Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 21/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 17273/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 786/2014
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător M. D. I.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul T. O. G. împotriva sentinței civile nr._/21.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, în ordinea de pe lista de ședință nu au răspuns părțile.
Instanța, având în vederea respectarea principiului dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul T. O. G., asistat de Av. B. M., lipsind intimaul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
S-a prezentat martorul P. C., care a fost citat cu mandat de aducere pentru acest termen de judecată, a fost audiat de instanță, sub prestare de jurământ, iar cele declarate au fost consemnate și atașate la dosar.
La interpelarea instanței, apărătorul apelantului arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și menținere acesteia ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/21.11.2013, Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. O. G., in contradictoriu cu intimatul I. D., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/09.05.2013.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.05.2013, petentul T. O. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, deoarece în zilele de 09.04.2013 ora 1700 și 10.04.2013 ora 1600, a pătruns cu oile și caprele pe terenurile mai multor cetățeni din ., terenuri situate pe raza com. Pleșoi, ..
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, fiind comunicat petentului ulterior, prin poștă.
Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 09.05.2013, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. și sancț. de art. 2 și art. 3 din HCL Pleșoi nr. 25/09.05.2012.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut de către organul constatator că, în zilele de 09.04.2013 ora 1700 și 10.04.2013 ora 1600, petentul a pătruns cu oile și caprele pe terenurile situate pe raza ., terenuri aparținând mai multor cetățeni din ..
Plângerea a fost formulată în termen legal.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, datele personale din actul de identitate ale contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Va înlătura ca nefondate apărările formulate de contravenient legate de nulitatea de drept a HCL Pleșoi nr. 25/09.05.2012, reținând că legalitatea acestei hotărâri cu caracter normativ nu poate face obiectul analizei în cauză, partea având deschisă calea acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ potrivit legii nr. 554/2004R, în speță, agentul constatator fiind competent să constate fapta și să aplice sancțiunea.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 și art. 3 din HCL Pleșoi nr. 25/09.05.2012– „Se interzice tranzitarea animalelor pe culturile înființate ale cetățenilor sau pășuni naturale. Faptele prevăzute la articolele mai sus-menționate se sancționează cu amendă contravențională de la 2000 la 2500 lei.”
Din analiza descrierii faptei reținute în cuprinsul procesului-verbal sancționator și a prevederilor art. 2 și art. 3 din HCL Pleșoi nr. 25/09.05.2012, instanța a constatat că fapta petentului astfel cum a fost reținută în procesul-verbal a fost corect încadrată și corespunde temeiului de drept indicat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001R nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001R persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că HCL Pleșoi nr. 25/09.05.2012 are ca scop reglementarea unor încălcări de la normele de conduită socială, precum și sancționarea acestora, astfel că interesul comunității in respectarea acestor dispoziții legale este de o importanță deosebita.
În cauză, petentul a avut posibilitatea efectivă să facă dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, însă acesta nu a probat existența unei alte situații.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei la filele 14-22 din dosar, reprezentând verificările efectuate de agentul constatator la sesizarea persoanelor prejudiciate, precum si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, a constatat că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. Starea de fapt reținută de agentul constatator este confirmată și de depoziția martorului audiat la propunerea petentului, văr de gradul II al acestuia, care desfășoară aceleași activități de creștere a animalelor ca și petentul, a confirmat că petentul a mers în data de 09.04.2013 cu animalele la pășunat, dar care însă, pe de altă parte, a încercat să circumstanțieze conduita petentului pentru a înlătura astfel răspunderea contravențională a acestuia, urmărind exonerarea petentului de la plata amenzii.
Însă, chiar din apărările petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, rezultă implicarea acestuia în incidentele din 09.04.2013 și 10.04.2013, faptele fiind reclamate de persoanele prejudiciate de pătrunderea animalelor pe terenurile proprietatea acestora, neavând relevanță căror persoane aparțin și nici ce culturi erau efectiv înființate pe terenurile afectate, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Sub aspect sancționatoriu, instanța a reținut că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
Având în vedere cele mai sus arătate, atitudinea nesinceră a petentului, cât și împrejurarea că i-a fost aplicat minimul legal conform dispozițiilor art. 3 din HCL Pleșoi nr. 25/09.05.2012, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată și că pentru corijarea conduitei petentului nu este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului, încălcarea fiind una gravă, petentul nefiind la prima abatere de acest gen, așa cum rezultă și din depoziția martorului audiat în cauză, care a relatat că atât petentul, cât și martorul, au mai fost acuzați de fapte de aceeași natură.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins plângerea contravențională și a menținut ca temeinic și legal întocmit procesul-verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul T. O. G. criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că:
Arată că, instanța de fond a reținut că în actul de constatare agentul constatator a reținut la rândul său ca în zilele de 09.04.20l3 orele 17,00 și 10.04.200l3 orele 16,00 a pătruns cu oile și caprele pe terenurile ce aparțin mai multo multor cetățeni din .> Arată că, eronat a reținut instanța starea de fapt, agentul constatator făcând constatările în zilele următoare și sunt numeroase turme de oi ce trec prin zona, de fapt nici o distrugere nu s-a produs, nici un prejudiciu nu s-a constatat sancțiunea fiind aplicată fără un rezultat al cercetărilor la fața locului.
Normele actului sancționator precizează ca interzice tranzitarea animalelor pe culturile înființate ale cetățenilor.
Nu exista proces verbal de constatare, planșe foto sau persoane care să confirme că la ora și data precizată a trecut cu cireada pe terenurile cu pricina iar la ora și data precizată agentul constatator nu s-a deplasat la fața locului și trebuia să participe personal pentru a-i demonstra dacă este sau nu vinovat. Consideră că nu este vinovat de cele precizate cu două zile în urma de agentul constatator neexistând constatat nici un prejudiciu pe cultura de grâu pretinsă a fi distrusă. Fapta nu corespunde temeiului de drept invocat, indicat de agentul constatator neexistând în datele și ora precizată a fi constatată .Sub aspectul temeiniciei instanța de judecată reține că procesul verbal de constatare face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării de drept dar situația de fapt concluzionată de agentul constatator-eronat și agentul constatator poate reține eronat starea de fapt și greși în apreciere,cetățean supus greșelilor dar nu are cine să-l verifice legal și temeinic că este doar agent constatator și constatările le făcut ulterior posibilitatea. de a lăsa urme pe culturi aparținând altor caprine în paza juridică altui cioban nu de turma ce o pasc în cealaltă margine a satului fiind o distantă de 3 km și pasc oile nu permanent și pentru o remunerație zilnică având o familie de întreținut.
Apreciază că era nevoie de martori la fața locului, de planșe foto ce să reflecte cele imputate nu doar de simple afirmații cu care să se rezolve cazul. A solicitat audierea a doi martori precum și a celor ce au dat declarații agentului constatator, instanța de judecată având posibilitatea unei confruntări în declarații ale martorilor nu să intimideze martorul audiat sau să restricționeze ceea ce martorul a declarat. Apărările nu trebuiau cenzurate ci analizate în totalitatea lor nu a îngrădi dreptul la apărare .
În confruntarea martorilor ce au dat declarații agentului constatator cu martorii propuși de petent instanța de judecată avea posibilitatea de discerne adevărul dar s-a procedat la cenzurarea declarației martorului audiat procedându-se la intimidarea lui fără a consemna tot ce s-a declarat nedându-i-se posibilitatea de a se exprima. Nu s-a încălcat o normă de conduită socială și nu s-a produs nici un prejudiciu, de aceea nici nu s-a procedat la constatarea unui prejudiciu, ci precizează agentul constatator că in ziua următoare a văzut urme de oi și capre pe terenul numitei ...cultivat cu grâu, respectiva locuind în C. și având teren în arendă și ura personală cu familia petentului de peste trei ani de zile pentru alte motive
Mai mult, apreciază că, nu a probat o altă situație de fapt neadministrându-se probele solicitate și audierea celor care îl incriminau lipsă fiind rolul activ al instanței din confruntări reieșind situata reala de fapt. Greșit s-a interpretat declarația martorului audiat în cauza, martor cenzurat în a declara tot ce cunoaște, între martor și instanță având loc discuții în contradictoriu pentru că nu se consemna ce vrea martorul să declare. Persoanele pretinse prejudiciate trebuiau audiate concomitent cu martorii propuși și o confruntare a lor ducea la stabilirea situației reale de fapt, se demonstra dacă s-a produs un prejudiciu pretins a fi dar care de fapt nu există iar urmele găsite ulterior nu provin din turma ce a păscut-o în cealaltă margine a satului.
Nu sunt demonstrate împrejurările în care fapta a fost produsă nici scopul urmărit și nici urmarea produsă în existența unei infracțiuni, să fie îndeplinite anumite condiții, nefiind cumulate laturile existenței unei infracțiuni iar în acest mod infracțiunea nu există .
Mai mult arată că, nu s-a demonstrat existența vinovăției și nu trebuia calificate atitudinea nesinceră a petentului care doar a cerut administrarea de probe, probe ce nu sau administrat confruntarea ducând doar la aflarea în mod sigur a adevărului .
Solicită admiterea apelului, desființarea sent. civ. apelate cu reținerea cauzei pentru judecare și administrare de probatorii (audierea tuturor martorilor menționați în faza cercetării și a martorilor propuși, cu o eventuală confruntare) întrucât nu a trecut cu caprele și oile în zona respectivă fapt ce-l va demonstra.
La data de 12.05.2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu s-a constatat o altă stare de fapt.
Analizând apelul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Prin prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.05.2013, petentul T. O. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, deoarece în zilele de 09.04.2013 ora 1700 și 10.04.2013 ora 1600, a pătruns cu oile și caprele pe terenurile mai multor cetățeni din ., terenuri situate pe raza com. Pleșoi, ..
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că motivele invocate de petent, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu sunt întemeiate.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, au fost avute în vedere și având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei la filele 14-22 din dosar, reprezentând verificările efectuate de agentul constatator la sesizarea persoanelor prejudiciate, precum si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, a constatat că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. Starea de fapt reținută de agentul constatator este confirmată și de depoziția martorului audiat la propunerea petentului, văr de gradul II al acestuia, care desfășoară aceleași activități de creștere a animalelor ca și petentul, a confirmat că petentul a mers în data de 09.04.2013 cu animalele la pășunat, dar care însă, pe de altă parte, a încercat să circumstanțieze conduita petentului pentru a înlătura astfel răspunderea contravențională a acestuia, urmărind exonerarea petentului de la plata amenzii. Aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrat și considerate ca fiind relevante.
Tribunalul in ceea ce priveste declaratia martorului audiat in apel o va inlatura ca finnd data procausa in sustinerea pozitiei petentului dat fiind faptul ca acesta are aceeasi ocupatie ca si petentul se afla cu acesta in aceeasi locatie cu acesta in momentul constatarii contraventiei
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 – care constituie dreptul comun în materie contravențională, articol care coroborat cu art.38 alin.3 din OG 2/2001 permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată – instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației de a respecta dispozițiile legale.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte dispozițiile art.5 alin.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite; art.21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și art. 7 alin.3 din același act normativ prin care se prevede că sancțiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și chiar și în situația în care în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede expres această sancțiune.
În concret, față de condițiile de săvârșire a faptei, aceasta nu prezintă un grad de pericol social ridicat și că aplicarea avertismentului este de natură să atragă atenția petentului intimat asupra conduitei sale.
Tribunalul apreciază că în susținerea acestei concluzii este și atitudinea petentului, care a recunoscut fapta.precum si faptul că petentul nu a mai fost sancționat.Ca atare, fiind prima încălcare a normei enunțate, Tribunalul apreciază că este justificată înlocuirea amenzii cu avertisment.
Toate aceste elemente au format convingerea instanței că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației de a respecta dispozițiile leg
Având în vedere cele expuse, instanta apreciază proporțional cu gradul de pericol social al faptei, sancționarea petentului cu avertisment, potrivit dispozițiilor art. 5 alin 5 si art.7 alin 2 din O.G.2/2001 și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 7 alin.1 din O.G .2/2001, petentul urmează a fi atenționată asupra pericolului social al faptei săvârșite, atrăgându-i-se atenția asupra respectării dispozițiilor legale.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu disp. art. 480 alin. 2 C.pr.civ., va admite apelul și va schimba sentința civilă nr._/2013 în sensul că admite în parte plângerea și dispune înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul verbal . nr._/2013, amendă contravențională în cuantum de 2.000 de lei cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelantul T. O. G., cu domiciliul în Comuna Predești, .. 7, județul D., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Schimbă sentința civilă nr._/2013 în sensul că admite în parte plângerea și dispune înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul verbal . nr._/2013, amendă contravențională în cuantum de 2.000 de lei cu avertisment.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2014.
Președinte, A. M. M. | Judecător, M. D. I. | |
Grefier, C. N. |
Red. MI / 4 ex. /11.12.2014
C.N. 04 Decembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 727/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2774/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
