvarea economică-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului; c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului. Mai prevede actul normativ arătat că pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, primarul emite dispoziții, iar consiliul local adoptă hotărâri.
Privind autorizarea executării lucrărilor de construcție prin art. 7 alin (l)2 prevede că autorizațiile de construire/desființare se emit numai pe baza unei documentații complete în conformitate cu conținutul cadru prevăzut în anexa 1.
Tot astfel prin art. 8 alin. (1) și (2) din același act normativ se prevede că demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parțială sau totală a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, instalațiilor și utilajelor tehnologice inclusiv elemente de construcții de substituire a acestora precum și a oricăror amenajări se face numai pe baza autorizației de desființare obținute în prealabil de la autoritățile competente;
f) in speța, operează si prescripția dreptului material atât la emiterea dispoziției de "demolare" (tardivitatea emiterii acesteia) cat si prescripția dreptului material la acțiunea in instanța (promovabila de parata) in temeiul art. 32 (1) din Legea 50/1991 având in vedere următoarele considerente: Pentru acest balcon, am fost si sancționat contravențional prin procesul-verbal nr. 16/19.04.2004. proces-verbal prin care pe verso, unitatea parata, se obligă la sistarea imediata a lucrărilor si aducerea balconului la forma autorizata cu termen pana la 05.05.2004.
Acest proces-verbal de contravenție a fost si contestat de reclamant in cadrul dosarului nr._/2004, iar prin sentința civila nr._/22.11.2004 a Judecătoriei C., mi s-a respins plângerea, sentința rămasa irevocabila prin nerecurare.
Așa cum a reținut constant si jurisprudența {Curte Apel București, secția a III-a civ., decizia nr. 16/11.01.2010 stata in dosar nr. 2362/2009; Curte Apel București, secția a IV-a civ., decizia nr. Decizia nr. 829 din 2 noiembrie 2004), întrucât în Legea nr. 50/1991, republicată, lege specială în materia executării lucrărilor de construcție, nu există o dispoziție referitoare la prescripția dreptului de a emite dispoziție de „demolare"" sau de a cere injustiție aducerea la îndeplinire a măsurilor de desființare a construcțiilor realizate nelegal, dispuse prin procesul-verbal de contravenție, dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile. Dreptul la acțiune (fie in ipoteza prevăzuta de art. 33 (1). Fie in ipoteza prevăzuta de art. 32 (1) din Legea 50/1991) (având un astfel de obiect) se naște la momentul la care măsurile din procesul-verbal de contravenție au devenit definitive, adică fie la expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, dacă partea interesată nu a uzat de această cale de atac, fie, în cazul, cum este cazul pendente, în care a uzat de ea, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea, in cauza dedusa judecații, cel mai târziu, începutul anului 2005. Astfel, parata, putea emite dispoziție de „demolare " (aducerea construcției (balcon) pe aliniamentul balcoanelor de la etajele superioare) sau sa sesizeze instanța de judecata in temeiul art. 32 (1) din Legea 50/1991, cel mai târziu pana in anul 2008.
In privința scării de acces la balcon arată:
- deține certificat de urbanism cu nr. 2124/27.07.2006, permițându-i-se schimbare de destinație din locuința in spațiu comercial, activități informatice, cat, avizele necesare premergătoare, acordul Asociației de proprietari nr. 26 din 09.05.2003 cat si acordul vecinilor (în modalitatea ceruta de legea in vigoare la acea data, cu alte cuvinte putea deține scara de acces la .>
In privința desființării împrejmuirii spațiului verde din fata balconului: - împrejmuirea este formata din gard viu si deci nu este necesara autorizație de construire in înțelesul legii 50/1991 si in plus, aceasta a fost amenajata de toți locatarii blocului.
2)Existenta pagubei iminente, rezulta din următoarele:
a)Dacă s-ar executa dispoziția atacata, se incalca dreptul de proprietate al reclamantului, consacrat de art. l din Protocolul Adițional CEDO, cat si celelalte texte menționate mai sus (in privința balconului si a scării de acces);
b) Este evidenta îndeplinirea condiției întrucât parata intimata intenționează sa recurgă direct la procedura urgenta prevăzuta de art. 33 (1) si (4) din legea 50/1991, fără a mai sesiza instanța de judecata care sa dispună asupra măsurii, deși aceasta procedura nu este incidența in speța întrucât balconul este incorporat in proprietatea sa deci nu aparține domeniului public, iar pe de alta parte, pentru balcon arată că are autorizație de construire.
c) Daca se produce evenimentul demolării imobilului balcon proprietatea sa, arată că va fi prejudiciat, inclusiv in recuperarea, ca o ultima teza, a dreptului de creanța (contravaloarea construcției) de la parata, o expertiza in acest sens nemaiputând fi efectuată;
d) Va rămâne fără obiect daca se produce "demolarea", a cenzurării de către instanța de contencios administrativ si fiscal a legalității notei de constatare atacate cat si a actelor administrative subsecvente, fiind lipsit astfel de un recurs efectiv asa cum este reglementat de CEDO, dar ar fi încălcat si principiul egalității armelor consacrat de art. 6 CEDO.
3)In speța arată că a atacat in temeiul art. 7 LCA, actele administrative, fiind in
prezent in procedura prealabila.
P. M. C. în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, conform art. 21 alin 2 și 3 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală republicată, în temeiul art. 205 și următoarele din noul Cod de Procedură Civilă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pe excepție,
1. Invocă lipsa calității procesual pasive a Primarului M. C., avand in vedere ca nota de constatare este emisă de către Poliția L. a M. C. și nu de către P. M. C., deci ca atare P. municipiului C. nu are calitate procesuală în acest dosar, întrucât nu este emitentul acestei note de constatare.
2. Excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. în soluționarea cauzei.
Precizează că în speță, reclamantul C. M. solicită suspendarea executării actului administrativ, respectiv a notei de constatare nr. 4883/03.04.2013 cât și a actelor subsecvente. In primul rând nu se poate solicita suspendarea vreunui act administrativ, întrucât acest act administrativ de care se face vorbire în cererea de chemare în judecată nu există, nu se spune număr, dată emitentul actului administrativ, în al doilea rând nota de constatare nu întrunește condițiile prevăzute de prevederile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ pentru a fi asimilat unui act administrativ „actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ".
Totodată conform art. 94 din noul cod de procedură civilă, Judecătoriile judecă orice alte cereri date prin lege in competenta lor, coroborat cu prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, precum și prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare. In baza art. 28. din Lg. 554/2004 alin.: (1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil si cu cele ale Codului de procedura civila, in măsura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, si persoanele vătămate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.
Față de cele prezentate, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. M. atrage competența materială a Judecătoriei C..
Pe cale de consecință solicită admiterea excepției și declinarea competenței materiale la Judecătoria C..
Pe fondul cauzei învederează că nu exista nicio împrejurare reala care sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ, pe de o parte nota de constatare nu este un act administrativ ci numai un act de informare asupra situației de fapt asupra construcției (balcon) executată pe fundație de beton turnat, tâmplărie, P.V.C. cu geam termopan, acoperiș cu învelitoare din tablă, având dimensiunile de aproximativ 10 m2, iar pe de altă parte această notă de constatare s-a făcut în prezența reclamantului care a și semnat această notă de constatare și pe baza actelor arătate de către acesta s-a observat că balconul – construcție nu respectă autorizația de construcție emisă de autoritatea locală, faptă constată și prin procesul verbal de contravenție nr. 16 din 19.04.2004, reclamantul fiind sancționat contravențional cu amendă conform art. 23 alin. L lit. a din Legea nr. 50/1991 modificată și completată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
PAGUBA IMINENTA presupune un „prejudiciu material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public",
Paguba iminenta presupune existenta a doua variante alternative:
- existenta unui prejudiciu material viitor si previzibilă sau perturbarea previzibila grava nu exista niciun prejudiciu material viitor si previzibil cu privire la efectele produse de această notă de constatare nr. 4883 din 03 aprilie 2013, reclamantul fiind în culpă.
Prejudiciul, calificat ca o condiție sine qua non, este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o alta persoana.
Pentru a exista un prejudiciu trebuie sa existe o fapta ilicita.
Or, emiterea dispoziției nr. 1767/2012 de către P. municipiului C. nu reprezintă o fapta ilicita, ci este un drept conferit de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, având si aprobarea autorității deliberative Consiliul Local C. prin Hotărârea nr. 150/2010.
Prejudiciul da dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt îndeplinite, cumulativ, doua condiții:prejudiciul sa fie cert și prejudiciul sa nu fi fost reparat încă. Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existentei cât si al întinderii sale.
In materia răspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. In alte formulări, fapta ilicita a fost definita ca fiind acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane sau ca reprezentând un act de conduita prin săvârșirea căruia se încalcă regulile de comportament în societate
Deși dispozițiile art. 998 vechiul cod civil se refera la "orice fapta care cauzează altuia prejudiciu", în realitate, pentru a fi atrasa răspunderea civila delictuala, fapta trebuie sa fie ilicita, iar potrivit Art. 1.357 cod civil „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșita cu vinovăție, este obligat sa îl repare".
În ceea ce privește cea de-a doua condiție alternativa perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public, arată că aceasta nu este cazul situației de față.
Toate aceste elemente invocate și ținând cont de prezumție absolută de legalitate a acestei note de constatare și dat fiind faptul că reclamantul nu a făcut dovada și nu a administrat nici o probă care să răstoarne prezumția de legalitate, solicitând instanței să respingă cererea privind suspendarea ca inadmisibilă în teză principală și ca vădit neîntemeiată în teză subsidiară.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat:
1) In ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului municipiului C., solicită instanței sa o respingă.
2) In ceea ce privește excepția necompetentei materiale a Tribunalului D., solicită instanței sa o respingă având in vedere dispozițiile Legii 554/2004 modif. care deroga de la dispozițiile de drept comun – Codul de procedura civila.
3) In ceea ce privește fondul, arată că își menține susținerile din cererea inițiala sub rezerva dispozițiilor art. 204 Cod pr.civ.
F. de apărările paratului asupra exceptiei necompetentei materiale a tribunalului, instanta a pus in discutia partilor si exceptia inadmisibilitatii actiunii, fata de natura juridica a Notei de constatare.
Analizând actele si lucrarile dosarului, cu prioritate asupra exceptiilor invocate, instanta constata urmatoarele.
Se retine ca reclamantul a solicitat suspendarea executarii Notei de constatare nr. 4883/03.04.2013, in temeiul art. 14 din Legea 554/2004.
F. de obiectul actiunii si de temeiul legal invocat, competenta apartine instantei de contencios administrativ, potrivit art. 1 din Legea 554/2004 – "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Suspendarea executarii actului este de competenta instantei de contencios administrativ ce solutioneaza, potrivit legii, cererea in anularea actului, asa cum reiese din disp. art. 14 din Legea 54/2004 – "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Pentru aceste considerente, si fata de emitentul actului, competenta de solutionare apartine Sectiei de C. Administrativ si Fical a Tribunalului, exceptia fiind neintemeiata.
In cea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, se retine ca prin Nota de constatare nr. 4883/03.04.2013 Politia Locala a mun. C. a dispus, urmare a constatarii la fata locului, aducerea constructiei – balcon – la forma autorizata, pe aliniamentul balcoanelor de la etajele superioare, desfiintarea imprejmuirii spatiului verde situat in fata balconului si a scarii de acces situata in exteriorul balconului, stabilindu-se termen 10.04.2013.
Potrivit art. 2 lit. c din Legea 554/2004, prin act administrativ se intelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Astfel, nota de constatare reprezinta manifestarea de vointa a unei autoritati publice, cu caracter individual, in regim de putere publica, in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, ce da nastere unor obligatii in sarcina reclamantului. Prin urmare, Nota de constatare indeplineste toate conditiile actului adminisrativ, impuse de art. 2 lit. c din Legea 554/2004.
F. de cele retinute instanta apreciaza neintemeiata exceptia inadmisibilitatii.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a M. C. si Primarulului M. C., constata ca potrivit art. 13 Legea 554/2004 "La primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să îi comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei".
Din intreaga reglementare a procedurii contenciosului administrativ calitatea de parat o are autoritatea publica emitenta a actului atacat. Notiunea de autoritate publica, asa cum este definita de art. 2 al. 1 lit. b include "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public".
In cauza, Nota de constatare a fost emisa de Politia Locala a mun. C., singura institutie care are calitate procesuala in cauza.
Capacitatea administrativa a autoritatii publice consta in aptitudinea prevazuta de lege de a realiza prerogativa de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii. Transpusa in plan procesual, capacitatea administrativa confera autoritatii publice capacitatea de a sta in proces, indiferent daca are sau nu personalitate juridica in sensul civil al notiunii.
Pentru aceste considerente instanta va admite exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. C. si P. M. C., aceste institutii nefiind parti in raportul juridic dedus judecatii, cu consecinta respingerii actiunii impotriva acestora.
Asupra cererii de supendare se constata urmatoarele.
Suspendarea executarii actului administrativ este o operatiune de intrerupere temporara a efectelor unui act administrativ, fiind o masura de exceptie care se justifica numai daca actul contine dispozitii a caror indeplinire ar produce consecinte greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza in care actul ar fi ulterior anulat prin hotarare judecatoreasca.
Suspendarea executarii actului administrativ, poate fi dispusa numai cu indeplinirea cumulativa a conditiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente. La acestea se adauga si conditia ca reclamantul sa faca dovada indeplinirii procedurii prealabile administrative.
In ceea ce priveste notiunea de paguba iminenta, art. 2 lit.ș din Legea 554/2004 o defineste ca fiind prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.
Suspendarea actului administrative se circumscrie notiunii de protectie provizorie a drepturilor si intereselor particularilor pana la momentul in care instanta competenta va cenzura legalitatea actului, consacrata prin mai multe instrumente juridice internationale, atat in sistemul Consiliului Europei, cat si in ordinea juridica a Uniunii Europene, asa cum sustine si reclamantul.
Din acest punct de vedere legea romana raspunde recomandarilor Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei, invocate prin cererea de chemare in judecata, intrucat prevede atributia instantei de contencios administrativ de a ordona masuri provizorii de protectie a drepturilor si intereselor particularilor, atunci cand acestea sunt supuse unui risc iminent de vatamare, pentru a se evita exercitarea abuziva a prerogativelor de care dispun autoritatile publice.
Insa, simpla invocare a instrumentelor juridice nationale si internationale nu poate fundamenta, prin ea insasi, luarea unei masuri provizorii, pentru ca suspendarea nu intervine de drept. Conditiile impuse de disp. art. 14 trebuie sa fie dovedite, petentul trebuie sa ofere indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate si sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube.
In cauza nu s-a facut dovada indeplinirii conditiei necesitatii suspendarii executarii actului administrativ pentru prevenirea unei pagube iminente. Susținerea potrivit căreia, prin desfiintarea lucrarilor s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului, este reală, dar nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu să reprezinte chiar executarea actului atacat.
Astfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative astfel cum acesta este reglementată de Legea nr. 554/2004.
Pe de alta parte, potrivit disp. art. 1169 din Codicele civil reclamantului ii revine sarcina de a face dovada indeplinirii conditiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004. În cauza, nu se poate aprecia, in baza probelor administrate, ca executarea actului ar produce reclamantului un prejudiciu insemnat pentru prevenirea caruia se impune suspendarea executarii actului.
In analizarea celei de-a doua conditii se porneste de la definitia data de Legea 554/2004 prin art. 2 lit. t “cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Conditia existentei unui caz bine justificat nu a fost dovedita in cauza, simpla sustinere a formularii contestatiei administrative, in care a fost invocata nelegalitatea si netemeinicia actelor administrative fiscale, nefiind de natura sa ofere indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate a actului administrativ.
Apărările formulate si inscrisurile depuse la dosar de reclamant nu sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului, intrucat prin Nota de constatare s-a pus in vedere reclamantului sa intre in legalitate, adica sa aduca lucrarea la forma autorizata.
Reclamantul invoca in sustinerea nelegalitatii notei de constatare, tocmai existenta autorizatiei de construire pentru balcon, autorizatie care stabileste conditia realizarii balconului pe aliniamentul celor de la nivelele superioare, si care nu a fost respectata la edificarea balconului. Aceasta autorizatie a stat la baza emiterii Notei de constatare, prin care se dispune aducerea balconului la forma din autorizatie.
F. de lipsa unei autorizatii de construire a balconului in forma constatata la data de 03.04.2013, sunt neintemeiate, in analizarea conditiei impuse de art. 2 lit. t, apărările referitoare la aplicarea disp. art. 33 din Legea 50/1991 (ce se refera tocmai la constructiile efectuate fara autorizatie), prescriptia dreptului material de emitere a dispozitiei de demolare, ce incepe sa curga de la data finalizarii lucrarii si emiterea procesului verbal de receptie, potrivit art. 37 al. 5 din Legea 50/1991.
Celelalte motive de nelegalitate invocate de petenta nu pot fi examinate decat in litigiul de fond, iar nu in cadrul cererii de suspendare a executarii actului.
Pentru considerentele expuse instanta va respinge cererea de suspendare a executarii Notei de constatare ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetentei.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. C. si P. M. C., si respinge acțiunea formulata împotriva acestora in consecință.
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul C. M., domiciliat în C., .. 4, .. 1, județul D., în contradictoriu cu pârâții P. M. C. CA REPREZENTANT AL M. C., cu sediul în C., . nr. 7, județul D., M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., . nr. 7, județul D. și POLIȚIA L. C., cu sediul în C., .. 22, județul D..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2013.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. G. |
A. S. /31.05.2013
A.G. 27 Mai 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 8058/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1594/2013.... → |
|---|
