Anulare act administrativ. Sentința nr. 3579/2014. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 3579/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 17142/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 3579/2014

Ședința publică de la 12 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE J. S.

Grefier C. A.

Pe rol judecarea cererii formulată de reclamanta Î. I. T. M. G., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că pârâta a depus înscrisurile solicitate de instanță și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Cu privire la cererea formulată de reclamant la data de 07.11.2014, prin care solicită proba cu expertiza contabilă, față de actele și lucrările dosarului, susținerile părților, în conformitate cu disp. art. 255 și art. 258 Cod de procedură civilă, instanța o va respinge, apreciind că proba nu este utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind alte cereri, instanța reține cauza în pronunțare, atât cu privire la excepția tardivității formulării cererii din data de 17.10.2014, invocate de către pârâtă, cât și cu privire la fondul cauzei.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față;

La data de 20.12.2013, reclamanta Î. I. T. M. G. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de control nelegal întocmite, respectiv Decizia de impunere nr._/04.03.2013 precum și Raportul de inspecție fiscală nr._/04.03.2013, solicitând totodată, ca până la pronunțarea unei soluții pe fond, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, să se dispună suspendarea executării acestor acte administrative.

În motivarea acțiunii în fapt, arată că, la începutul anului 2013 a avut loc o inspecție fiscala în urma căreia s-a întocmit raportul de inspecție fiscala si decizia de impunere sub nr._/04.03.2013.

Prin aceste acte, s-au stabilit in sarcina sa obligații fiscale suplimentare vizând plata TVA de_ lei si accesorii aferente-dobânzi/majorări -_ si penalități de 7967 lei.

Ca urmare a parcurgerii procedurii prealabile, s-a soluționat contestația cu următoarele consecințe:

- cu privire la suma de_ lei TVA suplimentar, majorările aferente -6326 lei si penalitățile de 3126 lei s-a dispus suspendarea procedurii de soluționare a contestației. Cu privire la aceste sume s-a apreciat ca, in măsura în care s-a sesizat P. de pe lângă Tribunalul D. este incident principiul din art. 19 C. pp in sensul ca penalul tine în loc civilul si s-a dispus suspendarea soluționării contestației.

Soluția este îndoielnica din perspectiva caracterului facultativ al suspendării, insa si legat de împrejurarea ca nu s-a dispus suspendarea efectelor actelor de inspecție fiscală cu privire la aceste sume.

In concret, suntem in situația in care procedura de soluționare a contestației este suspendata, insa aceste sume sunt urmărite silit ca si creanțe bugetare deși însuși DGRFP admite ca trebuie examinata încălcarea legii de organele competente din perspectiva art. 9 alin. 1, lit. b din legea 241/2005.

Apreciază ca instanța legal investita este în drept sa infirme aceasta soluție si sa examineze legalitatea actelor contestate si din perspectiva acestor sume; actele de control sunt nelegale, sumele reținute fiind nereale.

Astfel, organele de inspecție fiscala au retinut nejustificat sumele indicate in raportul de inspecție fiscala, astfel:

- organul de inspecție fiscala a identificat corect metoda de aprovizionare a întreprinderii, insa nu a ținut cont de impactul contabil ala acestei modalități. Astfel, modalitatea de achiziționare este a achiziționării materiei prime - faina- pe baza de borderou, insă plata fainii nu se face cu numerar ci prin distribuirea către furnizorii de faina de bonuri valorice

cu care se prezintă pentru a dobândi pâinea ca produs finit.

Paritatea practică de unitate, evidențiata in acte este 1 BON - DOUA PÂINI, astfel încât, la efectuarea controlului, organele de inspecție fiscală nu au ținut cont de valoarea acestor bonuri. Astfel, s-a reținut in mod eronat ca pâinea a fost vândută EXCLUSIV PE B., FĂRĂ SĂ SE T. C. DE VALOAREA BONURILOR CARE LI SE ÎNTORCEAU DIN PIAȚĂ – ȘI CARE NU REPREZENTAU UN venit AL ÎNTREPRINDERII.

Un circuit comercial care nu producea un venit, mai simplu spus un troc făină – bonuri-pâini a fost apreciat eronat ca producător de venituri, astfel încât venitul de_,98 lei este UNUL NEREAL.

Cu privire la suma de_,51 lei menționata pe facturi ca fiind « cota de colaborare » arată ca aceasta este rezultatul unei convenții licite intre reclamantă și cei care le vând pâinea. Este o recompensa licita de natura să stimuleze pe acești colaboratori.

Reținerea organului fiscal in sensul ca nu au existat contracte intre ei si cei recompensați este una incorecta, în măsura in care facturile emise fac dovada unei astfel de înțelegeri, fiind acceptate de ambii comercianți implicați în acest raport juridic,- eronata este si declararea ca nedeductibila a cheltuielii de combustibilul.

Încă de la început face precizarea ca unitatea asigura cu autovehicule proprii distribuirea pâinii produse către beneficiari. Pentru fiecare transport s-a intocmit foaie de parcurs cu nr. masinii si ruta parcursa, astfel incât realitatea efectuării transporturilor este de necontestat.

Distanta intre locații si prețul combustibililor folosiți sunt de notorietate, astfel incât înlăturarea acestor cheltuieli cu consecința majorării veniturilor este una incorecta.

Se impune si admiterea cererii de suspendare in măsura in care sunt prejudiciați de aceste sume reținute incorect. Raportul de inspecție a condus la emiterea unei decizii de impunere care reprezintă titlu executoriu in condițiile legii, fiind supuși executării silite, având bunurile urmărite si conturile blocate.

D.G.R.F.P. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate de către întreprinderea I. T. M., atât în ceea ce privește capătul de cerere referitor la suspendarea Deciziei de impunere nr._/04.03.2013, cât și în ceea ce privește fondul cauzei.

În fapt, a arătat că prin acțiunea formulată, întreprinderea I. T. M. contestă următoarele acte: Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru persoane fizice care desfășoară activități independente in mod individual si/sau . asociere nr._/04.03.2013, prin care s-au stabilit in sarcina sa obligații fiscale de plata reprezentând TVA in suma de 53.112 lei si accesorii aferente reprezentând dobanzi/majorari de întârziere in suma de 19.375 lei, penalități de intarziere in suma de 7.967 lei și Raportul de inspecție fiscala nr._/04.03.2013.

În principal, invocă excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că obiectul contestației la instanță îl constituie, în temeiul art. 1 al Legii nr. 554/2004 și art. 218 al Codului de procedura fiscala, decizia pronunțată de către organul fiscal (autoritatea publica), respectiv actul prin care, în procedura administrativă obligatorie, a fost soluționată plângerea formulată de către dl. T. M.:

"(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."

Ori, în speță, nu sunt invocate motive de netemeinicie a deciziei de respingere a contestației, ci doar sunt aduse critici de fond deciziei de impunere, critici care privesc cuantumul obligatiilor fiscale si asupra cărora instanța de contencios nu se poate pronunța în situația în care petenta nu înțelege să conteste decizia nr. 257/28.08.2013 emisă de către DGRFP C.

Pe fond, arată că prin Decizia nr. 257/28.08.2013 de soluționare a contestației se dispun următoarele soluții:

-pentru suma de 20.836 lei TVA si accesorii aferente in suma de 9.452 lei (6.326 dobanzi/majorari de intarziere +3.126 lei penalități de intarziere) se dispune suspendarea soluționării contestației pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, procedura administrativa urmând a fi reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea, in condițiile legii

-pentru suma de 32.276 lei (21.684 lei+10.592 lei) si accesorii aferente in suma de 17.890 lei (13.049 lei dobanzi/majorari de intarziere + 4.841 lei penalități de intarziere), se dispune respingerea contestației ca neîntemeiată și nemotivată.

Din suma totala de 53.112 lei reprezentând TVA stabilita suplimentar de plata, doar suma de 20.836 lei a făcut obiectul sesizării penale.

Accesoriile aferente TVA in suma de 20.836 lei sunt in suma totala de 9.452 lei, din care: dobanzi/majorari de intarziere in suma de 6.326 lei si penalități de intarziere in suma de 3.126 lei.

Diferența de TVA de plata in suma de 32.276 lei (21.684 lei TVA colectata+10.592 lei TVA neadmisa la deducere) si respectiv diferența de accesorii in suma de 17.890 lei, din care: dobanzi/majorari de intarziere in suma de 13.049 lei si penalități de intarziere in suma de 4.841 lei nu au făcut obiectul sesizării penale.

In fapt, in perioada 21.01._13 si 11.02._13, organele de inspecție fiscala din cadrul D.G.F.P. D. - Activitatea de Inspecție Fiscala au efectuat, la contribuabilul menționat mai sus, inspecție fiscala, care a cuprins pentru TVA perioada 01.11._12 si pentru impozitul pe venit perioada 01.01._11.

Activitatea principala, potrivit certificatului de inregistrare F_ este "fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor si produselor proaspete de patiserie"- cod CAEN - 1071.

Referitor la TVA, organele de inspecție fiscala au stabilit suplimentar suma de 53.112 lei, din care pe seama TVA colectata suma de 42.520 lei si pe seama TVA deductibila suma de 10.592 lei.

Potrivit prevederilor legale, au stabilit acesorii reprezentând dobanzi/majorari de intarziei»

in suma de 19.375 lei, penalități de intarziere in suma de 7.967 lei.™

Contribuabilul T. M.-G. întreprindere Individuala este inregistrat in scopuri de TVA din data de 01.04.2010, conform certificatului de inregistrare in scopuri de TVA . nr._/07.05.2010.

Din documentele puse la dispoziția organelor fiscale, documentele ce se află la dosarul fiscal al contribuabilului, s-a constatat că agentul economic a depășit plafonul de scutire TVA (35.000 euro - 119.000 lei echivalentul in lei) în luna septembrie 2009 realizând o cifră de afaceri în sumă de_ lei (_ lei conform registrului jurnal de încasări și plăți +_ lei venituri suplimentare stabilite de organul de control).

Au fost avute în vedere dispozițiile art. 152 din Codul fiscal:

"(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire și a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire în decursul unui an calendaristic, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului. Data atingerii sau depășirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depășit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă, conform art. 153."

Precum și H.G. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 62 (2) dat in aplicarea art. 152 din Legea nr. 571/2003, titlul VI taxa pe valoarea adăugata

62.(2) în sensul art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, în termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:

b) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, organele fiscale competente vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data la care a fost înregistrată."

Pentru perioada verificată, respectiv, 01.11._12, organele de inspecție fiscală au calculat taxa pe valoarea adăugata colectata suplimentara în sumă de 42.520 lei, având în vedere:

Livrările de pâine în perioada 01.11._10 către diverși clienți în sumă de_,89 lei și TVA aferent în sumă de_,22 lei;

- Livrări de pâine în luna aprilie 2010 în sumă de 2827,50 lei pe bază de bon fiscal emis de casa de marcat pentru care nu s-a colectat TVA în sumă de 537,22 lei;

- Livrări de pâine în luna aprilie 2010 în sumă de 8302,80 lei pe bază de factură și încasate pe bază de chitanță pentru care nu s-a colectat TVA în sumă de 1577,53 lei;

TVA colectata insumeaza 21.684 lei (19.569+537+1.578).

De asemenea, in perioada verificata contribuabilul a achiziționat faina pe baza de borderou de achiziție de la diverse persoane fizice, plata fainii facandu-se cu bonuri (un bon = doua pâini).

A intocmit facturi de livrare de pâine către diverse persoane fizice pe care a inscris pe de o parte valoarea livrării dar si valoarea bonurilor primite pentru livrarea efectuata cu semnul minus. Cu referire la acest aspect, dl. T. M.-G. a menționat in nota explicativa ca valoarea bonurilor in minus reprezintă bonurile revenite din teren.

Organele de inspecție fiscala au constatat că au fost diminuate în mod nejustificat veniturile in sumă de_,98 lei și TVA colectata aferenta în suma de 17.196,38 lei, ca urmare a stornării de pe facturile de livrare a pâinii vândute cu valoarea bonurilor incasate.

Au mai constatat ca veniturile din vânzarea de pâine au fost diminuate prin inscrierea pe facturile de livrare cu semnul minus a mențiunii „cota colaborare", diminuându-se astfel venituri in sumă de_,51 lei și TVA colectata aferenta în sumă de 3031,68 lei, (ca urmare a stornării de pe facturile de livrare a pâinii, a cotei de colaborare cu diverși clienți fără a prezenta contract de colaborare cu aceștia sau alt act încheiat cu aceștia). Cu referire la acest aspect, dl. T. M.-G. a menționat in nota explicativa ca, aceasta "cota colaborare" cu minus de pe factura reprezintă remunerația făcuta către persoana cu care colaborează pentru că distribuie pâinea acestuia.

S-a observat ca, reclamantul nu justifica legal neînregistrarea TVA colectata în sumă de 3031,68 lei.

De asemenea, veniturile au mai fost diminuate cu suma de 2533,48 lei și TVA colectată aferentă în sumă de 608,04 lei, ca urmare a stornării de pe facturile de livrare a pâinii (discount către diverși clienți fara a prezenta contract sau alt act incheiat cu aceștia).

De asemenea, contribuabilul nu justifică legal neînregistrarea TVA colectată în sumă de 608,04 lei.

Prin diminuarea veniturilor cu suma de_,97 lei (_,98 lei venituri pâine pe bonuri +_,51 lei venituri cota colaborare + 2533,48 lei venituri discount) contribuabilul a diminuat baza de impozitare, care, conform art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, este constituita din: "art. 137 alin. (1) lit. a) - pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) și c), din tot ceea ce constituie contrapartidă obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni", cu suma de_,97 lei și implicit și TVA colectata cu suma de_,10 lei (_,38 lei TVA colectata aferenta venituri pâine pe bonuri + 3031,68 lei TVA colectata aferenta venituri cota colaborare + 608,04 lei TVA colectata aferenta venituri discount).

Contribuabilul a incalcat prevederile art. 126. alin. (1) lit. a), alin. (9) lit. a), art. 128 alin. (1), art. 130, art. 137 alin. (1) lit. a), art. 140 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

In ceea ce privește TVA deductibila, organele de inspecție fiscală au stabilit o diferența de TVA nedeductibila in suma de 10.592 lei, constituita din:

-4359,70 lei reprezintă TVA deductibila aferenta achiziționării de benzina pe baza de bonuri fiscale emise conform OUG nr. 28/1999, bonuri fiscale care nu sunt stampilate, nu au înscrisa denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare al autovehiculului;

- 4813,42 lei reprezintă TVA deductibila aferenta achiziționării de motorina pe baza de bonuri fiscale emise conform OUG nr. 28/1999, bonuri fiscale care nu sunt stampilate, nu au înscrisa denumirea cumpărătorului și numărul de inmatriculare al autovehiculului;

- 1418,69 lei reprezintă TVA deductibila aferenta achiziționării de GPL pe baza de bonuri fiscale emise conform OUG nr. 28/1999, bonuri fiscale care nu sunt stampilate, nu au înscrisa denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare al autovehiculului;

În nota explicativa dl. T. M.-G. a menționat că nu are cunoștințe necesare pentru completarea bonurilor fiscale privind aprovizionarea cu carburanți și totodată nu avea cum sa treacă datele de identificare ale cumpărătorului, nr. de inmatriculare auto pentru ca nu sunt inscripționate pe verso.

Reclamantul nu justifica legal inregistrarea ca deductibila a TVA în sumă de 10.592 lei.

Au fost încălcate prevederile art. 146 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 46 alin. (2) din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG 44/2004, art. 145, art. 145^A1, alin.(1), pct. 45^A1 din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG 44/200 W art. 147^A1 din Legea nr. 571/2003:

"46.(2) Pentru carburanții auto achiziționați, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă sunt ștampilate și au înscrise denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare a autovehiculului.!.."

Se concluzionează în actul de control ca diferența de TVA de plata în suma de 53.112 lei (21.684 lei+20.836 lei+10.592 lei), s-a datorat faptului ca agentul economic nu s-a înregistrat in scopuri de TVA incepand cu data de 01.11.2009, a diminuat veniturile - baza de impozitare prin stornarea venituri pâine pe bonuri, venituri cota colaborare și venituri discount contribuabilul și implicit și TVA colectata, a dedus TVA aferenta achizițiilor de combustibil dupa bonurile fiscale fara ca acestea sa fie stampilate, să fie înscrisa denumirea cumpărătorului si numărul de inmatriculare al autovehiculului, foile de parcurs pentru justificarea combustibilului nu au înscrise informațiile legate de scopul și locul deplasării din care sa rezulte ca autoturismul a fost utilizat in scopul activității economice ori în scopul personal, nu au semnătura și stampila beneficiarului, nu au norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs, consumul mediu de combustibil exprimat în unitatea de măsura (litri/100 km).

Potrivit prevederilor legale, pentru TVA stabilita suplimentar de plata au fost calculate dobanzi/majorari de intarziere in suma de 19.375 lei si penalități de intarziere in suma de 7.967 lei.

Cu privire la obligațiile fiscale accesorii in suma de 17.890 lei (13.049 lei dobanzi/majorari de intarziere +4.841 lei penalități de intarziere), având in vedere ca in sarcina petentului au fost stabilite suplimentar obligații fiscale principale in suma de 32.276 lei (21.684 lei+10.592 lei) reprezentând TVA de plata, acesta datorează si sume cu titlu de accesorii, reprezentând măsura accesorie, conform principiului de drept «accesorium sequitur principalem » si a art. 94 alin. 3 lit. f, art. 119, art. 120 si art. 120^A1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala,republicata,cu modificările si completările ulterioare.

Pe cererea de suspendare, se arată că reclamantul nu dovedește îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Această solicitare nu este motivată în fapt și în drept.

Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii în anularea lui este condiționată de existența justificării temeiniciei precum și de iminența producerii unei pagube.

Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004.

Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ - fiscal determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ - fiscal devenind titlu executoriu si, in consecința, suspendarea executării actelor administrativ - fiscale constituie o situație de excepție, care intervine când legea o prevede, dar cu îndeplinirea condițiilor anume reglementate de aceasta.

Instanța trebuie să analizeze eventuale împrejurări legate de efectele actului, deci în cererea de suspendare nu se pot reține aspecte legate de legalitatea actului contestat.

Suspendarea este o situație de excepție ce poate fi acordată de către instanță cu respectarea condițiilor legale.

în consecință, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în afară de condiția legală privind plata cauțiunii, practica judiciară în materie este unanimă în a aprecia că trebuie îndeplinite cumulativ si condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, să fie un caz bine justificat și să se producă o pagubă iminentă .

Este evident că aceste condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului.

1) Cazul bine justificat presupune că, pe baza pagubei iminente, reclamantul ar trebui să dovedească împrejurări care să fie legate de efectele actului contestat, împrejurări care să fie dovedite.

Apărările formulate cu privire la situația de fapt reținută în raportul de inspecție fiscală nu privesc legalitatea actului a cărui suspendare se solicită.

Reclamantul nu dovedește îndeplinirea acestei condiții legale și nu indică în mod concret care sunt motivele de drept și de fapt care ar conduce la reținerea îndeplinirii acestei condiții.

Reclamantul nu poate aduce argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat, acesta nefiind analizat nici în procedura prealabilă.

Pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal, este necesară dovedirea în primul rand a existenței unui caz bine justificat, în sensul creării unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.

Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă și suspiciuni în privința legalității actului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, constituie caz bine justificat existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Această definiție conduce la o concluzie firească, în sensul că îndeplinirea cazului bine justificat constă nu numai în simplele afirmații ale reclamantului, dar și din motivații legale întemeiate pe dispoziții legale.

2) Nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii celei de-a doua condiții, a pagubei iminente, la care ar fi fost supusă reclamantul.

în legătură cu noțiunea de pagubă iminentă, chiar Legea nr. 554/2004, la art. 2, lit. ș o definește ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, ceea ce în speță nu este dovedit.

Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică și doctrină să se aibă în vedere atât prejudiciul efectiv, cât și o perturbare a funcționării respectivului contribuabil.

Apreciază că reclamantul nu poate demonstra producerea unui prejudiciu în patrimoniul ei.

în consecință, este evident că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Instanța are posibilitatea sa verifice situația concreta a reclamantului si efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ - fiscal împotriva acestora pe baza probelor existente la dosarul cauzei.

În consecință, simpla afirmație că, prin executarea actelor administrativ - fiscale, reclamantul ar fi grav prejudiciat, nu poate conduce la îndeplinirea celor doua condiții.

În speță, având în vedere că din acțiunea formulată rezultă că reclamantul nu înțelege să administreze nici o probă cu privire la îndeplinirea celor condiții de admisibilitate a cererii de suspendare, nu este dovedită acea pagubă iminentă de care face vorbire și care, împreună cu cazul bine justificat, ar putea conduce la acordarea suspendării.

De asemenea, așa cum a precizat anterior, apărările de fond, legate de contestația

formulată impotriva actelor administrative, nu sunt de natura a convinge că, într-adevăr,

executarea silită a creanțelor bugetare ar aduce grave prejudicii reclamantului.^

Oricum, aplicarea unor forme de executare silită, în eventualitatea neachitării creanțelor bugetare la scadență, pentru recuperarea acestor creanțe nu poate determina admiterea unei cereri de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Neachitarea creanțelor bugetare scadente, conduce la concluzia că singurul prejudiciat este bugetul de stat.

În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 - 208 din Codul procedură civilă.

Prin încheierea de ședință din data de 23 mai 2014, instanța a respins cererea de suspendare a Deciziei nr. 257/28.08.2013, a Deciziei de impunere nr._/04.03.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr._/04.03.2013.

La termenul din data de 17.10.2014, reclamantul a precizat cererea, arătând că înțelege să conteste și Decizia nr. 257/28.03.2013, prin care a fost soluționată contestația sa împotriva Deciziei de impunere nr._/04.03.2013, solicitând anularea acesteia.

La data de 31.10.2014, pârâta a formulat întâmpinare la cererea precizatoare, invocând tardivitatea depunerii acesteia, raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, având în vedere faptul că Decizia de soluționare a contestației nr. 257/28.03.2013, a fost comunicată reclamantei la sediul său din ., cu confirmare de primire, la data de 02.09.2013, fiind semnată chiar de către dl. T. I., iar contestația împotriva acestei decizii a fost formulată la data de 17.10.2014. Astfel, contestația a fost formulată la instanță cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de lege.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat anularea actelor de control nelegal întocmite, respectiv Decizia de impunere nr._/04.03.2013 precum și Raportul de inspecție fiscală nr._/04.03.2013.

Ulterior, la data de 17.10.2014, reclamantul a arătat că înțelege să conteste și Decizia nr. 257/28.03.2013, prin care a fost soluționată contestația sa împotriva Deciziei de impunere nr._/04.03.2013, solicitând anularea acesteia.

Se mai reține că această nouă cerere a fost formulată, urmare invocării de către pârâtă a excepției inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că obiectul contestației în instanță îl constituie, în temeiul art. 1 al Legii nr. 554/2004 și art. 218 al Cod de procedura fiscala, decizia pronunțată de către organul fiscal (autoritatea publica), respectiv actul prin care, în procedura administrativă obligatorie, a fost soluționată plângerea formulată de către dl. T. M..

Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției tardivității formulării cererii din data de 17.10.2014, în conformitate cu disp. art. 248 alin. 1 Cod de pr. civilă, instanța o consideră întemeiată, urmând a o admite, având în vedere următoarele:

Deși la data de 17.10.2014, reclamantul a formulat o cerere prin care a arătat că își precizează cererea de chemare în judecată, în realitate, aceasta este o modificare a cererii principale, având caracterul unei cereri adiționale.

Instanța mai reține că, deși modificarea cererii principale a fost făcută peste termenul prevăzut de art. 204 Cod de procedură civilă și nu există nici acordul expres al celeilalte părți în această privință, prin întâmpinarea din data de 31.10.2014, pârâta a invocat tardivitatea depunerii acesteia, doar raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, având în vedere faptul că Decizia de soluționare a contestației nr. 257/28.03.2013, a fost comunicată reclamantei la sediul său din ., cu confirmare de primire, la data de 02.09.2013, fiind semnată chiar de către dl. T. I., iar contestația împotriva acestei decizii a fost formulată la data de 17.10.2014.

Plecând de la acest aspect, instanța consideră întemeiată excepția tardivității formulării cererii, având în vedere că ea a fost formulată la instanță cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Obiectul contestației la instanță îl constituie, în temeiul art. 1 al Legii nr. 554/2004 și art. 218 Cod de procedura fiscala, decizia pronunțată de către organul fiscal (autoritatea publica), respectiv actul prin care, în procedura administrativă obligatorie, a fost soluționată plângerea formulată de către dl. T. M.:

"(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

Or, această decizie emisă în soluționarea contestației și comunicată la data de 02.09.2013 (f. 84), a fost atacată de contestator la instanța de judecată la data de 17.10.2014.

Chiar și trecând peste această excepție, în considerarea faptului că, deși Decizia de soluționare a contestației nr. 257/28.03.2013 nu a fost contestată implicit prin cererea introductivă, dar s-au făcut aprecieri cu privire la soluționarea în mod greșit în ce privește suspendarea soluționării contestației împotriva deciziei de impunere pentru suma de 20.836 lei TVA și accesorii aferente în sumă de 9452 lei, apreciindu-se asupra caracterului facultativ al suspendării, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată având în vedere următoarele:

În ce privește soluția privind suspendarea soluționării contestației pentru suma de 20.836 lei TVA și accesorii aferente în sumă de 9452 lei, pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, procedura administrativa urmând a fi reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea, in condițiile legii, instanța reține că aceasta este dispusă în mod legal, având în vedere dispozițiile art. 216 alin. 4, raportat la art. 214 alin. 1 lit. a din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală R, având în vedere că, din suma totala de 53.112 lei reprezentând TVA stabilita suplimentar de plată, doar suma de 20.836 lei a făcut obiectul sesizării penale.

Deși nu sunt invocate motive de netemeinicie a deciziei de respingere a contestației, ci sunt aduse doar critici de fond deciziei de impunere, critici care privesc cuantumul obligațiilor fiscale, în ce privește diferența de TVA de plata in suma de 32.276 lei (21.684 lei TVA colectata+10.592 lei TVA neadmisa la deducere) si respectiv diferența de accesorii in suma de 17.890 lei, din care: dobanzi/majorari de intarziere in suma de 13.049 lei si penalități de intarziere in suma de 4.841 lei, sume care nu au făcut obiectul sesizării penale, instanța apreciază că și sub acest aspect cererea este neîntemeiată.

Astfel, din cuprinsul deciziei de impunere și a actului de control, se reține că, în perioada 21.01._13 si 11.02._13, organele de inspecție fiscala din cadrul D.G.F.P. D. - Activitatea de Inspecție Fiscala au efectuat, la contribuabilul menționat mai sus, inspecție fiscala, care a cuprins pentru TVA perioada 01.11._12 si pentru impozitul pe venit în perioada 01.01._11.

Activitatea principala, potrivit certificatului de inregistrare F_ este "fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor si produselor proaspete de patiserie"- cod CAEN - 1071.

Referitor la TVA, organele de inspecție fiscala au stabilit suplimentar suma de 53.112 lei, din care pe seama TVA colectata suma de 42.520 lei si pe seama TVA deductibila suma de 10.592 lei.

Potrivit prevederilor legale, au stabilit acesorii reprezentând dobanzi/majorari de intarziere

in suma de 19.375 lei, penalități de intarziere in suma de 7.967 lei.™

Contribuabilul T. M.-G. întreprindere Individuala este inregistrat in scopuri de TVA din data de 01.04.2010, conform certificatului de inregistrare in scopuri de TVA . nr._/07.05.2010.

Din documentele puse la dispoziția organelor fiscale, s-a constatat că agentul economic a depășit plafonul de scutire TVA (35.000 euro - 119.000 lei echivalentul in lei) în luna septembrie 2009 realizând o cifră de afaceri în sumă de_ lei (_ lei conform registrului jurnal de încasări și plăți +_ lei venituri suplimentare stabilite de organul de control).

În conformitate cu dispozițiile art. 152 din Codul fiscal:

Conform H.G. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 62 (2) dat in aplicarea art. 152 din Legea nr. 571/2003, titlul VI taxa pe valoarea adăugata:

Pentru perioada verificată, respectiv, 01.11._12, organele de inspecție fiscală au calculat taxa pe valoarea adăugata colectata suplimentara în sumă de 42.520 lei, având în vedere:

Livrările de pâine în perioada 01.11._10 către diverși clienți în sumă de_,89 lei și TVA aferent în sumă de_,22 lei;

- Livrări de pâine în luna aprilie 2010 în sumă de 2827,50 lei pe bază de bon fiscal emis de casa de marcat pentru care nu s-a colectat TVA în sumă de 537,22 lei;

- Livrări de pâine în luna aprilie 2010 în sumă de 8302,80 lei pe bază de factură și încasate pe bază de chitanță pentru care nu s-a colectat TVA în sumă de 1577,53 lei;

TVA colectata insumeaza 21.684 lei (19.569+537+1.578).

De asemenea, in perioada verificata contribuabilul a achiziționat faina pe baza de borderou de achiziție de la diverse persoane fizice, plata fainii făcându-se cu bonuri (un bon = doua pâini).

S-a mai reținut că acesta a întocmit facturi de livrare de pâine către diverse persoane fizice pe care a înscris pe de o parte valoarea livrării dar si valoarea bonurilor primite pentru livrarea efectuata cu semnul minus.

De altfel, reclamantul nici nu a contestat acest aspect, însă a apreciat că în mod greșit s-a considerat că un "simplu troc făină-pâini este producător de venituri".

Cu referire la acest aspect, dl. T. M.-G. a menționat in nota explicativa ca valoarea bonurilor in minus reprezintă bonurile revenite din teren.

Organele de inspecție fiscala au constatat în mod corect că au fost diminuate în mod nejustificat veniturile in sumă de_,98 lei și TVA colectata aferenta în suma de 17.196,38 lei, ca urmare a stornării de pe facturile de livrare a pâinii vândute cu valoarea bonurilor încasate.

Se mai reține că veniturile din vânzarea de pâine au fost diminuate prin înscrierea pe facturile de livrare cu semnul minus a mențiunii „cota colaborare", diminuându-se astfel venituri in sumă de_,51 lei și TVA colectata aferenta în sumă de 3031,68 lei, (ca urmare a stornării de pe facturile de livrare a pâinii, a cotei de colaborare cu diverși clienți fără a prezenta contract de colaborare cu aceștia sau alt act încheiat cu aceștia). Cu referire la acest aspect, dl. T. M.-G. a menționat in nota explicativa ca, aceasta "cota colaborare" cu minus de pe factura reprezintă remunerația făcuta către persoana cu care colaborează pentru că distribuie pâinea acestuia.

S-a observat ca, reclamantul nu justifica legal neînregistrarea TVA colectata în sumă de 3031,68 lei.

De asemenea, contribuabilul nu justifică legal neînregistrarea TVA colectată în sumă de 608,04 lei.

Prin urmare, s-a considerat în mod corect că reclamantul a încălcat prevederile art. 126. alin. (1) lit. a), alin. (9) lit. a), art. 128 alin. (1), art. 130, art. 137 alin. (1) lit. a), art. 140 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

In ceea ce privește TVA deductibila, organele de inspecție fiscală au stabilit o diferența de TVA nedeductibila in suma de 10.592 lei, constituita din:

În nota explicativă dată în fața organelor fiscale, dl. T. M.-G. a menționat că nu are cunoștințe necesare pentru completarea bonurilor fiscale privind aprovizionarea cu carburanți și totodată nu avea cum sa treacă datele de identificare ale cumpărătorului, nr. de înmatriculare auto pentru ca nu sunt inscripționate pe verso și, deși prin cererea adresată instanței de judecată a arătat că pentru fiecare transport s-au întocmit foi de parcurs cu nr. mașinii și ruta parcursă, nu a făcut nicio dovadă în acest sens, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 249 Cod de pr. civilă.

Au fost încălcate astfel, prevederile art. 146 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 46 alin. (2) din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG 44/2004, art. 145, art. 145^A1, alin.(1), pct. 45^A1 din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG 44/200 W art. 147^A1 din Legea nr. 571/2003:

Se reține astfel, că diferența de TVA de plata în suma de 53.112 lei (21.684 lei+20.836 lei+10.592 lei), s-a datorat faptului ca agentul economic nu s-a înregistrat in scopuri de TVA începând cu data de 01.11.2009, a diminuat veniturile - baza de impozitare prin stornarea venituri pâine pe bonuri, venituri cota colaborare și venituri discount contribuabilul și implicit și TVA colectata, a dedus TVA aferenta achizițiilor de combustibil dupa bonurile fiscale, fara ca acestea sa fie stampilate, să fie înscrisa denumirea cumpărătorului si numărul de inmatriculare al autovehiculului, foile de parcurs pentru justificarea combustibilului nu au înscrise informațiile legate de scopul și locul deplasării din care sa rezulte ca autoturismul a fost utilizat in scopul activității economice ori în scopul personal, nu au semnătura și stampila beneficiarului, nu au norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs, consumul mediu de combustibil exprimat în unitatea de măsura (litri/100 km).

Potrivit prevederilor legale, pentru TVA stabilita suplimentar de plata au fost calculate dobanzi/majorari de intarziere in suma de 19.375 lei si penalități de intarziere in suma de 7.967 lei.

Față de toate aceste considerente, instanța constată că actele administrative atacate au fost emise în conformitate cu reglementările legale, astfel încât acțiunea formulată urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția tardivității.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Î. I. T. M. G., cu sediul în ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., având ca obiect anulare act administrativ.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2014.

Președinte,

J. S.

Grefier,

C. A.

Red. J.S.

Tehn. C.A.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3581/2014. Tribunalul...		Pretentii. Sentința nr. 549/2014. Tribunalul DOLJ →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 3579/2014. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 3579/2014. Tribunalul DOLJ