Pretentii. Sentința nr. 511/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 511/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 14179/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 511/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. M. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța, date fiind prevederile art. 131 N. C.pr.civ., pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal -, de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantului consideră că Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal este competent să judece acțiunea.
Instanța apreciază, în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 8 din Legea 554/2004, că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa cauza dedusă judecății.
Apărătorul reclamantei învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe – în dovedirea acțiunii -, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată, și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat C. M., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente (calculată de la data plății, în conformitate cu prevederile art. 124 C.pr.fiscală) -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariul apărătorului ales – sens în care depune chitanța de plată a respectivului onorariu.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 18.10.2013 reclamantul C. M. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 1.718 lei -, să-i achite dobânda aferentă - calculată de la data plății până la momentul restituirii efective, în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod pr. Fiscală -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în data de 07.04.2008, a achiziționat un autoturism marca Mercedes-Benz, având . VSA_05 - înmatriculat pentru prima oară în Suedia, în data de 16.05.1997 – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare anterior menționată – stabilită conform dispozițiilor Legii 9/2012 -, fapt atestat de chitanța ., nr._/24.05.2012.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat - în data 13.09.2013 -, A.J.F.P. D. sa-i fie restituita taxa de poluare, însă nu a primit un răspuns favorabil la respectiva cerere.
Reclamantul a pretins că Legea 9/2012 - privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule -, are un vădit caracter ilicit fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, Tratatului Comunității Europene, dar si cu principiile instituite de Curtea de Justiție a Comunităților Europene care, in urma deciziilor de interpretare, sunt obligatorii pentru statele membre.
Întrucât aceasta taxa a trebuit sa fie plătită la prima înmatriculare in România a unui autoturism a preluat conceptul de „taxa de prima înmatriculare", instituit inițial prin prevederile art. 214 alin. l și 3 Cod fiscal, care au fost declarate de instanțele romanești ca fiind neconforme cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Dispozițiile Legii 9/2012 - cu modificările si completările ulterioare -, sunt similare cu textele legale menționate anterior si nu se impun aspecte care sa determine aplicarea unui tratament juridic distinct, situația discriminatorie menținându-se raportata la dispozițiile normelor comunitare.
În opinia reclamantului, taxa de poluare este interzisa de dispozițiile art. 90 (110) din Tratatul Comunității Europene și, începând cu 01.01.2007 - data la care România a aderat la Uniunea Europeana -, reglementările comunitare au fost direct aplicabile in ordinea juridica interna, având prioritate fata de dispozițiile interne.
Principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național este instituit de însăși Constituția României, prin art. 148 alin. 2. De asemenea, dispozițiile art. 148 alin. 4 din Constituție prevăd ca „autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării".
Astfel, instanțele naționale trebuie sa aibă in vedere cu prioritate reglementările comunitare, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, jurisprudența CEDO (care formează blocul de convenționalitate, fiind parte integranta din convenție) si a Curții de Justiție de la Luxemburg.
Prin Hotărârea in cauza C-402/2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la taxa de poluare instituita prin reglementarea romana si care se aplica vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru și a apreciat ca aceasta este contrara dreptului Uniunii si are ca efect descurajarea importului si punerii in circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate in alte state membru.
In consecința, Curtea a reținut ca reglementarea romana - respectiv OUG 50/2008 cu modificările si completările ulterioare -, nu face distincție intre vehiculele fabricate in acest stat membru si cele fabricate in străinătate, respectiv nu face distincție intre vehiculele noi si vehiculele de ocazie. S-a reținut ca regimul de impozitare instituit prin reglementarea romana nu face deosebire nici intre vehicule in funcție de proveniența lor, nici intre proprietarii acestor vehicule, in funcție de cetățenie sau naționalitatea lor.
Mai mult, pentru a se pronunța Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat cauza prin prisma a doua aspecte: discriminarea indirecta si neutralitatea taxei.
Astfel, s-a constatat ca exista o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduala a taxei incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
De asemenea, Curtea a reținut faptul ca reglementarea romana are ca efect faptul ca vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si uzura importante sunt supuse - in pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care tine seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piața, in timp ce vehicule similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala.
Legea 9/2012 încearcă inițial eliminarea discriminării însă ulterior, legiuitorul suspendă până la 01.01.2013 aplicarea art. 2 lit. i, astfel încât legea păstrează același concept de „taxa de prima înmatriculare", instituit prin prevederile art. 214 alin. l și 3 Cod fiscal și apoi de O.U.G. 50/2008 - având ca efect descurajarea importului si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre.
Or, chiar daca dreptul Uniunii nu împiedica statele membre sa introducă impozite noi, acesta obliga fiecare stat membru sa aleagă taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabilească regimul, astfel încât acestea sa nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale si descurajarea, in acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.
De aceea, Curtea a apreciat ca dreptul Uniunii se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 si 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992 precum si Hotărârea in cauza C-402/2009 pronunțata de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.J.F.P. D. sub nr. DJ_/13.09.2013 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei privind stabilirea taxei pt. emisiile poluante provenite de la autovehicule; copia chitanței ., nr._/24.05.2012; copie după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile suedeze -, al autoturismului marca Mercedes-Benz, având nr. de identificare VSA_05 și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ .
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile suedeze -, al autovehiculului marca Mercedes-Benz, având nr. de identificare VSA_05, respectivul automobil a fost înmatriculat pentru prima oară în Suedia în data de 16.05.1997 și, în data de 24.01.2008, fusese achiziționat de către reclamant.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului anterior menționat - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul vehicul a fost înmatriculat în România la data de 24.05.2012 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/24.05.2012 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea 9/2012, în cuantum de 1.718 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. DJ_/13.09.2013, reclamantul a solicitat A.J.F.P. D. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Suedia -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din. Legea 9/2012, care contravin reglementărilor comunitare.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligați pârâții A.J.F.P. D. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, în cuantum de 1.718 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, de la data plății și până la momentul restituirii efective.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., și va obliga pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 672 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. M., domiciliat în C., ., .. 4, ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 1.718 lei - reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, de la data plății și până la momentul restituirii efective.
În baza art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 672 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 04 februarie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./17.02.2014/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 228/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1395/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
