Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3581/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3581/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 28250/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 613/2014
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător E. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul petent DURMUȘ P. împotriva sentinței civile nr. 3581/13.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. L. A MUINICIPIULUI C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție NR_/06.08.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apărătorul apelantului a depus la dosar cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare.
Instanța respinge cererea de amânare, având în vedere că nu au fost invocate și nici dovedite motive temeinice în susținerea cererii de amânare, precum și data primirii citației, data formulării apelului, 07.05.2014, apelantul având suficient timp pentru pregătirea apărării.
Instanța constatând dosarul în stare de judecată, reține cauza pentru soluționarea apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 3581/13.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ a respins plângerea formulată de petentul Durmuș P., domiciliat în C., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție nr._ din 06 08 2013 în contradictoriu cu intimata Poliția Locală a Municipiului C., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/06 08 2013 emis de Poliția Locală a Municipiului C., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei deoarece s-a reținut in sarcina sa că a construit pe ., o construcție cu regim de înălțime parter, pe o suprafață de aproximativ 140 mp fără a deține autorizație de construire.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 4000 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul verbal nu a fost semnat de petent.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța a constatat că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța a constatat că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Petentul a invocat ca motive de nelegalitate încălcarea disp. art. 16 și 19 din OG2/2001 prin neprecizarea datei săvârșirii contravenției și neprecizarea împrejurărilor săvârșirii acesteia sau precizarea de împrejurări contradictorii.
În ceea ce privește primul motiv invocat, instanța, analizând procesul verbal de contravenție (fila 6 dosar), a reținut ca acesta cuprinde data constatării contravenției, respectiv 2 08 2013, procesul verbal fiind încheiat in conformitate cu disp. legii speciale nr. 50/1991 rep și modif., care prevede in art. 35 că: "În condițiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contravenție se face cu indicarea locului, datei și orei constatării, în conformitate cu dispozițiile art. 31."
Agentul intimatei a precizat data, ora și locul constatării faptei - 02 08 2013, ora 9,00, ..
De asemenea, fapta este descrisă complet, astfel încât să poată fi încadrată in norma de drept sancționatoare, iar in ceea ce privește contradictorialitățile din descrierea fapte, neprecizate de petent, instanța constată că acestea nu exista.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut, pe de o parte că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Petentul nu a contestat starea de fapt reținută în actul de contravenție, respectiv aceea ca nu avea autorizație de construcție, dar a precizat că a terminat construcția in anul 1997, fapt ce nu poate fi considerat real de către instanță din motivele prezentate pe larg in practicaua prezentei hotărâri.
Prin urmare, instanța a apreciat că petentul nu și-a dovedit susținerile din plângerea contravențională, deși, conform art. 249 Cod proc. civil, sarcina probei propriilor afirmații îi revine.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie sau legalitate a actului sancționator, dar că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia și nici ea existenței unor motive de nelegalitate, instanța apreciază că procesul verbal este temeinic și legal.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul D. P., solicitând admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 3581/13.03.2014 a Judecătoriei C.,cu trimitere spre rejudecare, iar, pe fond, admiterea plângerii și exonerarea de la plata amenzii in cuantum de 4000 lei, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, apelantul a fost sancționat contravențional de către intimata cu o amenda in cuantum de 4000 lei, pentru faptul ca, nu deține autorizație de construire.
Prin sentința civila a instanței de fond, pe care o critică pentru nelegalitate si netemeinicie, a invocat o . excepții, asupra cărora instanța nu a dat lămuririle necesare, la multe dintre aceste excepții, răspunsul fiind evaziv iar la altele lipsind cu desăvârșire.
Instanța de fond nu a clarificat data săvârșirii contravenției, deoarece, in opinia sa data săvârșirii contravenției nu coincide cu data constatării faptei, motiv pentru care a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție. Mai mult, instanța de fond a fost grăbita in a dispune,, pronunțarea sentinței menționate,, chiar prin încalcarea normelor legale in materie; astfel ca, in data de 13.03.2013, după cum se retine :„ la apelul nominal in ședința publica au lipsit părțile,, astfel încât, sancțiunea in acest caz era suspendarea cauzei, conform art. 411 alin 2 din NCPC; de altfel, prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, intimata nu a solicitat judecarea cauzei in lipsa sa; astfel au fost încălcate si disp. art. art. 238, art. 248 alin. 2,4, art. 223 alin 3 din NCPC;
In aceste condiții, nu poate fi vorba de punerea in discuție a pârtilor a excepțiilor invocate si a apărărilor formulate,; in acest sens, fiind încălcat in mod grav dreptul la apărare.
Un alt aspect, este invocarea excepției prescrierii săvârșirii faptei, deoarece din înscrisurile depuse in dovedirea plângerii, respectiv: certificatul fiscal eliberat de către Direcția de Impozite si Taxe C., rezultă cu certitudine faptul că, respectiva construcție a fost ridicata si finalizata in anul 1997; ca situația este cea reala o dovedește înscrisul mai sus menționat, astfel ca, anul 1997 este anul de la care apelantul plătește taxe si impozite cu privire la acest imobil.
De asemenea, arătă faptul ca, in momentul declarării acestui imobil la Direcția de Impozite si Taxe C., acest fapt s-a realizat printr-o declarație pe proprie răspundere, ce se afla anexata la dosarul fiscal, motiv pentru care va întreprinde demersurile necesare pentru a face aceasta dovadă.
Excepția invocată este calificata de către instanța de fond așa după cum înțelege „ după motivarea ei, ca fiind excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii,, cu privire la termenul de aplicare a sancțiunii, fără a da dreptul petentului de a administra un probatoriu mai amplu cu privire la aceasta excepție.
Neclaritatea instanței de fond o reprezintă „ finalizarea construcției,,, care după, opinia instanței de fond reținuta in redactarea sentinței civile se refera la disp.art. 37 alin 2 din legea nr.50/1991, constând in obligativitatea realizării recepției la terminarea lucrărilor in regie proprie.
In opinia, Curții Supreme de Justiție, respectiv decizia nr.7/20.11.2000 ( anexata plângerii contravenționale), s-a stabilit ca,, în cazul construcțiilor in curs de executare nu poate fi considerata ca data a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar, in cazul construcțiilor finalizate, data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, „ moment de 1 care trebuie calculat termenul de prescripție de 2 ani, prevăzut de art. 31 din legea nr. 50/1991, cu modificări;
În speța de față este vorba de o construcție finalizata, motiv pentru care am invocat: excepția prescrierii săvârșirii faptei.
Mai mult intimata a depus in scop probator la dosar o planșa foto al unui imobil ce nu ne aparține, așa după cum vom dovedi.
Pentru identificarea corecta a imobilului a depus in scop probator expertiza tehnica extrajudiciara din care rezulta imobilul in cauză.
Apelantul contestă modul in care a fost obținută aceasta proba, respectiv realizarea planșelor foto, aceasta fiind făcută cu un aparat foto neomologat, despre care nu exista la dosarul cauze date de identificare, (marca, ....).
Invocă și alte argumente, cum ar fi că intimata cunoaște situația reala a cartierelor din zona Romanești, unde aplica sancțiuni după bunul plac, deoarece nu exista acte de proprietate in mare parte; totuși, locuitorii acestor zone plătesc taxe si impozite, si au pe rolul instanțelor acțiuni in uzucapiune pentru obținerea titlurilor de proprietate, deși Primăria C. nu a sprijinit in nici un fel aceste zone defavorizate in care locuiesc oameni fără venituri, la limita subzistentei si sărăciei, mai mult la nivelul Primăriei C. nu exista un plan cadastral de identificare a acestor imobile, ca si in cazul de fata un imobil fiind confundat cu altul, dar nici evident certificate de nomenclatura stradala ce nu se pot obține evident din cauza lipsei actelor de proprietate.
In drept, invocă disp.art. 238,248 alin 2,4,223 alin 3, art.411 alin2, art.480 alin 3 si urmat. din NCPC;
Înțelege să facă dovada cu următoarele înscrisuri copie B.I,certificat eliberat de Primăria C., expertiza tehnica, certificat eliberat de grefa Judecătoriei C., adeverința de venit, cupon de pensie, împuternicire avocațială.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, ținând seama și de dispozițiile art.476 si art. 477 NCPC, instanța apreciază apelul neintemeiat, pentru următoarele considerente:
Se constată că Judecătoria C., a solutionat in mod corect exceptia prescriptiei dreptului de constatare a contraventiei, avand in vedere dispozitiile art. 26 din Legea 50/1991, potrivit carora „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3”, si art. 31 potrivit caruia "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei".
Prin Decizia nr. 7/2000 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, I.C.C.J a stabilit că "1.Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 (art. 26 în actuala reglementare) din această lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
2. În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției."
La art.37 din același act normativ se prevede că "(1)Persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație.(2)Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, în condițiile legii, emiterea autorizației de funcționare fiind condiționată de existența procesului-verbal de recepție. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie și în situația realizării lucrărilor în regie proprie…(5)Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege".
Față de aceste dispoziții legale, este evident că nu se consideră finalizate (deci nu începe să curgă termenul de prescripție) construcțiile realizate fără autorizație de construire, astfel încât pentru acestea se aplică în continuare sancțiunile contravenționale.
Cum în speță nu există dovezi privind obținerea autorizației și, bineînțeles, recepția lucrărilor, moment în raport de care începe să se calculeze termenul prescriere a aplicării sancțiunii, în mod corect instanța de fond a apreciat neintemeiata exceptia prescriptiei.
Pe fondul cauzei, respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, examinand legalitatea și temeinicia procesului verbal, instanta retine că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute de art.16 și art.17 din OG 2/2001.
In ceea ce priveste descrierea faptei tribunalul apreciaza neintemeiate apărările petentului avand in vedere ca procesul verbal cuprinde descrierea imprejurarilor ce imprima caracterul contraventional al faptei, respectiv realizarea constructiei cu regim de inaltime parter, pe o suprafata de aproximativ 140 m.p. fara a detine autorizatie de construire. Lipsa mentiunilor privind data savarsirii faptei nu atrage nulitatea actului sanctionator, avand in vedere caracter continuu al contraventiei. De altfel, petentul nu indica in concrt alte imprejurari ale faptei, omise de agentul constatator la momentul constatarii faptei.
În privința temeiniciei, instanta constata că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. Se are în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege.
Sanctiunea contraventionala a fost aplicata pentru edificarea constructiei, fara a detine autorizatie pentru constructia atasata, iar reclamantul nu a facut dovada contrara, aceea a detinerii autorizatiei de construire, pentru a se retine netemeinicia procesului-verbal de contraventie.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
În lumina acestor principii, Tribunalul apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, referitoare la momentul efectuarii lucrarii nu au relevanta in cauza, pentru argumentele mentionate anterior.
Nici criticile privind suspendarea judecarii cauzei nu sunt intemeiate, intrucat potrivit art. 34 din OG 2/2001 in vigoare la data sesizarii instantei, dispozițiile art. 236 ind. 1 (privind suspendarea judecarii cauzei pentru lipsa partilor – in forma initiala a Legii 134/2010 privind codul de procedura civila) codul de procedură civilă nu sunt aplicabile in plangerile contraventionale.
Pentru considerentele expuse anterior si avand in vedere disp. art. 480 NCPC instanta va respinge apelul declarat, mentinand sentinta instantei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul petent DURMUȘ P., domiciliat în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 3581/13.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. L. A MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 22, jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2014.
Președinte, A. M. S. | Judecător, E. S. | |
Grefier, L. V. N. |
Red. A.S./14.11.2014
L.N. /4 ex./27 Octombrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1250/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2566/2014.... → |
|---|
