Pretentii. Sentința nr. 2087/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2087/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 4523/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2087/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta Z. E., în contradictoriu cu pârâții C. L. AFUMAȚI și P. C. AFUMAȚI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța lasă cauza la a doua strigare față de lipsa părților.
La a doua strigare părțile nu au răspuns.
Instanța constată faptul că se solicită judecata cauzei în lipsă.
În baza art. 131 N. C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material și teritorial, în raport de Legea nr. 188/1999 și apreciind utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă, o încuviințează.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamanta Z. E. a chemat în judecată pârâții C. L. AFUMAȚI și P. C. AFUMAȚI, solicitând instanței ca prin hotărârea pronunțată să dispună obligarea acestora la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform deciziei civile nr. 2690/27.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal în Dosarul nr._ / 63 / 2008, de la data formulării cererii în cauza mai sus menționată și până la data plății efective, precum și plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.
Reclamanta învederează prin decizia civilă nr. 2690/27.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal în Dosarul nr._ / 63 / 2008 pârâții au fost obligați să îi acorde suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare din salariul de încadrare pentru perioada 21.11.2005 – 31.12.2008 și în continuare până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației.
Deși decizia mai sus menționată este irevocabilă, arată că nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de către instanța de judecată. Reclamanta învederează că este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani dispuse de Curte, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul propriu, prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 188 / 1999 cu modificările si completările ulterioare.
Până la data actuală pârâții au fost puși în întârziere de drept și nu au fost obligați la plata
dobânzii legale aferente.
Reclamanta învederează instanței de judecată faptul că, în conformitate cu dispozițiile, art. 166 alin. 4 din. Legea nr. 53 / 2003 - Codul Muncii, republicată, „ întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art. 161, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevede, la art. 278 alin. 1, următoarele: „ Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute în prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile ".
În consecință, apreciază că și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului Civil, și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1): Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
( 2 ) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 ( l) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
( 2 ) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
( 3 ) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
In egală măsură, învederăm instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 13/ 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatorie pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora „ în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. "
Reclamanta arată că, din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele-interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită de la data stabilită prin contractul individual de muncă. în acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin Sentința nr. 1946/ 03.05. 2012 ( Dosar nr. 3179/ 63/ 2012), a constatat că „ dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept puși în întârziere conform art. 1079 cod civil ( 1523 NCC) și art. 161 din Codul Muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective".
Reclamanta solicită instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și, prin hotărârea ce veți pronunța să dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform deciziei civile nr. 2690/27.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal în Dosarul nr._/63/2008, de la data formulării cererii în cauza mai sus menționată și până la data plății efective, precum și plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.
În drept, își întemeiază cererea pe disp. art. 112 C. proc. civ, art. 161, art. 166 alin. 4, art. 268 și art. 278 alin. 1 din Codul Muncii, ale art. 2 din O.G. nr. 13/2011 și art. 1530 și urm. din Codul civil.
Solicită dobânda ca accesoriu la drepturile salariale recunoscute de sentință și nu ca urmare a faptului că nu a fost executată hotărârea judecătorească.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Sentința nr. 447/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul_/63/2008, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâții să-i plătească reclamantului suplimentul postului în procent de 25% din salariu de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariu de bază pentru perioada 21.11._09, actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", în timp ce conform prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că, și în cazul funcționarilor publici, se poate solicita angajatorului plata unor daune interese, în ipoteza în care nu sunt achitate la timp drepturi de natură salarială.
În speță, este indubitabil că suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare reprezentau o componentă a salariului cuvenit reclamantei pentru munca prestată în calitate de funcționar public în cadrul instituției pârâte, și că ar fi trebuit acordate în perioada 21.11.2005 – 26.02.2009.
Daunele interese reglementate de art. 166 alin. 4 Codul Muncii, pot consta și în dobânda legală la sumele datorate de unitatea angajatoare, respectiva dobândă reprezentând echivalentul beneficiului nerealizat - 1084 Cod civil statuând că "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit ... " -, de reclamantă ca urmare a faptului că, nefiindu-i achitate în mod integral sumele la care avea dreptul și care fuseseră stabilite printr-un titlu executoriu, a fost lipsită de posibilitatea de a se folosi de respectivele sume.
De asemenea, faptul că prin Sentința nr. 447/26.02.2009 s-a dispus actualizarea sumelor cuvenite reclamantei – în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective -, nu înseamnă că reclamantul ar beneficia de o dublă reparație, întrucât natura juridică a reactualizării în funcție de coeficientul de inflație nu este aceea de a acoperi beneficiul nerealizat prin imposibilitatea utilizării unor sume de bani, ci de a evita producerea unei pagube reprezentând echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când ar fi trebuit achitate drepturile salariale și momentul când au fost achitate în mod efectiv .
Referitor la momentul de la care încep a curge respectivele dobânzi, acesta nu poate avea ca punct de pornire rămânerea definitivă și irevocabilă a Sentinței nr.447/26.02.2009, ci doar momentul intentării cererii de chemare în judecată.
Astfel, în sistemul de drept român, debitorul nu este considerat a fi de drept în întârziere, cu excepția cazurilor reglementate de art. 1079 Cod civil – care stabilește în mod expres că "(1) Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. (2)Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3. când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă". În speță, nefiind incident niciunul dintre cazurile când debitorul este de drept în întârziere, acesta nu poate fi obligat la plata unor dobânzi decât de la momentul când a fost acționat în justiție (de la data intentării cererii de chemare în judecată) - potrivit art. 1088 din Codul civil, care prevede că „(1) La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate. (2)Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă acțiunea formulată, cu consecința obligării pârâtei de a-i achita reclamantei dobânda legală la sumele stabilite prin sentința nr. 447/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul D. și rămase neachitate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, începând cu data formulării prezentei acțiuni, respectiv 26.03.2014 până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Z. E., domiciliată în Comuna Afumați, ., județul D., în contradictoriu cu pârâții C. L. AFUMAȚI, cu sediul în Comuna Afumați, . și P. C. AFUMAȚI, cu sediul în Comuna Afumați, ..
Obligă pârâții să calculeze și să achite reclamantului dobânda legală aferentă creanței stabilită prin sentința nr. 447/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul_/63/2008, începând cu data formulării prezentei acțiuni, respectiv 26.03.2014 până la data plății efective.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2014.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
E. S. /24.06.2014
A.C. 16 Iunie 2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
