Anulare act administrativ. Sentința nr. 2645/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2645/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 6587/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2645/2014
Ședința publică de la 19 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul V. M. A., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare act administrativ.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 18.09.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care, instanța, a amânat pronunțarea la data de 19.09.2014, pentru ca reclamantul să depună concluzii scrise la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul V. M. A. a contestat decizia nr. 219/25.03.2014 a organelor ANAF de soluționare a contestațiilor si decizia nr._/21.01.2014 a organelor de control, solicitând instanței:
a)sa constate ca la data de 21.01.2014, inspectorii ANAF care l-au înregistrat ca plătitor de TVA, nu au calculat si valoarea TVA-ului deductibil de 865.239,29 lei (ron), care a fost achitat o data cu toate cheltuielile făcute pentru construirea imobilului situat in . A- B, Sector 5, încâlcind „principiul de bază al sistemului de TVA potrivit căruia taxa trebuie să fie neutră", așa cum însăși prevede la art. 127 alin. (2) din Codul Fiscal modificat prin Legea 188 din 14 octombrie 2010 .
b)sa constate ca la data recepției si intabulării construcției valoarea TVA deductibil este de :_,22 lei (ron) pentru prima etapa la data de 24.06.2008 si de 531.188,07 lei (ron), pentru a doua etapa 17.02.2010 sumele fiind calculate in funcție de valoarea construcției, valoarea minima stabilită prin expertizele întocmite de camerele notarilor publici ( anexa 2), pentru situația in care nu a fost ținuta evidenta contabila conform art. 77A1 din Codul Fiscal.
c)Pe cale de consecința, solicită instanței să dispună anularea deciziei 219 /25.03.2014 decizia_/21.01.2014 prin care este obligat la plata sumei de 122.612 lei ca reprezentând taxa TVA plus penalități de întârziere, suma rezultata in condițiile in care Organele de Control in mod abuziv nu au calculat si TVA-ul deductibil ci doar TVA-ul colectat.
Reclamantul arată că, în condițiile in care atât organele de control cat si organele de soluționare a contestației, au trecut peste susținerile mele prin care am dovedit ca nu se încadrează ca plătitor de TVA si l-au înregistrat din oficiu, retroactiv ca plătitor de TVA, pe lângă obligația de a plați TVA pentru imobilele înstrăinate, are si dreptul de a deduce TVA-ul achitat pentru realizarea imobilelor, valoare care este înmagazinata in valoarea imobilului, întrucât toate cheltuielile cu materialele si serviciile necesare au conținut TVA in procent de 19%, la acea data.
Reclamantul arată că deductibilitatea TVA este o condiție obligatorie a mecanismului TVA. Desconsiderarea calculului TVA deductibil incalca principiile securității juridice, Principiul egalității de tratament, care in domeniul TVA a luat forma specifica a principiului neutralității fiscale, astfel impune aplicarea unui tratament uniform pentru operațiuni similare.
"Dreptul de deducere face parte integranta din mecanismul TVA-ului si nu poate fi limitat " așa cum a subliniat Curtea Europeana de Justiție la pct. 32 din Cauza C-107/10 si in cauza Marks& Spencer C-309/06 pct. 43, tocmai pentru ca este o suma, care a intrat in bugetul statului la data când a fost achitata.
Directiva Europeana 112/2006 art. 167: Dreptul de deducere ia naștere in momentul in care taxa deductibila devine exigibila".
CITAT: Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declara:
1)Articolul 179 alineatul (l) si articolele 180 si 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugata trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unui termen de decădere care încadrează exercitarea dreptului de deducere, precum cel din acțiunea principala, cu condiția ca acesta sa nu facă excesiv de dificila sau practic imposibila exercitarea acestui drept. O astfel de apreciere este de competenta instanței naționale, care poate in special sa tina seama de intervenția ulterioara a unei prelungiri importante a termenului de decădere, precum si de durata procedurii de înregistrare in scopuri de taxa pe valoarea adăugata care trebuie realizata in același termen pentru ca dreptul de deducere menționat sa poată fi exercitat.
2)Principiul neutralității fiscale se opune unei sancțiuni care consta in refuzarea dreptului de deducere in cazul plații cu întârziere a taxei pe valoarea adăugata, insa nu se opune plații unor dobânzi de întârziere, cu condiția ca aceasta sancțiune sa respecte principiul proporționalității, aspect a cărui verificare este de competenta instanței de trimitere.
Se arată că, în situația de fata, când nu a fost ținuta evidenta contabila, momentul in care taxa deductibila a început sa devină exigibila este momentul in care imobilul a fost recepționat si intabulat, si deductibilitatea continua sa fie exigibila pana la încheierea cheltuielilor necesare pentru finisare imobilului, așa cum este necesar pentru asigurarea utilizării normale.
In fapt, se arată că in cursul anului 2007 a achiziționat doua terenuri învecinate de 392 Tip si 439 mp in .-B, sector 5 București cu scopul de a construi un imobil P+2+M, pentru a-l exploata direct ca proprietar prin închiriere in regim hotelier sau ca spatii comerciale in funcție de cerințele pieței la finalizarea construcției.
Ținând cont ca activitatea de închiriere este scutita de TVA, reclamantul artă că nici nu avea drept sa deducă si sa solicite rambursare de TVA, ca atare nu s-a declarat plătitor de TVA in sensul art. 153 Cod Fiscal, si nu a ținut evidenta contabila a cheltuielilor.
Reclamantul artă că, atât materialele cat si serviciile au fost achitate de el si toate au avut cuprinse in preț TVA de 19% si respectiv 24%, insa la datele respective nu a solicitat sa i se emită facturi la toate cheltuielile, iar la majoritatea i s-au emis numai bonuri fiscale pe care nu le-a conservat in totalitate.
Reclamantul arată că, pentru realizarea investiției a contractat credite (încă nerambursate) de la Credit Europe Bank in valoare de 189.000 Euro si 200.000 Euro, urmând sa mai obțină un alt credit de 200.000 Euro, care nu s-a mai realizat urmare crizei financiare ce a afectat si sistemul bancar si întreaga economie.
Pentru a continua construcția ajunsa la a doua etapa in 2008-2009, arată că a fost nevoit sa caute finanțare iar băncile refuzau din lipsa de lichiditate, astfel ca a luat un împrumut privat de 62.000 Euro pentru care am făcut un antecontract de vânzare, fiind calea cea mai simpla de garantare, in condițiile in care nu era deschisa Cartea funciara.
Se arată că, atât organele de control cat si organele de soluționare a contestației, au înlăturat fără nicio justificare apărările sale si s-au încadrat retroactiv ca plătitor de TVA începând cu anul 2008, considerând, fără nici o motivare, ca se încadrează in prevederile art. 127 alin 2 si a inițiat o activitate, pentru obținerea e venituri cu caracter de continuitate .
Normele minimale de control, nu au fost aplicate de organele de control, inspectorii l-au înregistrat ca plătitor de TVA fără sa calculeze si TVA deductibil.
Astfel ca Organele de control erau obligate sa ia in considerație si valoarea TVA plătit de reclamant pentru realizarea imobilului, insa au refuzat nejustificat ignorând prevederile Codului Fiscal, printr-o exprimare aleatoare care nu se găsește in Codul Fiscal citat din RIF nr._.
Se precizează că temeiul legal invocat contrazice părerea inspectorului ANF, dreptul de a deduce TVA aferent este prevăzut chiar in art. 145, dar inspectorii fac tăcere si nu aplică raționamentul pentru care nu beneficiază de dreptul de deducere, așa cum rezulta din articolele invocate de inspectorii ANAF, citat:
ART. 145 Sfera de aplicare a dreptului de deducere
(4) în condițiile stabilite prin norme se acordă dreptul de deducere a taxei pentru achizițiile efectuate de o persoană impozabilă înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA, conform art. 153 Norme metodologice la ART. 145
45. (1) In sensul art. 145 alin (4) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa pentru achizițiile efectuate de aceasta înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA, conform art. 153 Codul fiscal, din momentul în care această persoană intenționează să desfășoare o activitate economică. Intenția persoanei trebuie evaluată în baza elementelor obiective, cum ar fi faptul că aceasta începe să ajusteze costuri și/sau să facă investiții pregătitoare necesare inițierii acestei activități economice…
Persoanele impozabile nestabilite în România, dar înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul :ai, aplică prevederile art. 147A1 din Codul fiscal inclusiv pentru achizițiile efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA, în situația în care pentru respectivele achiziții nu au solicitat rambursarea ei conform art. 147A2 din Codul fiscal.
Chiar si in situația in care un imobil nu a fost valorificat integral sau poate fi supus casării, legiuitorul da dreptul de deducere a TVA, Norma 45 (6) prevede ca nu se poate pierde dreptul de deducere nici in situația in care imobilul nu va fi finalizat sau va fi demolat așa cum rezulta din Hotărârile Curții Europene de Justiție menționate de legiuitor, citat:
Art. 145, Norma 45(6) în cazul imobilizărilor în curs de execuție care nu se mai finalizează, în baza unei decizii de abandonare a executării lucrărilor de investiții, fiind scoase din evidență pe seama conturilor de cheltuieli, persoana impozabilă își poate păstra dreptul de deducere exercitat în baza art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, indiferent dacă sunt sau nu valorificate prin livrarea imobilizărilor ca atare ori după casare, dacă din circumstanțe care nu depind de voința sa persoana impozabilă nu utilizează niciodată aceste bunuri/servicii pentru activitatea sa economică, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-37/95 Statul Belgian împotriva Ghent Coal Terminal NV. Dreptul de deducere poate fi păstrat și în alte situații în care achizițiile de bunuri/servicii pentru care dreptul de deducere a fost exercitat conform art. 145 alin. (2) din Codul fiscal nu sunt utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile, din motive obiective, care nu depind de voința sa, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting (INZO) împotriva Statului Belgian. în cazul achiziției unei suprafețe de teren împreună cu construcții edificate pe aceasta, persoana impozabilă are dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă acestei achiziții, inclusiv taxa aferentă construcțiilor care urmează a fi demolate, dacă face dovada intenției, confirmată cu elemente obiective, că suprafața de teren pe care erau edificate construcțiile continuă să fie utilizată în scopul operațiunilor sale taxabile, cum ar fi, de exemplu, edificarea altor construcții destinate unor operațiuni taxabile, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-257/11 Gran Via Moinești
Pentru situația in care persoana impozitata nu are ținuta evidenta fiscala se aplica prevederile art. 77A1 din Codul Fiscal si art 44 din Normele metodologice, valoarea cheltuielilor pentru realizarea imobilului, fiind determinata prin evaluarea de către un evaluator imobiliar, sau luând ca referința expertizele întocmite de camerele notarilor publici care sunt actualizate anual.
Art. 77A1 (normele) Pentru construcțiile neterminate, la înstrăinarea acestora, valoarea se va stabili pe baza unui raport de expertiză, care va cuprinde valoarea construcției neterminate la care se adaugă valoarea terenului aferent declarată de părți, dar nu mai puțin decât valoarea stabilită pentru teren prin expertizele camerei notarilor publici. Raportul de expertiză va fi întocmit pe cheltuiala contribuabilului de un expert autorizat în condițiile legii. Art. 771 al.4
1516. La transmiterea dreptului de proprietate, impozitul prevăzut la art. 771 alin. (I) și (3) din Codul fiscal se calculează la valoarea declarată de părți. In cazul în care valoarea declarată de părți este mai mică decât valoarea orientativă stabilită prin expertizele întocmite de camerele notarilor publici, impozitul se va calcula la această din urmă valoare.
Pentru construcțiile neterminate, la înstrăinarea acestora, valoarea se va stabili pe baza unui raport de expertiză, are va cuprinde valoarea construcției neterminate la care se adaugă valoarea terenului aferent declarată de părți, ar nu mai puțin decât valoarea stabilită pentru teren prin expertizele camerei notarilor publici. Raportul de expertiză va fi întocmit pe cheltuiala contribuabilului de un expert autorizat în condițiile legii. 516. Expertizele privind valoarea de circulație a proprietăților imobiliare vor fi comunicate direcțiilor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, pentru a fi utilizate începând cu data de întâi a lunii următoare primirii acestora.
Conform legii 343/2006, pentru modificarea si completarea Codului Fiscal invocata de Inspectorii ANAF
Art. 1471. - (1) Orice persoana impozabila înregistrata in scopuri de TVA, conform art. 153, e dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioadă fiscală, valoarea tală a taxei pentru care, în aceeași perioadă, a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de ducere, conform art. 145-147.
(4) Dreptul de deducere se exercită chiar dacă nu există o taxă colectată sau taxa de dedus este mai mare decât cea colectată pentru perioada fiscală prevăzută la alin. (1) si (2).
Codul de procedura fiscala prevede o gama larga de metode la indemna inspectorului art. 67 din Codul de procedura Fiscala, inclusiv expertiza evaluatorie art. 55 sau art. 67 ,, luând in considerare prețul de piața al tranzacției sau a bunului impozitat…".
Reclamantul arată că nimic din toate acestea nu au fost luate in considerație de inspectorii ANAF, cu toate ca chiar in conținutul art. 127 alin(2) legiuitorul obliga inspectorii ANAF sa respecte principiul neutralității sistemului TVA si indica doua constatări ale Curții Europene de Justiție, obligatorii pentru funcționarii ANAF.
Principiul Neutralității TVA este reflectat din 2003 in Codul Fiscal Lg. 571/2003, principiu consacrat de art. 3 lit. c si art. 7 alin 2, adică dreptul de a deduce TVA-ul plătit anterior, in operațiuni prin care bunul imobil a intrat in patrimoniu.
Pentru stabilirea valorii TVA aferent imobilului din ., pentru care arată că are dreptul de deducere, am luat ca referința valorile expertizelor camerelor notarilor publici, cu toate ca acestea sunt mult mai mici decât valoarea efectiva cheltuită de reclamant pentru realizarea imobilului ajuns in faza actuala, pentru ca o mare parte din materiale au fost cumpărate in cursul anului 2008-2009 la preturi duble decât cele actuale.
Se arată că recepția intabularea si dezmembrarea imobilului s-a făcut in doua etape, astfel ca in prima etapa s-au dezmembrat 10 apartamente si 8 locuri de parcare anexa 5 ), iar in a doua etapa s-au dezmembrat in 11 apartamente, un spațiu comercial si 8 locuri de parcare (anexa 6) toate sunt evidențiate in anexa 1 si 2, cu valorile in lei pentru fiecare, rezultate din expertizele camerelor notarilor publici, valorile fiind valabile pentru cursul anului 2008 si respectiv 2010 (anexele 3 si 4).
Solicită instanței să constate ca valoarea TVA-ului deductibil te de 865.239,29 lei (ron), astfel ca decizia 219/25.03.2014 prin care s-a soluționat contestația, raportul de inspecție financiara si decizia de impunere 3461/21.04.2014 si nu sunt legal întocmite, drept pentru care solicită instanței să dispună anularea acestora in ceea ce privește achitarea TVA de 122.612 lei și majorărilor aferente perioadei 2008-2013.
La data de 27.06.2014 reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat de urgență suspendarea executării Deciziilor nr. 219/25.03.2014 a organelor A.N.A.F., prin care s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 122.612 lei, reprezentând TVA de plată și a sumei de 81.483 lei majorări de întârziere, fiind iminentă producerea unei vătămări grave, ireparabile, prin acțiunile ANAF: propriri pe conturile bancare, indisponibilizarea imobilelor, făcând imposibilă încheierea unor contracte pentru realizarea de venituri.
Prin sentința civilă nr. 2301/10.07.2014 instanța a respins cererea de suspendare, acordând termen pentru acțiunea în anularea actelor fiscale la data de 18.09.2014.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca reclamantul contesta actele fiscale emise sub aspectul calcularii si deducerii TVA la valoarea imobilului edificat.
In fapt, se constata ca prin Decizia_/31.01.2014 organul fiscal a stabilit in sarcina reclamantului TVA de plata in cuantum de 122.610 lei, la care se adauga majorari si penalitati de intarziere, retinandu-se ca petentul a devenit platitor de TVA (depasind plafonul de 35.000 euro) la data de 10.03.2008, calculandu-se baza de impozitare in functie de operatiunile efectuate incapand cu aceasta data, precum si TVA aferent.
Impotriva acestei decizii petentul a formulat contestatie administrativa, respinsa prin Decizia 219/25.03.2014, retinandu-se ca in luna februarie 2008 reclamantul a incheiat antecontractul de vanzare-cumparare nr. 447/29.02.2008, incasand, in calitate de vanzator, suma de 62.000 euro, diferenta de 13.000 euro fiind achitata la data contractului de vanzare-cumparare nr. 2233/13.10.2008. S-a retinut ca reclamantul a achizitionat doua terenuri in mun. Bucuresti, in anul 2007, pe care a construit doua imobile (S+P+2E+M) cu destinatia de locuinte, pe care le-a dezmembrat in mai multe loturi, iar in perioada februarie 2008 – aprilie 2013 a vandut mai multe locuinte prin contracte de vanzare – cumparare (evidentiate in Anexa 1 la RIF, fila 62).
S-a facut aplicarea disp. Art. 125 ind. 1 al. 1 pct. 18, art. 126, art. 127, art. 128 al. 1, art. 141 al. 2 lit. f C.f., apreciindu-se ca activitatea desfasurata este activitate economica ce intra in sfera de aplicare a TVA.
In ceea ce priveste incadrarea reclamantului ca platitor de TVA, se apreciaza ca operațiuni impozabile din perspectiva TVA nu sunt doar cele care constituie fapte de comerț din punct de vedere al Codului Comercial; această concluzie reiese din dispozițiile art.1 alin.3 CF "În materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal" coroborate cu dispozițiile art.128 "Livrarea de bunuri (1) Prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia. (2) În înțelesul prezentului titlu, prin bunuri se înțelege bunurile corporale mobile și imobile, prin natura lor sau prin destinație" și art.127 CF (în vigoare la 1 ianuarie 2005): "Persoane impozabile și activitatea economică: (1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. (2) În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate".
Prin urmare, nu se poate susține că operatiunile efectuate de reclamant nu se încadrează în categoria activităților economice, în sensul art.127 Cod fiscal.
În al doilea rând, operațiunile imobiliare constând în vânzari de clădiri și terenuri trebuie privite din două perspective: operațiuni realizate de persoane impozabile din punct de vedere al TVA și operațiuni realizate de persoane fizice.
De la data aderării României la UE, vânzarea de construcții și terenuri este scutită de TVA cu excepția vânzărilor de construcții noi și de terenuri construibile, conform prevederilor art. 141 alin. (2) lit. 1) din Codul fiscal.
Prin urmare, orice persoană impozabilă care vinde constructii noi are obligația de a colecta și plăti TVA pentru veniturile obinute din aceste vânzări.
În cazul concret din speță, este incontestabil că debitorul era persoană impozabilă care avea obligația înregistrării ca plătitor de TVA încă din februarie 2008, ca urmare a depășirii plafonului legal, asa cum reiese din cuprinsul Contractului de vanzare – cumparare 2233/13.10.2008 (fila 259), avansul de 62.000 euro fiind platit la 29.02.2008 conform antecontractului autentificat sub nr. 1458.
Ca atare, avea obligația de a colecta și plăti TVA pentru operatiunile efectuate, evidentiate in Anexa 1 la RIF (fila 62), contractele de vanzare cumparare fiind depuse la dosarul cauzei.
Reclamantul invoca dreptul de deducere al TVA achitata la edificarea constructiilor, invocand dispozitiile art. 3 lit. c, art. 7 al. 2, art. 145, art. 147 ind. 1, art, 77 ind. 1 C.f., art. 55 si art. 67 C.p.f., Directiva 112/2006 – art. 167.
Potrivit art. 145 C.f. „Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei...(4) În condițiile stabilite prin norme se acordă dreptul de deducere a taxei pentru achizițiile efectuate de o persoană impozabilă înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA, conform art. 153”.
Potrivit art. 146 c.f. „Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5)”.
Prin urmare, potrivit dispozitiilor fiscale, reclamantul are drept de deducere a TVA aferent achizitiilor, numai in conditiile depunerii facturilor de achizitionare a bunurilor, conditie ce nu este indeplinita in cauza.
Potrivit art. 147 ind. 1 C.f. „Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153, are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care, în aceeași perioadă, a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de deducere, conform art. 145 - 147. (2) În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile și formalitățile de exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei prevăzute la art. 146, persoana impozabilă își poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste condiții și formalități sau printr-un decont ulterior, dar nu pentru mai mult de 5 ani consecutivi, începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a luat naștere dreptul de deducere”.
In cauza, din explicatiile date de reprezentantul reclamantului la termenul de judecata din 18.09.2014 reiese ca petentul nu a solicitat decontul de TVA aferent cheltuielilor efectuate cu edificarea constructiilor, aspect care nu reiese nici din cererea de chemare in judecata.
Apararile petentului vizeaza decontul de TVA prin aplicarea cotei TVA la valoarea imobilului, si nu decontul de TVA efectiv platit la achizitionarea materialelor necesare edificarii constructiilor, TVA evidentiata in cuprinsul facturilor de achizitionare, acestea fiind documentele solicitate in mod imperativ de dispozitiile fiscale – art. 146.
Potrivit art. 167 din Directiva 112/2006, invocat de reclamant, – „Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă”, aspect necontestat in cauza.
Reclamantul sustine ca, la emiterea actelor fiscale contestate in cauza, au fost incalcate principiile egalitatii de tratament si neutralitatii fiscale, invocand in acest sens dezlegarile Curtii Europene de Justitie in cauza C-309/06.
In acest sens, se constata ca instanta europeana a stabilit ca „principiul neutralității fiscale constituie un principiu fundamental al sistemului comun de TVA si se opune în special ca mărfuri similare, care sunt, așadar, în concurență unele cu altele, să fie tratate în mod diferit din punctul de vedere al TVA‑ului. Rezultă de aici că respectivele produse trebuie să fie supuse unei cote uniforme...Principiul neutralității fiscale constituie, în materie de TVA, expresia principiului egalității de tratament. Cu toate acestea, deși nerespectarea principiului neutralității fiscale nu poate fi avută în vedere decât între operatorii economici concurenți, după cum s‑a amintit la punctul 47 din prezenta hotărâre, încălcarea principiului general al egalității de tratament poate fi caracterizată, în materie fiscală, prin alte tipuri de discriminări, care afectează operatori economici care nu sunt în mod necesar concurenți, dar se găsesc totuși într‑o situație comparabilă în alte privințe.
50 Principiul general al egalității de tratament are astfel vocația de a se aplica într‑o situație în care operatorii economici sunt toși deținătorii unui credit de TVA, caută să obțină rambursarea acestuia de la autoritățile fiscale, iar cererile lor de rambursare sunt tratate în mod diferit, independent de raporturile de concurență susceptibile să existe între aceștia. Trebuie, așadar, să se examineze dacă acest principiu se opune, ca atare, unei legislații precum articolul 80 din VAT Act 1994.
51 Trebuie amintit, în această privință, că principiul general al egalității de tratament impune ca situațiile comparabile să nu fie tratate în mod diferit, cu excepția cazului în care o diferențiere este justificată în mod obiectiv “.
Aceasta hotarare nu isi gaseste aplicabilitatea in cauza, diferentierea fiind una justificata de neindeplinirea unei conditii imperative pentru decontul de TVA, conditie impusa de reglementarile in vigoare, aceea de a fi prezentate documentele justificative (facturi) care se evidentieze plata TVA la achizitionare.
In sustinerea apararilor sale privind baza impozabila la care se aplica TVA, data de valoarea imobilului, reclamantul invoca dispozitiile art. 77 ind. 1 C.f., ce se refera la impozitul datorat pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal. Reclamantul arata ca aceste dispozitii legale sunt incidente in cauza, avand in vedere faptul ca nu are tinuta o evidenta fiscale a operatiunilor efectuate.
Ori, impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil datorata bugetului general consolidat de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda.
Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect, stabilit nu pe averea, posesiunile ori venitul unui contribuabil, ci asupra vanzarii bunurilor ori prestarii serviciilor. TVA este un impozit indirect, unic, dar cu plata fractionata, avand o cota fixa stabilita asupra valorii adaugate in fiecare stadiu al circuitului economic.
De aceea, nu prezinta relevanta valoarea cladirilor in care au fost “incorporate” atat bunurile achizitionate cat si serviciile prestate, ci operatiunile de achizitionare a bunurilor si serviciilor necesare edificarii constructiilor.
In cauza, reclamantul nu a facut dovada efectuarii acestor operatiuni, care ar fi dat dreptul la decontarea TVA achitat, al carui cuantum nu poate fi stabilit decat pe baza facturilor in cuprinsul carora aceasta taxa este calculate, sip e baza carora este achitata catre stat. reclamantul nu a facut dovada ca este detinatorul unui credit de TVA pentru a avea dreptul la decontul acestei taxe.
Apararile petentului in sensul ca nefiind tinuta evident contabila nu a solicitat emiterea de facturi, ci doar de bonuri fiscal, pe care, insa, nu le-a pastrat, nu prezinta relevant in cauza, cu atat mai mult cu cat acesta putea obtine duplicate ale facturilor de la unitatea emitenta, in situatia in care TVA a fost colectat si virat catre stat de furnizorul de bunuri ori servicii. In caz contrar, reclamantul nu este indreptatit la decontul de TVA, taxa nefiind virata statului.
F. de specificul TVA, nu prezinta relevant dispozitiile art. 55 si art. 67 C.p.f. invocate de reclamant, vizand stabilirea prin estimare a bazei de impunere, intrucat aceste dispozitii se refera la stabilirea veniturilor impozabile, ori TVA nu este un impozit asupra veniturilor, ci o taxa asupra operatiunilor de vanzare a bunurilor ori prestare a serviciilor, neavand relevanta in cauza valoarea finala a constructiilor, ci valoarea efectiva a fiecarei operatiuni in parte.
Pentru considerentele expuse si avand in vedere dispozitiile art. 218 C.p.f. instanta va respinge actiunea formulata ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul V. M. A., domiciliat în C., . 4, ., județul D., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 2, județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2014.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
A. S./20.10.2014
A.C. 23 Septembrie 2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2793/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 20/2014.... → |
|---|
