Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 23/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 12895/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 211/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant R. R. împotriva sentinței civile nr._ din 23.09.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata P. M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. M. pentru apelant lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat B. M. pentru apelant a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea procesului verbal de contravenție iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr._ din 23.09.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul R. R. în contradictoriu cu intimata P. M. C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ incheiat la 27.03.2013 de intimatul P. mun.C.-Biroul Rutier petentul Reiss R. a fost sanctionat contraventional cu suma de 300 lei pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art.135 lit.h din OUG 195/2002 republicata.
S-a retinut ca, in data de 27.03.2013 petentul a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_ pe ., la intersectia cu . a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar in traversare.
Verificand potrivit art.34 din OG nr.2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, instanta retine ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei instanta retine ca desi OG 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art.34 rezulta ca procesul verbal contraventional face dovada deplina a situatiei de fapt pana la proba contrara.
In cauza insa aceasta prezumtie de veridicitate de care se bucura procesul verbal de contraventie nu a fost rasturnata, intrucat petentul nu a prezentat probe prin care sa faca dovada contrarie celor retinute in procesul verbal de contraventie, cu privire la savarsirea contraventiei retinuta in sarcina sa.
Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca petentul a savarsit fapta descrisa in procesul verbal si prin urmare, a respins plangerea formulata ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul criticând-o ca fiind nelegală și neîntemeiată .
În motivare arată că potrivit art. 24 din Constituția României „11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată".
Jurisprudența CEDO este constantă în a aplica această normă și în materia contravențiilor.
Cu atât mai mult cu cât, pentru a se lua o măsură atât de dură cum este cea din p.v. contestat, vinovăția și intenția săvârșirii de către subsemnatul a contravenției reținute în p.v., trebuie să fie dovedită dincolo de orice dubiu.
Pentru ca o persoană să fie trasă la răspundere contravențională, este necesar ca fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție. Această vinovăție nu a fost devedită, deoarece nu există.
R. instanța de apel să constate faptul că agentul de poliție a dat dovadă de rea credință, deoarece, pe de o parte, a afirmat în fața mea că deține proba video de încălcare a regulii de circulație invocate în procesul verbal de contravenție . nr._, iar prin întâmpinarea formulată cu actul nr._ din 22.05.2013 Inspectoratul de Poliție al jud. D. infirmă categoric acest lucru precizând indubitabil că "Menționăm faptul că nu deținem material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.", iar pe de altă parte, prin modul de abordare nu mi-a dat posibilitatea să mă întorc în timp real la locul presupusei fapte în vederea identificării eventualilor martori, profitând astfel ca sunt singur în mașina.
In ceea ce privește aprecierea dată de către prima instanță, consider că aceasta, pornește în cercetarea cauzei de la prezumția vinovăției subsemnatului, căutând argumente în favoarea acestei prezumții în considerațiunea faptului că, nefiind nici-un martor de față la constatarea presupusei contravenții, eu aflându-mă singur în autoturism nu mi-am putut preconstitui probe - așa cum pare a sugera instanța.
In acest context, organele statului, inclusiv instanța de judecată, par a sugera că, pentru a fi siguri că nu vom fi sancționați abuziv pentru presupuse încălcări ale normelor privind circulația pe drumurile publice, este indicat să circulăm întotdeauna însoțiți de cel puțin o persoană, care astfel să poată depune mărturie în instanță.
Prezumția de nevinovăție reglementată de disp. art. 23 din Constituție și de disp. art. 5 din c. pr. pen., este o prezumție legală absolută și ea poate fi răsturnată numai pe baza unor probe care să dovedească indubitabil - „dincolo de orice dubiu" că fapta contravențională a fost săvârșită de mine, cu intenție și cu vinovăție.
Potrivit disp. "Art. 52 c. pr. pen., Prezumția de nevinovăție. Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. " Această dispoziție legală este aplicabilă, mutatis mutandis și în speța de față.
In acest sens, consideră că dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 invocate de instanța de fond ca unic argument pentru pronunțarea soluției criticate, nu pot avea o forță juridică mai mare decât disp. art. 23 din Constituția României cu privire la prezumția de nevinovăție, în situația de față fiind aplicabile cu prioritate dispozițiile constituționale.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea sent. civ. nr._ din 23.09.2013, pronunțată în dos. nr._, de Judecătoria C. iar pe fond față de motivele invocate, solicit admiterea plângerii așa cum a fost formulata iar în consecință să se dispuna anularea Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 27.03.2013, întocmit de agentul constatator P. C. din cadrul intimatei, și a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv anularea amenzii contravenționale în sumă de 300 lei și a sancțiunii suspendării dreptului de conducere, ca fiind nelegal, abuziv și neîntemeiat.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 456 rap. la disp. art. 468 și art. 476, 479 și urm. c. pr. civ., rap. la disp. art. 23 alin. 11 din Constituție.
La data 13 ianuarie 2014 intimatul IPJ D. depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală .
În conformitate cu art.411 al.1 pct.2 C.p.c. solicită judecarea în lipsă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si având in vedere disp. art. 476-478 NCPC instanta constata urmatoarele:
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ incheiat la 27.03.2013, apelantul/petent a fost sanctionat contraventional cu suma de 300 lei pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art.135 lit.h din OUG 195/2002 republicata, retanandu-se de catre agentul constatator ca a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_ pe ., la intersectia cu . a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar in traversare.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, Tribunalul constata ca instanta de fond a retinut, in mod corect, că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul, in acord cu instanta de fond, reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Apelantul critica sentința instanței de fond considerând că a fost încălcata prezumția de nevinovăție consacrata de jurisprudența C.E.D.O., apreciind că sarcina probei ii revenea agentului constatator.
Critica apelantului este neîntemeiata întrucât instanța de fond, a apreciat, întemeiat, ca procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr._/96, și cauza A. c. României, nr._/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 lei ) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, au permis aplicarea acestei prezumții.
Astfel, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile care nu trebuie depășite, în situația în care fapta contravențională reprezintă constatarea personală a agentului constatator, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența probelor propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea contravențională se respinge, soluția fiind dată astfel cu respectarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În speță dedusă judecății, dreptul petentului la un proces echitabil nu a fost încălcat, petentului fiindu-i asigurata posibilitatea de a-și dovedi susținerile prin administrarea de probe in fața instanței prin care să dovedească că situația de fapt reținută in actul sancționator nu corespunde realității ori, in speta, petentul nu a depus nicio diligență pentru a-și susține plângerea formulată și argumentele aduse în cuprinsul acesteia.
In consecinta, in mod corect, instanța de fond a reținut că susținerile petentului din plângerea formulată, sub aspectul netemeiniciei procesului- verbal contestat, nu pot fi coroborate cu niciun mijloc de probă iar starea de fapt menționată in actul constatator este corect reținută de agentul constatator.
Asupra motivelor de nelegalitate și netemeinicie, contrar susținerilor apelantului, instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a împrejurărilor de fapt și a textelor de lege aplicabile și, în raport de probele administrate în cauză a apreciat, întemeiat, că apelantul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale.
Cum, in speta, apelantul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale, tribunalul constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, apelantul facandu-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Față de considerentele expuse, Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE
Respinge apelul declarat de apelantul R. R. domiciliat in C., .. 203A, jud. D., împotriva sentinței civile nr._ din 23.09.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata P. M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, C. A. |
Red. ES/30.04.2014
C.A.
Aprilie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1364/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 279/2014.... → |
|---|
