Anulare act administrativ. Sentința nr. 2310/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2310/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 2757/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2310/2014
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. M.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta S. A. L. și pe pârâta A .N. P. - P. C., având ca obiect anulare act administrativ.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 23.06.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2014
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ reclamanta S. A. L. a chemat în judecată pe pârâta A .N. P. - P. C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea DISPOZIȚIEI DE IMPUTARE nr. N_/10.02.2014 si DECIZIEI nr. 282/27.11.2013 emise de Directorul Penitenciarului C., CUI_, anularea Dispoziției de Imputare nr. N_/10.02.2014 si a debitului de_ lei; suspendarea executării Dispoziției de Imputare nr. N_/10.02.2014, pana la soluționarea contestației și Anularea Deciziei nr. 282/27.11.2013 privind încetarea dreptului de a incasa compensarea lunara a chiriei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, se invocă motive de nulitate absolută:
Dispoziția de Imputare nr. N_/10.02.2014 a fost dispusa in baza unei cercetări administrative care este lovita de nulitate absoluta, deoarece s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor Ordinului ministrului justiției nr. 1760/2013 pentru aprobarea Metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare
Prin Procesul –Verbal nr. N_/26.11.2013, directorul Penitenciarului C. a fost sesizat de o comisie din cadrul biroului Resurse umane si formare profesionala, formata din cms.
C. M. si ag. sef pr. D. I. cu faptul ca, in urma unor verificări efectuate in teren, respectiv la imobilul din C., ., nr. 25, .. 1, . baza Contractului de închiriere nr._/27.04.2012 de către centul de penitenciare S. A. -L., pentru care primește compensația lunara a chiriei, s-a constatat ca agentul in cauza nu locuiește la adresa respectiva.
Urmare acestei sesizări, prin Decizia de zi pe unitate (DZU) nr. 234/02.12.2013, directorul Penitenciarului C. a dispus efectuarea cercetării administrative de către Comisia de cercetare administrativa formata din subcomisar CIOBIRCA E., agent sef R. MILENA si agent sef adjunct ALNITI G..
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Metodologia aprobata prin Ordinul ministrului justiției nr. 1760/2013 pentru aprobarea Metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, inexistenta faptei, a pagubei produse, a vinovăției persoanei, legăturii de cauzalitate si a celorlalte elemente care angajează răspunderea patrimoniala se stabilește in urma cercetării administrative.
Comisia de cercetare administrativa nu a efectuat, in mod nemijlocit, nici un act de cercetare din care sa rezulte „existenta faptei prejudiciabile, respectiv faptul ca agentul S. A.-L. nu locuiește in spațiul închiriat pentru care i se acorda compensația lunara pentru chirie.
In legătura cu „ existenta faptei” comisia de cercetare administrativa si-a însușit in totalitate, fara nicio verificare, conținutul actului de sesizare respectiv, Procesul - Verbal nr. N_/26.11.2013 întocmit de persoane care nu se regăsesc intre membrii comisiei, ceea ce contravine dispozițiilor legale, susmenționate, si, in opinia noastră, nu poate constitui o proba, atâta timp cat nu a fost verificata in mod nemijlocit de comisia de cercetare administrativa. Rolul comisiei de cercetare nu este acela de a „analiza documente „si a propune sancțiuni,, ci, de a efectua acte de cercetare in vederea dovedirii „ existentei faptei sesizate,, supuse cercetării.
In opinia sa, comisia avea obligația de a cerceta direct si nemediat toate elementele care interesau dezlegarea acțiunii privind angajarea răspunderii patrimoniale a persoanei cercetate.
A fost încălcat termenul de 30 de zile instituit de dispozițiile art. 13 alin 3 din O M J
1760/2013, privind terminarea cercetării administrative si înregistrarea actului de cercetare,
respectiv Procesul - Verbal nr. N_/17.01.2014, in raport cu data numirii comisiei de –cercetare - 02.12.2013, astfel incat invocam si excepția tardivității emiterii Dispoziției de imputare nr. N_/10.02.2014.
Rațiunea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de „. certitudine ce planează asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa a cauzat un. prejudiciu instituției publice angajatoare. Astfel, se dă eficiență principiului securității a .raporturilor juridice prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului Instituției și mijloacele utilizate: emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, :: nelizibil și accesibil pentru ambele părți.
Agentul de penitenciare S. A.-L. nu a fost încunoștințata despre obiectul cercetării administrative si nu i s-a solicitat nicio nota explicativa sau declarație in legătura cu fapta imputata, contrar dispozițiilor art. 15 din Metodologia aprobata prin OMJ 1760/2013, încâlcindu-i-se, astfel, dreptul la apărare.
- potrivit art. 15 alin (1) „Cercetarea împrejurărilor in care s-a produs paguba se face cu chemarea si ascultarea celor in cauza, care pot da explicații scrise»
- după ce cercetarea administrativa era deja finalizata prin întocmirea Procesului - Verbal nr. N_/17.01.2014, abia la data de 05.02.2014 i s-a solicitat o „Nota Raport,, prin care sa-si expună punctul de vedere fata de faptele pentru care era acuzat, ocazie cu care a anexat si un număr de 12 declarații autentificate la notar, încercând sa-si dovedească nevinovăția;
- așa se explica faptul ca, in cadrul Procesului - Verbal nr. N_/17.01.2014, de finalizare a cercetării administrative, nu se face nici o mențiune cu privire la apărările persoanei cercetate ci, in mod neadevărat, se retine ca a refuzat sa dea declarații.
- nu exista nici o dovada a faptului ca, pana la data finalizării cercetării administrative -17.01.2014- i s-ar fi comunicat faptul ca este cercetat administrativ sau ca ar fi fost convocat pentru a da vreo declarație sau nota explicativa, in vreuna dintre procedurile prevăzute de art. 15 alin. 2-4;
- nelegalitatea cercetării administrative a fost observata, probabil, ulterior întocmirii Procesului - Verbal nr. N_/17.01.2014, motiv pentru care s-a încercat o remediere a sa prin aceea ca i s-a solicitat „ Nota Raport,, din 05.02.2014, data la care cercetarea administrativa era terminata, iar hotărârea Comisiei de cercetare era, deja, luata;
- dovada ca, doar in motivarea Dispoziției de Imputare, directorul Penitenciarului C. s-a referit la „ nota explicativa prin care agentul de penitenciare S. A.-L. s-a declarat nevinovata,, farà nicio referire, insa, la cele 12 declarații notariale, aduse in apărarea sa.
1. Dispoziția de Imputare nr. N_/10.02.2014 este lovita de nulitate absoluta si pentru faptul ca nu este motivata, dispoziție obligatorie prevăzuta de art. 20 alin. I din O M J 1760/2013.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 „ (1) Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor si serviciilor nedatorate, precum si obligarea la restituirea sumelor încasate fara drept se fac prin dispoziție de imputare motivata,,
Din modul de redactare a normei, rezulta ca motivarea dispoziției este o condiție imperativa a cărei nerespectare conduce la nulitatea absoluta a dispoziției de imputare.
In ceea ce privește motivarea dispoziției, nu este menționata in mod clar care a fost fapta prejudiciabila si nici dispoziția legala incalcata, prevăzuta in fisa postului, in ordine sau alte dispoziții legale.
Indicarea doar a temeiului de drept in care se poate angaja răspunderea patrimoniala a funcționarului, respectiv dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. a) „ pentru pagubele produse cu vinovăție in patrimoniul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităților din subordinea acesteia,, nu suplinește lipsa motivării dispoziției de imputare.
Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a funcționarului este necesar, printre altele, sa existe o faptă prejudiciabila care sa poată fi încadrata . drept, fapta care sa fi fost săvârșita în cursul exercitării sarcinilor de serviciu sau în legătura cu munca sa.
Dispoziția de imputare nu cuprinde nici termenul si nici instanța la care poate fi atacata.
B) Motive de netemeinicie.
Suma de_ lei, ce face obiectul imputației, reprezintă compensația lunara a chiriei încasata de agentul de penitenciare S. A.-L., in temeiul dispozițiilor art. 36 lit. j) din L 293/2004 si art. 1 din Ordinul 1443/C/2008, modificat prin Ordinul 115/2010.
Astfel, prin Decizia nr. 95/25.05.2012(1!!!) emisa de directorul Penitenciarului C., agentul de penitenciare S. A.-L. a fost aloca la plata compensației lunare pentru chirie, in cuantum de pana la 50% din venitul net realizat lunar, dar nu mai mult de
650 lei, îndeplinind condițiile de acordare prevăzute in Ordinul 1443/C/2008, modificat prin Ordinul 115/2010. Art. 9 din Ordinul 1443/C/2008, modificat prin Ordinul 115/2010, prevede situațiile in care dreptul la compensația lunara pentru chirie, încetează.
Intre aceste situații se încadrează si cea prevăzuta de art. 9 lit. f) „in cazul in care, in urma verificărilor efectuate de către compartimentul de resurse umane, se constata ca funcționarul public cu statut special nu locuiește efectiv la adresa prevăzuta in contractul de închiriere,.
Prin Procesul - Verbal nr. N_/26.11.2013, Comisia din cadrul biroului Resurse umane si formare profesionala, a concluzionat ca, in urma unor verificări efectuate in-teren, respectiv la imobilul din C., ., nr. 25, ., . agentul de penitenciare S. A. -L., in baza Contractului de închiriere nr._/27.04.2012 si pentru care primește compensația lunara a chiriei, agentul in cauza nu locuiește la adresa respectiva.
In consecința, prin Decizia nrdirectorul Penitenciarului C. a dispus încetarea plații compensației.
In baza Procesul - Verbal nr. N_/26.11.2013, prin Decizia de zi pe unitate (DZU) nr. 234/02.12.2013, directorul Penitenciarului C. a dispus „cercetarea administrativa a agentului S. A.-L. si recuperarea integrala a sumelor încasate fara temei legal de către agentul in cauza,,.
Comisia de cercetare administrativa formata din subcomisar CIOBIRCA E., agent sef 7 ADU MILENA si agent sef adjunct ALNITI G. s-a considerat investita doar cu efectuarea unei simple operații aritmetice de adunare a sumelor încasate de agentul ; QMULESCU A.-L., in cele 19 luni din perioada mai 2012 - noiembrie 2013.
Anterior, prin Sesizarea nr. N_/27.11.2013, directorul Penitenciarului C. . sesizase si Comisia de disciplina din cadrul Penitenciarului C. in scopul cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de art. 69 lit. a) si g) din L. 293/2004.
Comisia de cercetare administrativa si-a însușit in totalitate, fara nicio verificare, .conținutul actului de sesizare respectiv, Procesul - Verbal nr. N_/26.11.2013, modificând, ",sa, in mod esențial, concluzia acestui proces-verbal.
Asa cum am arătat in precedent( pct. 1 a), Comisia de cercetare administrativa nu a tuat, in mod nemijlocit, niciun act de cercetare din care sa rezulte „existenta faptei,, prejudiciabile, respectiv faptul ca agentul S. A.-L. nu locuiește în spațiul inchiriat, pentru care i s-a acordat compensația lunara pentru chirie.
Deși, a analizat doar Procesul - Verbal nr. N_/26.11.2013 întocmit de persoane care nu se regăsesc intre membrii sai, Comisia de cercetare administrativa extrapolează concluzia din acest proces-verbal, conform căreia „ agentul in cauza nu locuiește la adresa pentru care a prezentat contractul de închiriere,, reținând, fara nicio alta verificare, ca, „agentul S. A. - L. nu a locuit efectiv la adresa menționata in contractul de închiriere,,
A făcut acest lucru doar pentru a justifica propunerea de emitere a dispoziției de imputare a sumelor ce fuseseră încasate de către agentul S. A. - L., anterior singurei constatări făcute prin Procesul - Verbal nr. N_/26.11.2013, întocmit de o alta comisie din cadrul compartimentului de resurse umane.
Or, in situația in care constatările făcute prin Procesul - Verbal nr. N_/26.11.2013, ar fi fost reale, aceasta situație ar fi condus doar la măsura încetării plații ( pentru viitor), potrivit dispozițiilor art. art. 9 lit. f) din Ordinul 1443/C/2008, modificat prin Ordinul 115/2010, ci nu 1-a masuri anterioare constatării respective.
In condițiile in care, cercetarea administrativa s-ar fi desfășurat in mod corespunzător, iar agentului S. A.-L. i s-ar fi solicitat explicații in legătura cu situația cercetata, înainte de finalizarea cercetării prin Procesul - Verbal nr. N_/17.01.2014, acesta ar fi avut posibilitatea depunerii de probe, respectiv a celor 12 declarații notariale, cu care ar fi dovedit adevărata stare de fapt, contrara concluziei comisiei de cercetare administrativa.
Nu aceeași situație s-a petrecut si in procedura cercetării disciplinare desfășurate împotriva agentului S. A.-L. când, acesteia i s-au adus la cunoștința faptele pentru care era cercetata, respectiv „producerea de pagube materiale unității din care face parte, in sensul ca a încasat contravaloarea chiriei deși acesta nu locuia efectiv Ia adresa menționata in contractul de închiriere,, dându-i-se si posibilitatea sa se apere împotriva acuzațiilor aduse in urma constatărilor din Procesul - Verbal nr._/26.11.2013.
Contrar concluziilor Comisiei de cercetare administrativa materializate in Procesul - Verbal nr. N_/17.01.2014, Comisia de disciplina, prin Referatul final nr. 960/10. 02. 2014 aprobat de directorul Penitenciarului C., a concluzionat ca „agentul S. A. - L. nu se face vinovata de încălcarea art. 69 lit. g) din L. 293/2004, respectiv producerea de pagube materiale unității din care face parte, in sensul :a a încasat contravaloarea chiriei deși acesta nu locuia efectiv la adresa menționata in contractul de închiriere,,
In consecința, se impune si anularea Deciziei nr. 282/27.11.2013 privind încetarea ineptului de a incasa compensarea lunara a chiriei.
In dovedirea contestației solicit încuviințarea probei cu înscrisurile anexate si proba testimoniala, cu 2 martori:
-T. R.-F., domiciliat in C., . cu reședința in C., ., nr. 25, ., Jud. D.;
-TOBA V., domiciliat in C., .. 16, .. 1, .>
Totodată, solicita atașarea, in copie, a întregului dosar de cercetare administrativa.
In drept, invocă dispozițiile art. 76 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, art. 11 alin. 2, art. 14 alin 3, art. 19 si art. 21 alin. 5 din Metodologia aprobata prin Ordinul ministrului justiției nr. 1760/2013 pentru aprobarea Metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Anexează următoarele înscrisuri, cu duplicat pentru comunicare: Dispoziția de Imputare nr. N_/10.02.2014, Procesul - Verbal nr. N_/26.11.2013, Procesul - Verbal nr. N_/17. 01. 2014 de cercetare administrativa, Procesul - Verbal nr. N/_/25.05.2012, Decizia nr. 95/25.05.2012, Referatul Final nr. 960/10.02.2014- de cercetare disciplinara, declarații notariale.
P. C., în temeiul art. 201 și art. 205-208 din Cod procedură civilă, depune ÎNTÂMPINARE la cererea de chemare în judecată formulată de către S. A. – L. în care se arată:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu P. C., reclamanta a solicitat " anularea Dispoziției de imputare nr. N_/10.02.2014 și a debitului de 11.425 lei, suspendarea executării Dispoziției de imputare nr. N_/10.02.2014 până la soluționarea contestației, anularea adresei nr. N 282/27.11.2013 privind încetarea dreptului de a încasa compensarea lunară a chiriei și obligarea la plata cheltuielilor de judecată".
în drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 76 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, art. 11 alin. 2, art. 14 alin. 3, art. 19 și art. 21 alin .5 din Ordinul nr. 1760/2013.
Pentru considerentele expuse în continuare, apreciază că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă este neîntemeiată deoarece:
A) Referitor la motivele de nulitate absolută:
- În baza art. 10 din O M J nr. 1760/2013, conducătorul instituției a fost sesizat despre existența unei pagube în baza notei interne nr._/26.11.2013 ce a avut la bază Procesul-verbal nr. N_/26.11.2013. Menționăm că, procesul verbal încheiat cu ocazia verificărilor în teren pentru datele din 08.11.2013 și 22.11.2013, au concluzionat că reclamanta nu locuiește la adresa pentru care a prezentat contractul de închiriere. Conform O M J nr. 1443/2008 Biroul Resurse Umane și Formare Profesională are dreptul de a efectua verificări în teren pentru a stabili dacă solicitanții la compensarea lunară a chiriei locuiesc efectiv la adresa pentru care au prezentat contractul de închiriere. în aceste condiții, având în vedere că au fost efectuate 2 verificări în teren, nu mai este necesară efectuarea de verificări în teren de către comisia de cercetare administrativă, mai ales că aceasta nu are cum să mai stabilească o situație de fapt ce a •". deja stabilită la un moment dat de către persoane abilitate.
De aceea, cercetarea administrativă privind plata dreptului la compensarea lunară chiriei a fost efectuată în temeiul sesizării efectuate ca urmare a verificărilor în teren conf Planului de măsuri nr. N_/P C DJ/01.11.2013. în urma verificărilor în teren efectuai comisia de control a concluzionat că reclamanta nu locuia la adresa menționată în contractul de închiriere. Vă învederăm că ceea ce a constatat comisia nu se referă strict la faptul că " data de 08.11.2013 și în data de 22.11.2013 reclamanta nu se afla la adresa din contract verificările au vizat și aspectele anterioare zilei de verificare. în acest sens, au fost întreba persoane ce puteau avea cunoștință de persoanele aflate la apartamentul 25 din ., ., . de către reclamantă.
Astfel, d-na F. S., d-na Anțoș D., d-na R. D., d-l T. V. nu au confirmat că reclamanta locuiește la adresa din contractul de închiriere. Totodată președintele Asociației de proprietari A.l. C., E. C., a afirmat că la adresa ur:-au fost efectuate verificările este trecută o persoană la întreținere, nu are în evidență vre –un contract de închiriere pentru imobil și nu a confirmat că reclamanta locuiește la adresa respectivă.
-În ceea ce privește termenul de 30 de zile pe care reclamanta îl invocă a fi fes-depășit, vă învederăm că potrivit art. 13 alin. 3 din O M J nr. 1760/2013 termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de 30 de zile lucrătoare de la data numirii comisiei, termen ce poate fi prelungit. Termenul pentru, emiterea dispoziției de imputare, conform art. 20 alin. 2 din O M J nr. 1760/2013 este de maximum 30 de zile de la data constatării pagubei, respectiv de la data înregistrări procesului-verbal de constatare a existenței pagubei. Prin urmare, nu a fost depășit nici un termen, nici cel de efectuare a cercetării administrative - 30 de zile lucrătoare ce pot f prelungite - și nici cel de 30 de zile de emitere a dispoziției de imputare. Comisia de cercetare administrativă a efectuat cercetarea și a emis dispoziția de imputare în termenele legale stabilite de O M J nr. 1760/2013.
-Referitor la forma dispoziției de imputare facem precizarea că aceasta corespunde cerințelor stabilite de Ordinul nr. 1760/C/2013, fiind conformă cu Anexa 2 la metodologie. în preambulul Dispoziției de imputare nr. N_/10.02.2014 se menționează actul de constatare, respectiv procesul verbal nr. N_/17.01.2014 întocmit de către Comisia de cercetare administrativă, numită în baza deciziei zilnice pe unitate nr. 234/02.12.2013. Procesul verbal de cercetare administrativă cuprinde motivația măsurii dispuse, include descrierea faptei precum și probele pe care se bazează măsura dispusă.
De altfel, în cuprinsul dispoziției de imputare este menționat motivul pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei, respectiv pentru că „ din declarațiile vecinilor și cercetările efectuate în teren reiese faptul că doamna S. A. L. nu a locuit efectiv la adresa din contractul nr._/27.04.2012".
În aceste condiții, dispoziția de imputare corespunde prevederilor O M J nr. 1760/2013 și nu sunt motive de nulitate a acesteia. Nicio prevedere legală din ordinul susmenționat nu sancționează cu nulitatea forma dispoziției de imputare.
2. Referitor la motivele de netemeiniciei
Reclamanta a beneficiat de compensarea lunară a chiriei, îndeplinind la data acordării acesteia toate condițiile impuse de către O M J nr. 1443/2008. Art. 9 lit. f) din O M J nr. 1443/2008 prevede că dreptul la compensația lunară pentru chirie încetează în cazul în care, în urma verificărilor efectuate de către compartimentul resurse umane, se constată că funcționarul public cu statut special nu locuiește efectiv la adresa prevăzută în contractul de închiriere.
Învederează că verificările efectuate la data de 08.11.2013 și 22.11.2013 au vizat cercetarea și a perioadei anterioare respectivelor date, verificări ce au concluzionat că reclamanta nu locuiește la adresa verificată, adresă pentru care a încasat contravaloarea chiriei. Mai mult, în evidențele Asociației de Proprietari A. l. C. figurează a fi înscrisă o singură persoană ce locuiește la apartamentul închiriat de către reclamantă, în condițiile în contractului de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice D. cu "2524/27.04.2012, reclamanta nu locuiește singură în imobil, aceasta având atât spații :Î -:â exclusivă, cât și spații în folosință comună. Din evidențele penitenciarului la – fișa selectivă figurează cu un contract de închiriere și N. V.. Faptul că, urmare a cercetării disciplinare, reclamanta a fost găsită nevinovată, acest lucru nu exclude răspunderea materială sau penală a acesteia.
Din probele depuse de către reclamantă, sunt afirmații ale altor persoane care se contrazic în declarațiile date în fața membrilor comisiei de în raport cu cele susținute în declarațiile date la notar, motiv pentru care apreciază că declarațiile nu sunt sincere și nu corespund situației de fapt. Menționează că verificările efectuate de comisia din cadrul Biroului Resurse Umane și Formare Profesională sunt conforme cu dispozițiile O M J nr. 1443/2008, declarațiile celor intervievați sunt sincere pentru că au fost date fără o prealabilă pregătire din partea persoanelor interesate și au vizat și perioada anterioară verificărilor din date le de 08.11.2013 și 22.11.2013. În aceste condiții, concluziile procesului verbal nr. N_/26.11.2013 sunt reale și pot sta la baza procesului verbal de cercetare administrativă nr. N_/17.01.2014.
În concluzie, pentru considerentele mai sus arătate, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Dispoziției de imputare.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. art. 205-208 din Codul de procedură civilă, iar în conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, în ședința publică din 23.06.2014 instanța procedând la audierea martorilor T. V. și T. R..
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca reclamanta a formulat contestatie impotriva Dispozitiei de imputare nr. N24779/10.02.2014 emisa de P. C., prin care i-a fost imputată suma de_ lei, reprezentand chirie incasata de petentă in perioada mai 2012-octombrie 2013, precum și împotriva deciziei nr.282/27.11.2013 prin care s-a dispus, începând cu data de 08.11.2013, încetarea dreptului reclamantei la compensarea lunară a chiriei în cuantum de până 50% din venitul net realizat, acordat prin decizia directorului Penitenciarului C. nr.96 din 25.05.2012.
In fapt, se constata ca prin Contractul de inchiriere inregistrat sub nr._/27.04.2012 petenta a inchiriat apartamentul situat in C., ., nr.25, ..25, pe o perioada de doi ani, 05.05._14.
Prin cererea nr. N150903/15.05.2012 reclamanta a solicitat compensarea lunara a chiriei, in conformitate cu disp. art. 40 din Legea 293/2004, la aceeasi data semnand angajamentul de restituire a sumelor primite fara temei legal si obligandu-se sa incunostinteze in scris institutia parata de orice schimbare intervenita de natura sa afecteze dreptul la decontarea chiriei, in termen de 5 zile.
Prin Decizia 96/25.05.2012 s-a stabilit acordarea reclamantei a dreptului la compensatie lunara pentru chirie incepand cu data de 15.05.2012, in cuantum de pana la 50% din venitul net realizat lunar, dar nu mai mult de 650 lei, chiria prevazuta in contract.
In datele de 08.11.2013 și 22.11.2013 s-a efectuat control la adresa din C., ., nr.25, . comisia de cercetare administrativa, concluzionându-se ca reclamanta nu locuiește efectiv în imobilul respectiv. Acest aspect a fost reținut ca urmare a declarațiilor verbale a unor vecini de apartament.
In urma verificarilor efectuate de aceasta comisie a fost intocmit procesul verbal nr. N_/17.01.2014, prin care s-a constatat ca reclamanta nu locuieste efectiv si nu a locuit la adresa pentru care a prezentat contractul de inchiriere si s-a propus incetarea dreptului la compensare lunara, precum si recuperarea integrala a prejudiciului.
Dispozitia de imputare contestata in cauza a fost emisa in baza Procesului verbal nr. N_/17.01.2014, si in temeiul art. 76 al. 2 din Legea 293/2004, precum si a Ordinului 1760/C/2013 privind normele metodologice de stabilire a răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Potrivit art. 76 „(1) Raspunderea patrimoniala a functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare se angajeaza in urmatoarele situatii: a) pentru pagubele produse cu vinovatie in patrimoniul Administratiei Nationale a Penitenciarelor sau, dupa caz, al unitatilor din subordinea acesteia; b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru nerestituirea in termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau si care nu mai pot fi restituite in natura, precum si a unor servicii ce i-au fost prestate in mod necuvenit. (2) Repararea pagubelor aduse Administratiei Nationale a Penitenciarelor si unitatilor de penitenciare in situatiile prevazute la alin. (1) se dispune prin emiterea de catre directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor ori de catre directorii unitatilor de penitenciare a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin semnarea unui angajament de plata, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justitiei si libertatilor cetatenesti. Impotriva dispozitiei de imputare personalul in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, in conditiile legii. Dreptul de a emite dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.
De asemenea, potrivit art. 4 din Ordinul 1761/C/2013 „1) Răspunderea patrimonială a funcționarilor publici cu statut special se angajează dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiții: a) există o pagubă reală și certă, determinată cantitativ și valoric; b) paguba s-a produs printr-o faptă cu caracter ilicit săvârșită de către un funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare, constând în încălcarea ori neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ce îi reveneau prin actele normative în vigoare, regulamente sau fișa postului; c) încălcarea ori neîndeplinirea obligațiilor de serviciu stabilite prin actele normative în vigoare, regulamente sau fișa postului s-a produs cu vinovăție; d) între fapta cu caracter ilicit și paguba materială produsă există un raport de cauzalitate; e) cel vinovat avea calitatea de funcționar public cu statut special în sistemul administrației penitenciare la data săvârșirii faptei cu caracter ilicit. (2) În situația în care funcționarii publici cu statut special au primit sume ori bunuri în mod necuvenit sau le-au fost prestate servicii nedatorate, angajarea răspunderii patrimoniale se realizează fără dovedirea vinovăției”.
Prin probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada că nu a săvârșit fapta ilicită imputată, aceasta neexistând în materialitatea sa.
Astfel, fiind audiat în mod nemijlocit martorul T. V. a cărui declarație verbală a fost avută în vedere și de către comisia de control din cadrul instituției pârâte, acesta a declarat că se afla în incinta asociației de proprietari de care aparține imobilul situat în . când au venit doi ofițeri care au discutat cu președintele asociației, însă nu cunoaște conținutul acelor discuții. La plecare s-au întors către el și l-au întrebat cum îl cheamă și în ce calitate este prezent acolo, fără a-i adresa vreo întrebare în legătură cu reclamanta sau cine locuiește la apartamentul nr.25.
De asemenea, martorul T. R. audiat nemijloct de instanță a declarat că reclamanta locuiește în apartamentul nr.25 fiind vecin cu aceasta și vizitând-o frecvent.A mai arătat că are un câine pe care i-l plimbă o femeie în vârstă de 70 de ani, G. L., care a fost întrebată de două persoane dacă știe că reclamanta locuiește în blocul respectiv și aceasta a spus că nu cunoaște, aceste aspecte fiindu-i relatate de către numita G. L., ea nelocuind în imobilul din A.I. C..
Instanța va acorda relevanță probatorie acestor declarații de martori, probe ce au fost administrate nemijlocit și care, în raport de conținutul lor, atestă o stare de fapt contrară celei reținute cu ocazia cercetării administrative.
Avand in vedere ca in cauză, prin probatoriul administrat în fața instanței, s-a facut dovada faptului ca petenta locuiește efectiv la adresa pentru care a incheiat contractul de inchiriere si pentru care i s-a compensat chiria, se constata ca aceasta a primit sumele reprezentand chiria in mod cuvenit, astfel ca decizia de imputare contestată în cauză este netemeinică și, pe cale de consecință, și decizia nr.282/27.11.2013 de încetare a dreptului la compensarea lunară a chiriei
Pentru aceste motive si ținând seama de dispozitiile art. 18 din Legea 554/2004, instanta apreciază contestația ca fiind întemeiată astfel că va fi admisă, în sensul că se va dispune anularea dispoziției nr._/10.02.2014 și deciziei nr. 282/_, emise de pârât.
În temeiul art.452 C.p.civ., va fi respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, având în vedere că la dosar chitanța privind cuantumul acestuia a fost depusă după închiderea dezbaterilor, împreună cu concluziile scrise în data de 30.06.2014 când s-a amânat pronunțarea pentru depunerea acestor concluzii, deși dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23.06.2014; ori, potrivit dispoziției legale mai sus indicate, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. A. L. cu domiciliu reclamanta S. A. L., cu reședința în C., .. 25, ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta A .N. P. - P. C. în pârâta A .N. P. - P. C.. cu sediul in C., .. 89, județul D..
Anulează dispoziția nr._/10.02.2014 și decizia nr. 282/_, emise de pârât.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2014
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. M. |
Red.A.V.
L.M. 14 iulie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
