Anulare act administrativ. Sentința nr. 1467/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1467/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 16796/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1467/2014
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU G. F., în contradictoriu cu pârâtul P. C. CATANE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin consilier juridic B. M. N., lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pârâtul a depus la dosar înscrisurile solicitate.
Reprezentantul reclamantului arată că a observat înscrisurile depuse la dosar și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul, solicită instanței admiterea acțiunii și să se constate nulitatea deciziei de impunere nr. 799/25.09.2013, precizând că se aplică disp. Legii nr. 84/2013, privind amnistia funcționarilor publici. Arată faptul că sporul de dispozitiv a fost stabilit înainte de aplicarea Legii nr. 284/2010, iar reclamantul nu trebuia să plătească sumele imputate; sporul a fost acordat printr-o hotărâre a Consiliului Local anterior Legii nr. 284/2010. Precizează că sumele au fost aprobate și acordate benevol.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU G. F. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nelegalitatea Dispoziției nr. 799 emisă de P. C. Catane la data de 25.09.2013 privind reținerea sumei de 3377 lei din salariul reclamantei,
Se învederează că printr-un Memoriu adresat Sindicatului, înregistrat cu nr. 2371/2013, reclamanta, membru de sindicat, salariată în cadrul aparatului de specialitate al autorității pârâte în funcția de referent principal, a sesizat organizația sindicală cu privire la situația că începând cu 01.10.2013, s-a dispus reținerea sumei de 2443 lei din salariul acesteia, împuternicind organizația sindicală să o reprezinte, cf. art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011.
Precizează că a fost îndeplinită procedura prealabilă cu unitatea angajatoare, care a răspuns negativ solicitării.
Înțelege să invoce prev. art. 2 alin. (1) din Legea amnistiei fiscale - nr. 84 / 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, care a fost publicată în Monitorul Oficial în data 15 iunie 2012 și ale cărei prevederi sunt aplicabile în speța dedusă judecății.
Personalul din sectorul bugetar a fost exonerat de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială pe care trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, dat fiind că drepturile salariale imputate au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Se arată că reclamanta, membru de sindicat, este în drept beneficiară a amnistiei fiscale prevăzute de Legea nr. 84 / 2012, fiind personal plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială solicitate prin prezenta cerere au fost stabilite înainte de . Legii-cadru nr. 284 / 2010, printr-o hotărâre de Consiliu Local, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de actul normativ invocat.
Pentru motivele arătate, solicită instanței să admită acțiunea ca urmare a exonerării de la plată conform prevederilor legale în vigoare, respectiv Legea nr. 84/2012.
Pe fondul cauzei, arată că dispoziția este netemeinică și nelegală:
Sporul de dispozitiv a fost acordat până în decembrie 2009, inclusiv. Acest spor a fost prevăzut în anexele legii ca făcând parte din noul salariu de bază, fiind obligatoriu să fie inclus în noul salariu de bază, întocmai ca și sporul de vechime:
Pentru acordarea sporului de dispozitiv a fost adoptată o Hotărâre a Consiliului Local, confirmată ca legală printr-o sentință irevocabilă.
Referitor la reținerea din salariu a sumelor reprezentând indemnizația lunară de dispozitiv, în cuantum de 25%, de care reclamanta a beneficiat în cursul anului 2012, au fost instituite prin Hotărârea nr. 14 / 2007 a Consiliului Local al .> Prin această HCL cu caracter normativ, Consiliul Local al C. Catane a hotărât acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25% începând cu luna mai 2007 pentru aparatul propriu al Consiliului Local Catane.
Sporul de dispozitiv a fost acordat persoanelor din aparatul propriu, așadar inclusiv reclamantei, pentru specificul activității desfășurate, care presupune practic disponibilitatea totală a salariaților de a participa, dincolo de durata normală a programului de lucru, la activități specifice administrației publice care au caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public - intervenția în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune administrația publică.
Curtea de Apel C. a constatat legalitatea și temeinicia tuturor acestor acte normative emise de autoritățile administrației publice locale, fără excepție.
Aceste drepturi au fost acordate în administrația publică locală în temeiul prevederilor legale în vigoare în perioada respectivă, după modelul Ministerului Administrației și Internelor, în care personalul civil, inclusiv din prefecturi, a beneficiat și beneficiază și în prezent de acest drept.
Reitererează prev. art. 3 alin. (1) lit. „a" pct. 4 din OUG nr. 30 / 2007, potrivit cărora Ministerul Administrației și Internelor, are ca atribuții principale în domeniul administrației publice cea de îndrumare și sprijin al autorităților publice locale și aparatului de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale, precum și pe cele ale art. 3 din Legea nr. 215/2001 - autonomia locală, Consiliul Local putând hotărî cu privire la prevederea în buget a unor sume necesare pentru acordarea salariaților de indemnizații de dispozitiv.
Prin HCL, Consiliul Local al C. Catane a asigurat sursele financiare necesare acordării indemnizaților de dispozitiv în cuantum de 25%, iar pârâtul a acordat aceste drepturi salariaților în temeiul art. 61 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215 / 2001, rep., potrivit căruia primarul asigură punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local, precum și ale art. 2 din HCL nr. 12 / 2007. HCL nr. 14 / 2007 a primit viză de legalitate din partea Instituției Prefectului județului D., care nu a acționat în contencios în vederea anulării.
În temeiul HCL nr. 14 / 2007 aceste drepturi au fost acordate și în anii anteriori, fără ca acest aspect să fi fost sesizat de Camera de Conturi ca netemeinic sau nelegal.
Nici prin actul de control - Decizia nr. 47 / 2013 a Camerei de Conturi D., precum nici anterior acesteia, actul administrativ care a stat la baza acordării acestor drepturi - HCL nr. 14 / 2007, nu a fost contestat sub aspectul netemeiniciei sau nelegalității, nu a fost revocat, anulat sau suspendat
Dreptul categoriilor de persoane prev. de HCL, inclusiv reclamantei, a existat nestingherit și a fost pus în executare de bunăvoie, în mod legal.
Acordarea sumelor sus-menționat, până la data intrării în vigoare a Legii-cadru 330 / 2009, s-a realizat pe baza unui act normativ în vigoare, întocmai cu prevederile legale aplicabile.
Reclamantei nu i s-a imputat nerespectarea prevederilor legale sau a procedurilor administrative aplicabile, iar pe cale de consecință răspunderea juridică a acestuia nu poate fi angajată în condițiile legii.
Ceea ce consideră culpabil este că pârâta nu a uzat de dreptul de a formula contestație la Camera de Conturi D. în termenul indicat de aceasta, arătând motivele pentru care consideră nelegală decizia Curții de Conturi, și a înțeles să emită dispoziții de imputare, respectiv cerere de chemare în judecată împotriva salariaților.
În situația neîntrunirii condițiilor expres prevăzute de lege, solicită instanței să constate că dispoziția contestată este netemeinică și nelegală și să o respingă.
În drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/ 2011, rep., Legea 53/2003 Codul Muncii, rep., ale Legii amnistiei fiscale - nr. 84 / 2012.
Pârâtul nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamanta a inițiat prezentul demers judiciar solicitând anularea Dispoziției nr.799/25.09.2013 emisă de autoritatea pârâtă.
Se constată că prin dispoziția contestată, s-a dispus reținerea sumei de 3377 lei din salariul reclamantului, reprezentând drepturi salariale necuvenite-spor de dispozitiv pentru anul 2012 începând cu data de 01.10.2013.
Dispoziția a fost emisă ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi – Camera Județeană de Conturi D., control finalizat prin emiterea deciziei nr.47/2013 prin care s-a dispus . sensul recuperării sumelor acordate nelegal cu titlu de drepturi salariale, stabilindu-se data de 30.09.2013 ca termen pentru înlăturarea abaterilor.
În esență, reclamantul invocă în susținerea acțiunii că este beneficiar al amnistiei fiscale, că acest spor a fost acordat până în anul 2009 în baza unei hotărâri a consiliului local care a fost considerată ca fiind legală de instanța judecătorească, că acest drept a fost acordat de nenumărate autorități publice înainte de . Legii-Cadru nr.330/2009 iar instanțele au constatat legalitatea și temeinicia tuturor acestor acte emise de autoritățile administrației publice, fără excepție.
Instanța constată că prin dispozițiile art. 48 pct. 8 din Legea 330/2009, actul normativ (Legea nr.138/2009) ce reglementează sporul de dispozitiv este abrogat, art.30 din această lege prevăzând că se introduc în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri de Guvern (nu și prin alte acte normative sau prin efectul hotărârilor judecătorești) cu condiția ca aceste sporuri să constituie componente ale salariului de încadrare la nivelul lunii decembrie 2009.
O ipoteză similară este reglementată și de art. 6 alin. 1 din OUG 1/2010.
Prin decizia nr. 37/2009 a ICCJ s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se categoriile de functionari care beneficiaza de sporul de dispozitiv prev. de Legea 138/1999.
In acest sens, s-a stabilit ca „dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 139/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne”.
Reclamatul nu face dovada transferului sau a detasarii sale din cadrul fostului Minister de Interne, pentru a putea beneficia de sporul de dispozitiv in conditiile legii 138/1999, asa cum s-a stabilit prin Decizia 37/2009 a ICCJ, spor care sa poata fi o componenta a salariului de incadrare incepand cu ianuarie 2010, potrivit legislatiei in vigoare – Legea 330/2009.
Incepand cu data de 01.01.2011 drepturile salariale sunt stabilite prin Legea 285/2010, ce abroga Legea 330/2009.
Potrivit dispozitiilor art. 2 al. 1 si 2 „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Prin urmare, cuantumul salariului de baza in 2011 se stabileste in functie de venitul obtinut in luna octombrie 2010, astfel ca sporul de dispozitiv este o componenta a salariului de incadrare numai daca reclamantul este indreptatit la acest spor anterior anului 2010 (in decembrie 2009), in temeiul Legii 138/1999, potrivit Deciziei 37/2009 a ICCJ.
Cum reclamantul nu au facut dovada transferului sau a detasarii lor din cadrul fostului Minister de Interne, se apreciaza drept neintemeiate apărările formulate, acesta nefiind indreptatit la plata acestui spor in anul 2010, sub imperiul Legii 330/2009, si nici incepand cu 01.01.2011, in temeiul Legii 285/2010 și deci, nici în anul 2012.
Este adevărat că acordarea acestei indemnizații a fost stabilită prin HCL nr.12/2007, iar acest act administrativ nu a fost revocat de autoritatea emitentă și nici anulat de instanța judecătorească, însă până în decembrie 2009 când afirmă reclamantul că s-a mai acordat acest spor, nu au intervenit modificări legislative ale dispozițiilor avute în vedere la emiterea actului, și nici nu au intervenit noi dispoziții legale care să contrazică acordarea acestui spor, astfel încât actul a produs efecte pe tot parcursul anului 2009.
În ceea ce privește apărarea reclamantului care invocă dispozițiile legii nr.84/2012, se apreciază că aceasta este eronată.
Așa cum reiese din cuprinsul dispozițiilor acestei legi, aceasta se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010;
Reiese deci că nu sunt aplicabile aceste dispoziții pentru sumele încasate necuvenit în 2012, adică după . legii 284/2010.
Față de toate acestea, instanța apreciază că dispoziția de imputare este legală și temeinică, încasarea sporului pe anul 2012 contravenind dispozitiilor Legii 330/2009 si Legii 285/2010, precum si Deciziei 30/2009 a ICCJ, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU G. F., cu sediul în C., . nr. 32, județul D., în contradictoriu cu pârâtul P. C. CATANE, cu sediul în ..
Cu recurs în termen de 15 de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2014.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
A. S. /29.04.2014
A.C. 25 Aprilie 2014
| Pretentii. Sentința nr. 2740/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
