Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 13-06-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 6763/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 390/2014
Ședința publică de la 13 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelantul D.G.F.P. D. - în numele și pentru A.N.A.F. -, împotriva sentinței civile nr._/23.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata S.C. G. I. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic F. C. pentru apelant – care depune delegație de reprezentare pentru A.N.AF.– și avocat C. R. pentru societatea-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Ținând seama de dispozițiile art. 1 din O.U.G. 74/2013 - potrivit cărora Garda Financiară a fost desființată -, va fi conceptată – în calitate de intimată -, A.N.A.F.
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborat cu art. 131alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Atât reprezentanta apelantului cât și apărătorul intimatei învederează că nu au are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe în susținerea apelului, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic F. C. pentru apelant, solicită admiterea apelului și schimbarea Sentinței pronunțate de prima instanță - în sensul respingerii plângerii contravenționale -, pentru motivele expuse pe larg în cadrul cererii de apel. Menționează că depoziția martorului a fost dată pro causa și, oricum, nu prezintă relevanță în speță, în raport de înscrisurile aflate la dosar. Astfel, din cuprinsul "Notei explicative" date de administratorul societății-intimate rezultă în mod clar că încasările erau diferite de suma înscrisă pe bonurile fiscale eliberate.
Avocat C. R., pentru intimată, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii date de Judecătoria C. ca fiind legală și temeinică. Precizează că societatea pe care o reprezintă nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, aspect confirmat și de rapoartele zilnice de activitate.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/23.11.2013, Judecătoria C. a admis plângerea formulată de petenta S.C. G. I. S.R.L. - în contradictoriu cu intimații D.G.F.P. D. - GARDA FINANCIARA A JUDEȚULUI D. ȘI COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE -, și a dispus anularea procesului-verbal . nr._/16.02.2013, exonerarea petentei de plata amenzii aplicate și anularea măsurilor complementare.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin actul de contravenție anterior menționat, petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 8000 lei, confiscarea sumei de 112 lei, și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de trei luni - pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din OUG 28/1999. S-a reținut în sarcina sa că, în urma controlului efectuat în data de 16.02.2013 la punctul de lucru al societății – situat în comuna Dioști, . -, s-a constatat că aceasta desfășoară activitate de comercializare cu amănuntul de produse alimentare și nealimentare, fără a utiliza aparat de marcat electronic.
Verificând legalitatea procesului verbal, s-a constatat că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 lit. b din OUG 28/1999, constituie contravenție neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. b faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), I) și m) se sancționează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei;
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 3, sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.
Martorul audiat în cauză la propunerea petentei a declarat că în ziua controlului s-a dus la magazin în jurul orei 9,30 când acesta tocmai fusese deschis - controlul fiind efectuat în jurul orei 11,00 -, și a observat că G. V., vânzător la magazin, i-a dat surorii sale, care îl ajuta la magazin, o sumă de bani pentru a avea să dea rest, sumă pe care ulterior au găsit-o cei care au efectuat controlul.
În cauză fiind vorba despre un magazin alimentar mic, cu o suprafață de aproximativ 6 mp, situat în mediul rural, ce deservește un număr mic de persoane, este puțin probabil că în curs de 2 ore să fi înregistrat vânzări de 127 lei, fiind credibilă afirmația martorului audiat în cauză.
Întrucât cu martorul audiat petenta a făcut dovada contrară celor menționate în procesul-verbal, prima instanță a considerat plângerea ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul D.G.F.P. D. - precizând că acționează în numele și pentru A.N.A.F. -, solicitând schimbarea hotărârii pronunțate de Judecătoria C., în sensul respingerii plângerii și menținerii actului de contravenție întocmit de Garda Financiară – Secția D., ca fiind întocmit în mod legal și temeinic.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că Sentința atacată este criticabilă cu privire la interpretarea probelor administrate in cauza.
Astfel, la dosar au fost depuse actele în baza cărora a fost întocmit procesul verbal - respectiv Nota unilaterală încheiata de Garda Financiara, raportul Z emis de casa de marcat, monetarul, nota explicativa (toate întocmite la 16.02.2013 la sediul societății), precum si cererea numitului G. V. - administrator al ..R.L. -, înregistrată la Garda Financiara sub nr._/18.02.2013 -, respectivele documente confirmând săvârșirea contravenției.
Astfel, din nota explicativa data de sus-numitul G. V. cu privire la proveniența sumei de bani aflate in gestiunea unității, reiese ca 50 lei au fost folosiți ca fond de rulment, iar restul provin din vânzarea din data de 16.02.2013 (data întocmirii procesului verbal).
In consecința, din suma de 127 lei găsiți in gestiunea unității, pentru suma de 15 lei a fost emis bon fiscal, 50 lei se presupune ca erau folosiți ca fond de rulment, rămânând o diferența de 62 lei pentru care societatea nu a utilizat aparatul de marcat electronic fiscal.
De asemenea, prin cererea inregistrata la Garda Financiara sub nr._/18.02.2013, administratorul petentei-intimate a învederat agentului constatator ca a achiziționat casa de marcat cu câteva zile înaintea controlului, nu a învățat bine codurile si lucrează mai greu.
In plângerea contravenționala, petenta menționează ca ora de deschidere a magazinului in week-end este ora 10, iar martorul audiat in cauza precizează ca s-a prezentat la magazin la ora 9,30, când acesta tocmai fusese deschis. Tot martorul declara ca, fiind de fata, a observat ca numitul G. V. i-a dat surorii sale, care il ajuta la magazin, o suma de bani, pentru a avea sa dea rest.
Dar, la momentul controlului, nu se face referire la prezența unei alte persoane decât sus-numitul G. V., care a si dat nota explicativa in acest sens.
În opinia apelantului, este ilogic sa reții ca martorul audiat a făcut dovada contrara celor reținute in procesul verbal, atâta timp cat la dosar se afla documente oficiale întocmite cu ocazia controlului, dar care nu au fost analizate de instanța.
D. urmare, nu se poate retine netemeinicia procesului verbal contestat, iar societatea petentă a încălcat prevederile legale prin neemiterea de bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate.
Organul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii prin aplicarea amenzii în cuantum de 8.000 lei, fapta neprezentând un grad de pericol social redus.
Astfel, neutilizarea aparatului de marcat electronic fiscal împiedică efectuarea verificărilor care au drept scop identificarea și combaterea evaziunii fiscale, neputându-se identifica veniturile realizate de societate supuse ulterior impozitării.
Conform prevederilor art. 65 alin. 3 din HG nr. 479/2003 - privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 -, Registrul special și raportul Z reprezintă documentele pe baza cărora se înregistrează veniturile din activitatea de comerț cu amănuntul și prestări de servicii direct către populație în evidența contabilă a utilizatorului, aceste documente fiind avute în vedere de către organul fiscal la determinarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, așa cum stipulează art. 4 alin. 4 din OUG nr. 28/1999.
Aceste prevederi denotă rolul important ocupat de asemenea documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal în cadrul evidenței contabile și evidențiază totodată gradul de pericol social pe care îl reprezintă faptele prin care sunt încălcate obligațiile instituite în acest domeniu.
Fapta reținută în sarcina petentei are o urmare socială gravă, ducând la denaturarea veniturilor realizate de societate, în condițiile în care sumele neînregistrate în casa de marcat au rezultat din vânzarea produselor încă din anul 1999 când a apărut actul normativ sancționator, societatea fiind înființata in anul 1997.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
În data de 22.04.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând apelul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Societatea-intimată a fost sancționată contravențional pentru nesocotirea prevederilor potrivit dispozițiilor art. 10 lit. b din O.U.G. 28/1999 – text de lege care statuează: "constituie contravenție ... neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative".
Contrar celor reținute de prima instanță, Tribunalul apreciază că depoziția martorului Z. G. nu este de natură a infirma cele reținute în procesul verbal și a aduce proba că, la momentul efectuării controlului, intimata-petentă ar fi eliberat bonuri fiscale pentru toate mărfurile comercializate.
Trecând peste o anumită neconcordanță nesesizată de prima instanță – faptul că martorul pretinde că s-a deplasat la magazinul deținut de intimată la ora 930 în timp ce, chiar administratorul S.C. G. I. S.R.L., în cuprinsul plângerii contravenționale, specifică faptul că ora de deschidere a magazinului este 1000 -, este de remarcat că martorul nu cunoștea cu exactitate ce sumă de bani se afla în casa de marcat, pentru ce sumă se eliberaseră bonuri fiscale și care era cuantumul sumei pe care administratorul intimatei-petente o dăduse surorii sale (vânzătoare la magazin) "pentru a avea să dea rest", făcând o referire generică la "un teanc de bani", despre care apreciază că "era mai mult de 100 lei".
Or, din acest punct de vedere, există la fila 19 din dosarul Judecătoriei C. un înscris intitulat "Nota Explicativă" în cuprinsul căruia chiar administratorul S.C. G. I. S.R.L. (persoana care se presupune a fi dat vânzătoarei o sumă de bani) specifică în mod clar că, "din suma de 127 lei aflată în casa de marcat, 50 lei reprezintă fond de rulment (infirmând așadar declarația martorului atât în ceea ce privește cuantumul sumei la care a făcut referire acesta cât și destinația sumei – un așa-zis fond de rulment și nu sumă destinată pentru a fi oferită drept "rest" cumpărătorilor") iar restul din vânzări". Prin urmare, raportându-se la actul anterior menționat, instanța de fond ar fi trebuit să ajungă la concluzia că ar fi trebuit eliberate bonuri fiscale pentru mărfurile comercializate în valoare de 77 lei, or este indubitabil că nu fuseseră eliberate astfel de bonuri decât suma totală de 15 lei – aspect necontestat nici de intimata-petentă.
Ca atare, declarația martorului ar fi trebuit înlăturată din materialul probator întrucât nu se corobora cu conținutul "Notei Explicative" completate de administratorul intimatei în data întocmirii actului de contravenție – 16.02.2013 -, or prima instanță a procedat exact invers, fără a oferi însă nicio explicație pentru motivul care a determinat-o să considere că depoziția martorului Z. G. (care relatează despre anumite acțiuni ale administratorului intimatei-petente) reflectă adevărului și nu declarația dată chiar de către persoana la a cărei conduită face referire respectivul martor.
În ceea ce privește aserțiunea "fiind vorba despre un magazin alimentar mic, cu o suprafață de aproximativ 6 mp, situat în mediul rural, ce deservește un număr mic de persoane, este puțin probabil că în curs de 2 ore să fi înregistrat vânzări de 127 lei", aceasta reprezintă o simplă supoziție a instanței de fond, care însă este infirmată de materialul probator administrat în cauză. În altă ordine de idei, dacă a considerat neplauzibil un asemenea volum de vânzări, Judecătoria C. nu explică de ce a considerat în schimb plauzibil să fie oferită vânzătoarei magazinului o sumă de peste 100 lei, numai pentru a fi "dat restul" potențialilor cumpărători.
Prin urmare, este incontestabil că, la momentul efectuării controlului de către comisarii Gărzii Financiare, deși S.C. G. I. S.R.L. comercializa mărfuri în magazinul situat în comuna Dioști, . – în casa de marcat fiind descoperită suma de 127 lei -, intimata-petentă nu eliberase bonuri fiscale pentru toate mărfurile comercializate, ci doar pentru produse în valoare totală de 15 lei -, contravenind astfel prevederilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. 28/1999.
Or, în aceste circumstanțe - proba testimonială administrată nefiind de natură a răsturna prezumția de valabilitate a actului de contravenție -, instanța de fond a procedat în mod greșit atunci când a dispus anularea actului de contravenție.
În consecință, Tribunalul va proceda în conformitate cu disp. art. 480 alin. 2 N. C.pr.civ., va admite apelul și va schimba sentința civilă nr. nr._/23.10.2013 pronunțată de prima instanță - în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională formulată de intimata-petentă S.C. G. I. S.R.L. împotriva procesului verbal ., nr._/16.02.2013, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de către apelanta A. NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr._/23.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata S.C. G. I. S.R.L.
Schimbă Sentința anterior menționată, în sensul că:
Respinge plângerea formulată împotriva procesului-verbal ., nr._/16.02.2013, ca fiind neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13.06.2014.
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./20.06.2014/Jud. fond. M-D. M.
Tehnored. M.M./4 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 988/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2310/2014. Tribunalul... → |
|---|
