Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 10092/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 279/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind judecarea apelului formulat de petentul C. F. I. împotriva sentinței civile nr._ din 03.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, în contradictoriu cu intimata I. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, constatând dosarul în stare de judecată, a trecut la soluționare
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentinței civile nr._ din 03.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională, formulată de petentul C. F. I., domiciliat în C., ., ., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 13.03.2013 de intimatul I. D. - Serviciul Politiei Rutiere, cu sediul în C., ., jud. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.03.2013 petentul C. F. I. a chemat în judecată pe intimatul I. D. solicitând anularea procesului verbal . nr._ emis de Biroul Rutier C., exonerarea de la plata amenzii și a punctelor de amendă și restituirea permisului de conducere.
În motivare a arătat că în data de 13.03.2013 în jurul orelor 18,00 se afla la volanul autoturismului Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ împreună cu o cunoștință venea din direcția Lăpuș și se îndrepta spre Valea Roșie.
La un moment dat a fost semnalizat să oprească, a fost tras pe dreapta și din mașina a ieșit un agent de circulație care i-a solicitat actele la control. Când s-a întors cu acestea, a avut surpriza neplăcută că procesul verbal era deja completat ba mai mult la rubrica alte mențiuni agentul de circulație a trecut că "este de acord", înainte de a discuta cu petentul și a-i prezenta motivele pentru care i se întocmise procesul verbal.
I-a explicat că le-a completat singur și menționase că ar fi trecut intersecția pe culoarea roșie a semaforului, lucru neadevărat, deoarece după aceasta a văzut cum au mai trecut și alte mașini care nu au fost oprite, tot pe aceeași culoare a semaforului și anume verde.
De asemenea, polițistul a precizat că nu ar fi respectat indicatorul de ocolire și ar fi trecut pe linia de tramvai, fiind vorba despre indicatorul ocolire dreapta.
Pentru această contravenție a primit avertisment cu care este de acord, deși a respectat acest indicator, dar în ce privește culoarea roșie poate dovedi cu martori că a trecut pe culoarea verde.
Persoana cu care era în mașină, după ce i-a povestit ce i s-a întâmplat i-a explicat că va veni ca martor, deoarece personal a văzut verdele la semafor, mai mult a aflat că în spatele său și neoprit de poliție, la volanul mașinii sale s-au aflat un prieten, care singur s-a oferit să dea declarație deoarece a văzut că petentul era supărat, întrucât rămăsese fără permis, acesta constituind singura sursă de venit.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu martori: C. A. O. și P. Găbiță.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile OUG nr. 195/2002.
S-a depus: proces verbal, în original, dovada de reținere a permisului de conducere, copie Ci a petentului .
La data de 23.04.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constatăși sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 08.05.2013 petentul C. F. I. a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea și să se dispună admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii și de punctele de penalizare.
Starea de fapt descrisă de agentul constatator este cea care a considerat-o acesta ca fiind conformă cu realitatea, însă nu este cea adevărată, nu corespunde cu ceea ce s-a întâmplat în data respectivă.
Prin proba testimonială vrea să dovedească că este real ce s-a scris în plângere, martorul fiind cel care a văzut în mod direct și nu indirect cum greșit se precizează în întâmpinare, o probă directă ar înlătura o altă probă.
Faptul că este vorba de un agent al statului, aflat în exercițiul funcțiunii, nu înseamnă automat că ceea ce acesta a consemnat este și adevărat și trebuie dovedit.
Din simpla întocmire a acestuia, în mod greșit se trage concluzia că s-a dovedit vinovăția petentului, în condițiile în care procesul verbal a fost întocmit înainte ca petentul să citească cu atât mai mult cu cât s-a trecut că este de acord, dar este scrisul acelui asistent, ce a refuzat să facă la rubrica obiecțiuni, mențiuni cerute de cel care a făcut plângere.
Nicio altă probă nu vine în sprijinul celor susținute de polițist, ci doar o simplă sa bănuială, în condițiile în care dovedesc cu un martor că trecerea s-a făcut în mod corect pe culoarea verde a semaforului.
Se mai arată că I. D. Biroul Rutier a menționat că nu deține material probator, abaterea fiind constatată direct de agentul de poliție.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu doi martori.
Solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, să se dispună anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii și de punctele de penalizare.
Prin încheierea de ședință din data de 11.06.2013 instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorii C. A. O. și P. Găbiță pentru petent.
La termenul de judecată din data de 10.09.2013 instanța a audiat martora C. A. O..
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 13.03.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul C. F. I. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 3 și art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 375 lei.
Prin același proces verbal s-a aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 13.03.2013 ora 1810, că a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de inmatriculareDJ-10-FYW pe pe . direcția Lăpuș către Centru, și la intersecția cu . respectat semnificația indicatorului "ocolire prin dreapta" și a circulat pe linia de tramvai. De asemenea nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric, traversând intersecția pe direcția stânga către cartierul Sărari.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 rep. constând „nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului” cu sancțiunea amenzii în cuantum de 375 lei și de art. 100 alin. 1 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 constând in " nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare" cu sancțiunea avertismentului.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat ” de acord”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate dar verificând din oficiu cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petent a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Declarația martorei C. A. O. urmează a fi înlăturată pentru următoarele motive: 1. martora a declarat că semaforul electric arăta culoarea verde in momentul in care petentul a trecut intersecția; 2. este puțin plauzibil ca martora sa își amintească cu exactitate data in care s-a săvârșit fapta, cu excepția situației în care declarația a fost pregătita împreuna cu petentul care deținea procesul-verbal; 3. este neplauzibil ca martora să fi observat cu atenție semaforul electric si nu avea niciun motiv pentru a se uita cu atenție, neștiind ca petentul urma sa fie sancționat; 4. martora se afla pe bancheta din spate a autoturismului și nu deține permis de conducere, ceea ce denotă subiectivismul acesteia.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța de fond a apreciat că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 1 pct. 3 și art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței civile nr._ din 03.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013 a formulat apel petentul C. F. I., criticând sentința pentru netemeinicie.
În motivarea apelului a apreciat că simplul fapt că un agent de poliție încheie un proces verbal duce automat la concluzia că măsura dispusă de acesta este legală și temeinică, deși chiar Judecătoria C. reține că OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului constatator.
Persoana audiată în calitate de martor a arătat clar că în ziua respectivă la data de 18.03.2013 în jurul orelor 18:00 se afla împreună cu petentul în mașină, ori atâta timp cât cineva te propune în calitate de martor este firesc să reții aceste aspecte și presupunerea instanței că declarația ar fi fost pregătită împreună cu petentul nu are nicio susținere în realitate.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a arătat că în mod corect instanța de fond a respins plângerea formulată de petent, apreciind că situația de fapt prezentată în procesul verbal de contravenție corespunde realității, procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit.
În concluzie, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelanta critică starea de fapt reținută de instanța de fond, susținând că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute de art.17 din OG 2/2001 și că alte motive de nulitate nu au fost invocate de către petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, a fost avut în vedere faptul că petentul, căruia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada contrară celor reținute.
Aceasta întrucât, așa statuează chiar jurisprudența CEDO, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
Această concluzie nu este contrară practicii CEDO; în acest sens sunt argumentele Curții în cauza Blum c. Austriei, când analizându-se compatibilitatea inversării sarcinii probei cu prezumția de nevinovăție Curtea nu a considerat nerezonabil faptul că instanța a apreciat că Inspectoratul a stabilit „la prima vedere” (prima facie) o situație de fapt nefavorabilă reclamantului, și care necesita o explicație din partea acestuia. De asemenea, în cauza Bruckner c.Austriei, analizând prezumția de neglijență prevăzută de legislația națională în cazul faptelor omisive, Comisia a arătat că revine autorităților să stabilească și să probeze elementele constitutive ale faptei astfel cum transpar din textul incriminator, iar prezumția invocată este doar o statuare legislativă a unui loc comun, respectiv când o persoană omite să îndeplinească o obligație, concluzia ce poate fi trasă în mod rezonabil este că a încălcat dispoziția în cauză, dacă nu poate proba lipsa vinovăției.
În ceea ce privește proba testimonială, în mod corect nu a fost avută în vedere, întrucât nu se coroborează nici cu cele reținute în procesul verbal și nici cu atitudinea petentului, care a semnat procesul verbal arătând că nu are obiecțiuni la cele reținute.
Este adevărat că formularea de obiecțiuni este un drept nu o obligație însă nu se poate concluziona că această atitudine este lipsită de efecte juridice.
În fapt, semnarea procesului verbal fără obiecțiuni constituie o mărturisire extrajudiciară și, în același timp, o prezumție simplă în sensul recunoașterii celor menționate, prezumție care coroborată cu cea de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție conduce la concluzia clară că cele constatate corespund realității.
Deși petentul menționează în plângerea introductivă că agentul constatator, din exces de zel, a consemnat că ar fi de accord cu cele constatate, nu explică motivul pentru care a semnat acea mențiune. Or, semnătura lui aplicată în dreptul mențiunii că este "de acord" nu poate avea altă semnificație decât că cele consemnate de agentul constatator corespund realității.
Așadar, având de pus în balanță, pe de o parte, actul constatator care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, dar și atitudinea petentului, la un moment apropiat săvârșirii faptei, care menționează și semnează că nu are obiecțiuni, pe de altă parte, afirmațiile petentului contrare chiar atitudinii sale și declarația unui martor propus și care, urmare a relațiilor cu petentul (chiar petentul a afirmat că martora era "o cunoștință" deci nu un simplu client), ar putea fi subiectivă, în mod corect a prevalat în fața instanței prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
Deci prima instanță a avut în vedere probele administrate, astfel că, în baza acestora a apreciat că plângerea este neîntemeiată.
De asemenea, Tribunalul constatată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, dat fiind faptul că nerespectarea regulilor referitoare la semnificația culorii semaforului pun în pericol grav participanții la trafic.
În aceste condiții, Tribunalul apreciază că o sancțiune pur simbolică, precum cea a avertismentului, nu este adecvată gravității încălcării constatate, într-o situație precum cea din cauza de față, mai ales că petenta nu s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite, a recunoașterii acesteia, dar și pentru că periculozitatea faptei este sporită.
Față de cele arătate, constatând că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și că intimata a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei, astfel că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, în raport de dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC, Tribunalul apreciază că sentința a fost dată cu aplicarea corectă a legii motiv pentru care va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul C. F. I., domiciliat în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr._ din 03.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, în contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | |
Grefier, A. A. B. |
RED.JUD. C.I. 19 Mai 2014
TEHNORED 4ex/A.B. 27 Mai 2014
RED.JUD.FOND LDB
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 23/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1811/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
