Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 36/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 36/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 16178/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 36/2014
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul Ț. M., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ D., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamantul, asistat de av. Pirlogea-T. D. și cons. jur. T. A. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În aplicarea dispozițiilor art.131 NCPC, instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezentul litigiu, în raport de obiectul cauzei, care reclamă aplicarea legii 554/2004 și dispozițiile art.10 din această lege.
Reclamantul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar un set de înscrisuri, un exemplar fiind comunicat în ședință părții adverse prin reprezentant.
Cons. jur. T. A., pentru pârât, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar un set de înscrisuri.
În temeiul art.255 NCPC instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respectiv cele deja depuse la dosar, precum și cele depuse la acest termen de judecată.
Reprezentantul pârâtului invocă excepția netimbrării acțiunii față de dispozițiile art.17 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul, prin apărător, solicită respingerea excepției netimbrării, susținând că nu se impune achitarea taxei de timbru, deoarece este o cerere de suspendare ce privește un litigiu de muncă.
Instanța respinge excepția netimbrării cererii față de dispozițiile Legii 188/1999 și OG 80/2013, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea cererii de suspendare și să se dispună suspendarea executării deciziei contestate până la soluționarea fondului( dosarul nr._ ). Învederează că a constat că Decizia nr.322 a Inspectoratului General de Stat poartă avizul ANFP nr._/2013, decizie care privește o reorganizare la nivelul ITM-lor din țară. În Anexa 4 la această decizie sunt definite numărul de posturi de inspectori de muncă superiori în număr de 13 și nu 12. Menționează că în Decizia nr.149/2013 se face referire la Decizia nr.385, decizie care însă nu poartă avizul ANFP. Mai arată că prin decizia nr.132/2013 s-a aprobat procedura de restructurare și organizare la nivelul ITM D., unde la art.2 se prevede că în cazul eliberării din funcția publică, instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile. Consideră că Decizia nr.149/2013 este de fapt un preaviz până la data 05.12.2013, când reclamantului trebuia să i se emită decizia de încetare a activității. De asemenea, susține că în perioada de preaviz instituția trebuia să-i pună la dispoziție un post vacant, post vacant care i-a fost pus la dispoziție și cu care reclamantul a fost de acord, însă nu i s-a dat posibilitatea ocupării acestui post, care deși era vacant era ocupat de o altă persoană. De asemenea, învederează că deși în decizia de încetare a raportului de muncă se face vorbire de faptul că s-a organizat concurs în vederea ocupării a 12 posturi de inspector de muncă, grad profesional superior din cadrul Serviciului Control Relații de Muncă, Biroul control relații de muncă, avizul ANFP a fost pentru 13 și nu 12 posturi. Susține că există și al 13 post care însă a fost ocupat. Arată că lasă la aprecierea instanței legalitatea deciziei contestate. Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea cererii de suspendare, și în consecință suspendarea executării deciziei nr.149/2013 până la soluționare fondului. Depune la dosar adresa nr._/22.11.2013, ulterior emiterii deciziei contestate prin care s-a solicitat de către ITM desemnarea unui reprezentat pentru concursul de promovare în grad profesional din cadrul Serviciului Control Relații de Muncă, biroul Control relații de muncă, post pentru care reclamantul a fost disponibilizat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare executare, să se constate că actele invocate de reclamant, respectiv Anexa nr.4 din decizia nr.209/2013 prin care reclamantul a susținut că la Biroul Control relații de muncă există 13 posturi. La poziția 27 din această decizie apare inspector de muncă principal și nu se referă la inspector de muncă grad superior. Susține că la Biroul Control relații de muncă există 12 posturi și nu 13 de inspector de muncă grad superior. Învederează că reclamantului i s-a comunicat că există un post vacant la C. Resurse Umane, precum și lista cu 402 posturi oferite reclamantului pe raza județului D., însă reclamantul nu a optat pentru niciun post. Menționează că la data de 15.11.2013 ITM s-a adresat ANFP, inclusiv Decizia_ cu privire la care din 23.12.2013 privește avansarea în grad profesional a unor inspectori din cadrul Biroul Control relații de muncă, însă nu este vorba de ocuparea unui post, la dosar existând întreaga documentație avută în vedere la emiterea deciziei contestate. Susține că potrivit dispozițiilor art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 se impune îndeplinirea cumulativă a 2 condiții, respectiv: existența cazului bine justificat și paguba iminentă, considerând că nu sunt îndeplinite în cauza de față. De asemenea, consideră că cererea este lipsită de obiect și interes având în vedere că la data de 06.12.2013 reclamantul nu mai aera salariat al ITM D..
În replică, apărătorul reclamantului susține că la Biroul Control Relații de Muncă sunt 13 posturi de inspector de muncă grad superior conform Anexei nr.4 care poartă avizul ANFP nr._/2013, însă decizia nr.385 nu poartă avizul ANFP. De asemene, învederează că decizia prin care i s-a pus la dispoziție reclamantului un post vacant nu face obiectul acesteia, deoarece acesta nu se afla în perioada de preaviz, nu era în acea situație de a se acorda acel post. Depune înscrisuri doveditoare.
Reprezentantul pârâtului susține că în preambulul Deciziei nr.385/203 sunt evidențiate actele normative care reglementează aplicarea acestei decizii, existând avizele ANFP, care are Anexa nr.17, unde sunt evidențiate clee 12 posturi de inspector de muncă în grad superior. Consideră că Decizia nr.385/2013 nu are legătură cu cauza de față. Depune la dosar borderou cu dovada comunicării către reclamant a tuturor posturilor vacante, unde la poziția 25 este trecut comunicat listă posturi vacante.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 03.12.2013 reclamantul Ț. M., în contradictoriu cu I. T. de Muncă D., în temeiul art. 14 din Legea 554/2004, actualizată, a formulat cerere de suspendare a executării deciziei nr. 149/04.11.2013 emisa de ITM D. prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu începând cu data de 05.12.2013, prin eliberarea din funcția publică de execuție de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, clasa de salarizare 58, gradația 4, solicitând admiterea cererii, suspendarea executării deciziei menționate mai sus pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/73/2013 al Tribunalului D., avand ca obiect cererea de anulare a deciziei nr. 149/04.11.2013, decizie pe care o consideră netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
În motivarea, în fapt, reclamantul a învederat că este inspector de munca in cadrul ITM D. de la data de 01.07.2000, conform deciziei ITM D. nr. 19/28.08.2000 în urma susținerii și promovării concursului pentru ocuparea acestui post. Sunt angajat al ITM D. de la data infiintarii acestei instituții, in anul 2000.
La data de 12.09.2000 a fost numit funcționar public prin decizia nr. 20/15.09.2000, conform Legii 188/1999 si OUG 821/2000 in urma admiterii si promovării concursului de recrutare in funcția publica, organizat de ITM D., cand a depus si jurământul la . Publici.
Prin notificarea nr._/17.10.2013 ce i-a fost adresată și publicată pe site-ul ITM D., în data de 18.10.2013, reclamantul fiind în concediu medical, i s-a adus la cunoștință că Biroul Control relații de munca in care activa va fi compus din 12 inspectori de muncă grad profesional superior și întrucât funcționau 14 inspectori grad superior, se va organiza un examen.
S-a precizat că anterior acestei reorganizări, stipulată prin notificare, la nivelul ITM D. au mai avut loc reorganizări, care l-au vizat și pe reclamant.
Reclamantul a menționat decizia nr. 48/02.07.2013, prin care a fost numit inspector de muncă în cadrul Serviciului control relații de muncă, Biroul control relații de muncă, conform deciziei Inspectorului General de stat nr. 208/27.06.2013 privind organizarea de servicii, birouri sau compartimente pentru ITM D., precum și deciziei Inspectorului general de stat nr. 209/27.06.2013 de aprobarea a structurii de funcții pe compartimente, toate acestea cu avizul A.N.F.P. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 1-3, raportat la art. 4 din OUG 77/2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 393/29.06.2013. decizia nr. 48/02.07.2013 reprezintă o reorganizare legală, pe care a dispus-o inspectorul șef al ITM D.. Prin urmare, decizia nr. 132/19.09.2013 a inspectorului șef privind o nouă reorganizare este una ilegală. Potrivit acestei decizii s-a aprobat Procedura de reorganizare si restructurare la nivelul ITM D., adică a întregii instituții. Ținând cont de faptul ca Biroul control relații de munca tocmai fusese reorganizat, o noua reorganizare in baza aceluiași temei legal, devenea ilegala.
In cadrul ITM D. existau posturi vacante in cadrul altor compartimente, insa pentru ca reclamantul susține că era cel vizat, singurul birou supus restructurării a fost biroul unde activa reclamantul, iar in cadrul acestuia, doar gradul profesional deținut de reclamant.
Insistența inspectorului șef a ITM D. s-a concretizat prin stabilirea unui calendar al examenului, prima etapa fiind selecția cererilor, respectiv a dosarelor de înscriere. S-a menționat că la nivelul oricărei instituții publice se află dosarul profesional al fiecărui funcționar public, cuprinzând formularul C referitor la pregătirea profesională-studii universitare, postuniversitare, cursuri de formare sau specializare, formularul E referitor la experiența profesionala. Inspectorul șef al ITM D. inserează în procedura de susținere a examenului în prima etapă, pe lângă selecția cererilor de înscriere și analizarea acestor dosare profesionale încălcându-și astfel atribuțiile, erijându-se in ANFP.
Astfel inspectorul șef al ITM D. a transformat un examen de reorganizare . recrutare prin care a vizat exclusiv înlăturarea sa din această funcție.
De altfel, această procedură reclamantul a contestat-o printr-o acțiune ce face obiectul dosarului nr._/63/2013 aflat pe rolul Tribunalului D., procedură care este lovită de nulitate absolută: încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 100 alin 2 din Legea 188/1999, lipsa avizului ANFP, nulitatea avizului comisiei paritare, întrucât un membru al acesteia face parte și din comisia de disciplină contrar art. 8, al. 2, lit. b din HG 833/2007, reprezentantul legal al salariaților este numit de către inspectorul șef al ITM D. și nu ales de către salariați, nu a fost cunoscută componența comisiilor de examen și cea de soluționare a contestațiilor, lipsa reprezentantului ANFP în cadrul comisiei de concurs așa cum prevede procedura, ș.a.m.d.
Împotriva deciziei nr. 149/04.11.2013 emisa de ITM D. prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu incepand cu data de 05.12.2013, prin eliberarea din funcția publică de execuție de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, clasa de salarizare 58, gradația 4 reclamantul a formulat contestația ce face obiectul pe rolul Tribunalului D., secția de contencios administrativ si fiscal, prin care s-a solicitat anularea acesteia pentru numeroase motive de nelegalitate: respingerea cererii de înscriere la un examen extrem de subiectiv, desfășurat in baza unei proceduri nelegale, lovita de nulitatea absoluta, s.a.m.d.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ: "În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul administrativ persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea actului administrativ,,.
Astfel, conform dispozițiilor legale menționate, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusa atunci cand sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1. existenta unei sesizări, in condițiile art. 7 din Legea 554/2004. Reclamantul a învederat că a introdus la ITM D. contestația împotriva deciziei nr. 149/04.11.2013, prin care a solicitat anularea acestei decizii, precum si suspendarea executării acesteia pana la pronunțarea de către instanța de judecata pe fondul cauzei, insa nu a primit nici un răspuns la aceasta.
2. existenta unui caz bine justificat.
Potrivit art. 2 alin 1 lit t din Legea 554/2004 cazul bine justificat presupune existenta unei i împrejurări de fapt sau de drept, care este de natura sa creeze o îndoiala serioasa asupra legalității actului administrativ.
Având in vedere cele menționate mai sus, ca decizia de încetare a raporturilor de serviciu a fost emisa in mod abuziv si s-a bazat pe o procedura nelegala, condițiile de participare la examen au fost stabilite de inspectorul sef, fara aprobarea ANFP, având ca scop exclusiv și declarat înlăturarea reclamantului din cadrul instituției, întrucât a avut „tupeul" să candideze pe postul pe care-l ocupă în prezent, acela de inspector șef, ca in mod abuziv si nelegal nu i-a fost admisa cererea de participare la examen pe motivul ca nu îndeplinește condițiile de a fi inspector de munca, desi a fost notificat sa participe, recunoscandu-i-se calitatea de inspector de munca grad profesional superior, dar nu si calitatea de inspector de munca, reclamantul fiind angajat al acestei instituții de la înființarea ei si având o experiența profesionala din anul 2000.
3. prevenirea unei pagube iminente.
Paguba iminenta este definita de art. 2 alin 1 lit s din Legea 554/2004 drept prejudiciu material viitor, dar previzibil.
Prin destituirea din funcție reclamantul susține că este lipsit de singurul său venit, care constituie principala sursa financiara pentru întreținerea familiei sale, acesta in condițiile in care este bolnav, trebuind sa se opereze imediat, conform recomandărilor medicilor, de hernie de disc.
Are in intretinere, asa cum atesta fisa fiscala, si pe fiica sa de 8 ani, iar la nivelul ei de intelegere nu o sa inteleaga de ce, desi a fost cea mai cuminte si a primit medalia de aur la scoală pentru cel mai premiat elev la concursurile școlare, nu o sa primesca cadouri de la M. C., asa cum vor primi ceilalți copii. Ea se pregătește de pe acum, pregătind cântece si poezii pentru a i le spune Moșului la serbarea de C. ce are loc in fiecare an la ITM D. cu toti copiii angajaților. Din cauza problemelor financiare ale angajatorului, soția sa nu si-a mai primit salariul din luna august. Este previzibil ca prin lipsirea de salariu, principala sursa financiara pentru intretinerea familiei sale, reclamantul va suferi un prejudiciu material viitor, determinat de agravarea stării sale de sănătate, datorita lipsei mijloacelor de subzistenta.
Ținând cont de cele menționate mai sus, ca sunt indeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, s-a solicitat admiterea cererii, suspendarea executării deciziei nr. 149/04.11.2013 pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei având ca obiect cererea de anulare a deciziei nr. 149/04.11.2013.
In drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea 554/2013.
În dovedirea acțiunii reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri.
La data de 13.12.2013 pârâtul I. T. de Munca a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii de suspendare ca netemeinică și nelegală.
s-a solicitat a se constata că cererea de suspendare ce formează obiectul prezentului dosar este lipsită de obiect având în vedere că de la data de 05.12.2103 reclamantul nu mai este salariat în cadrul ITM D., iar de la această dată postul de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, nu mai există în organigrama instituției și nici numai este bugetat.
Reclamantul a susținut in primul aliniat de la pagina 2 in mod neintemeiat faptul ca a fost numit funcționar public prin Decizia nr. 20/15.09.2000 la data de 12.09.2000 in urma admiterii si promovării concursului de recrutare in funcția publica .Va rugam sa constatați ca nu s-a organizat nici un concurs de recrutare.
Din conținutul acestei decizii se poate observa ca, mai multe persoane din cadrul instituției au fost numite funcționari publici incepand cu data de 12.09.2000. Numirea acestora ca si funcționari publici s-a efectuat in mod direct prin emiterea Deciziei nr. 20/15.09.2000, fara a se organiza concurs de recrutare.
Reclamantul in următorul aliniat invoca notificarea nr._/17.10.2013 ,document pe care nu 1-a depus la dosarul cauzei si care nici nu ne-a fost comunicat odată cu actiunea. Prin acest act i s-a adus la cunoștința ca, prin noua structura de funcții pe compartimente aprobata prin Decizia nr. 385/16.10.2013 a Inspectorului General de Stat al Inspecției Muncii, insotita de Avizul A.N.F.P. nr._/2013, serviciul Control relații de munca, biroul Control relații de munca, compartiment in care domnul Tecu M. activa, va funcționa cu un număr de 12 funcții publice de execuție de inspector de munca grad profesional superior. Având in vedere necesitatea aplicării prevederilor O.U.G. nr.77/2013 pentru stabilirea unor masuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi si reducerea cheltuielilor la instituțiile si autoritățile publice din subordine, sub autoritatea sau in coordonarea Guvernului ori a ministerelor, a cărei emitere vizează interesul public, precum si conținutul Deciziei nr. 385/16.10.2013 a Inspectorului General de Stat al Inspecției Muncii, coroborata cu prevederile art. 100 alin(3) din Legea nr. 188/1999, republicata(r2) cu modificările si completările ulterioare, in cadrul Inspectoratului T. de Munca D. s-a organizat un examen. Acest examen a fost organizat intrucat numărul de inspectori de munca grad profesional superior cu care funcționa serviciul Control relații de munca, biroul Control relații de munca pana data reorganizării era de 14 inspectori de munca grad profesional superior era mai mare decât numărul de 12 posturi de inspector de munca grad profesional superior alocate serviciului Control relații de munca, biroul Control relații de munca.Cele 12 funcții publice de execuție de inspector de munca, grad profesional superior sunt evidențiate si in Anexa nr. 2 privind STATUL DE FUNCȚII APROBAT unde sunt evidențiate aceste funcții publice de execuție avizat de ANFP, act pe care il anexam.
A fost intocmita si aprobata prin Decizia nr. 132/19.09.2013 Procedura de restructurare si reorganizare la nivelul ITM D., aceasta fiind afișată pe site-ul inspectoratului www.itmdolj.ro si la avizierul instituției, respectându-se astfel dispozițiile legale. S-a menționat ca, Procedura de restructurare si reorganizare la nivelul ITM D. a fost intocmita nu doar pentru examenul ce urma se desfășoare in perioada următoare, urmarea a reorganizării instituției, ci si pentru alte astfel de reorganizări viitoare.
S-a solicitat respingerea ca neintemeiata a susținerii reclamantului potrivit căreia anterior acestei reorganizări, stipulata prin aceasta notificare, Ia nivelul ITM D. au avut loc reorganizări care l-au vizat având in vedere ca nu detaliază in concret aceste aspecte.
Decizia nr.48/02.07.2013, a avut in vedere Decizia Inspectorului General de Stat nr. 208/27.06.2013 privind organizarea de servicii, birouri sau compartimente pentru I. T. de Munca D. si Decizia Inspectorului General de Stat nr. 209/27.06.2013 de aprobare a structurii de funcții pe compartimente. Aceasta decizie nr. 48/02.07.2013 a fost emisa si aprobata anterior aplicării O.U.G. nr. 77/2013 . Prin aceasta decizie s-a infiintat un birou in cadrul Serviciului Control relații de munca cu păstrarea numărului de posturi, toti inspectorii de munca din cadrul serviciului Control relații de munca fiind numiți si in cadrul biroului nou infiintat. Fiecare dintre inspectorii de munca care sunt salariați in cadrul Serviciului Control relații de munca a primit o decizie individuala privind numirea lor in cadrul cadrul serviciului Control relații de munca ,Birou relații de munca.
S-a solicitat respingerea ca neintemeiata a susținerii reclamantului potrivit căreia având in vedere art.1-3 raportat la art.4 din OUG nr.77/2013, decizia nr.48/02.07.2013 reprezintă o reorganizare legala pe care a dispus-o inspectorul sef ITM D. având in vedere ca in preambulul acestei Decizii nu apare menționate prevederile OUG nr.77/2013. Dispozițiile acestei ordonanțe nu au fost avute in vedere la emiterea Deciziei nr.48/02.07.2013 si nu s-a produs o reorganizare si restructurare la nivelul ITM D., asa cum susține in mod neintemeiat reclamantul in penultima fraza de la pagina a doua a cererii de suspendare si va solicitam având in vedere argumentele anterioare sa respingeți acest aspect.Reitaram faptul ca prin Decizia nr. 48/02.07.2013 nu s-a ^ făcut reorganizare in baza O.U.G. nr. 77/2013 .
Cu privire la susținerea reclamantului potrivit căreia singurul birou supus restructurării a fost biroul unde activa acesta, s-a solicitat respingerea ca neintemeiata având in vedere referatele șefilor de serviciu din cadrul fiecărui compartiment al instituției, intocmite ca urmare a adresei Inspecției Muncii nr.l 1773/11.09.2013, prin care se stabilesc modalități de aplicare a O.U.G.nr. 77/2013 si de stabilire a compartimentelor supuse reorganizate. Aceasta adresa este insotita de următoarele acte: Decizia nr. 322/11.09.2013 a Inspectorului General de Stat prin care se aproba organizarea de servicii, birouri sau compartimente pentru inspectoratele teritoriale de munca prevăzute in anexele 1- 42, Ordinul nr. 1886/05.09.2013 al ministrului muncii, familiei, protecției sociale si persoanelor vârstnice prin care se aproba repartizarea numărului de posturi pentru aparatul propriu al Inspecției Muncii si pentru inspectoratele teritoriale de munca prevăzute in anexa nr. 1 precum si Ordinul nr. 1887/05.09.2013, acte pe care le depunem anexat.
S-a solicitat respingerea susținerii reclamantului, potrivit căreia Inspectorul sef a I.T.M. D. a stabilit calendarul desfășurării examenului, prima etapa fiind selecția cererilor, respectiv a dosarelor de inscriere. Selecția dosarelor de inscriere nu se face la nici o autoritate pe baza dosarului profesional, ci a documentelor solicitate a fi depuse la dosarul de inscriere.
La nici o autoritate sau instituție publica, susținerea unui examen nu se face pe baza dosarului profesional al funcționarului public, acest dosar fiind intocmit la nivelul instituțiilor publice in vederea gestionarii carierei funcționarilor publici .In sprijinul acestei afirmații menționam ca, inclusiv la promovarea in grad profesional pentru funcționarii publici, conform prevederilor H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările si completările ulterioare, se solicita depunerea de dosare care cuprind anumite acte asa cum s-a procedat si in cazul acestui examen, incat nu au nici o relevanta cele invocate de reclamant la pagina 3 aliniantul 2.
Astfel exista doua noțiuni distincte DOSARUL PROFESIONAL cu documente care privesc si alte aspecte ale carierei funcționarului public si DOSARUL DE ÎNSCRIERE LA UN EXAMEN ce trebuie sa conțină anumite acte bine determinate. Pentru desfășurarea acestui examen de reorganizare s-a constituit prin decizie Comisia de examen, respectiv Comisia de soluționare a contestațiilor, cu respectarea dispozițiilor legale. Va rugam sa respingeți ca neintemeiat susținerea reclamantului potrivit căreia inspectorul sef a transformat un examen de reorganizare . recrutare intrucat sunt noțiuni distincte si reglementate de norme legislative diferite, recrutarea fiind reglementata separat de H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările si completările ulterioare. Reclamantul invoca faptul ca Procedura de restructurare si reorganizare a contestat-o printr-o acțiune ce face obiectul dosarului nr._/63/2013, desi nu a depus nici o dovada in acest sens si odată cu acțiunea reclamantului nu am primit nci un exemplar cu privire la cele solicitate in dosarul nr._/63/2013. întreaga procedura de examen s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 100 alin.3 din Legea nr. 188/1999 republicata ( r2) cu modificările si completările ulterioare . Menționam ca, Ordinul nr. 614/2010 al MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE,pentru aprobarea Procedurii de restructurare și reorganizare la nivelul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a fost avut in vedere, ca referința normativa la intocmirea Procedurii de restructurare si reorganizare a Inspectoratului T. de Munca D..Astfel, aspectele enumerate de către TECU M. in penultimul alineat nu au legătura cu obiectul prezentului dosar nr._ prin care solicita suspendarea DECIZIEI nr. 149/04.11.2013.
Cu privire la susținerile reclamantului de la pagina 4, primul aliniat, s-a solicitat a se constata ca domnului Tecu M. i s-a răspuns la sesizarea depusa in termenul legal prin adresa nr._/10.12.2013. Aceasta adresa a fost comunicată acestuia prin serviciilor poștale, conform copiei dupa confirmarea de primire. Supendarea executării actului administrativ, respectiv Decizia nr. 149/04.11.2013, se poate dispune in cazurile bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente conform art. 14 alin.l din Legea nr. 554/2004 .CONDIȚII CE TREBUIE SA FIE ÎNTRUNITE CUMULATIV . Astfel, reclamantul susține la punctul 2 de la pagina 4 existenta unui caz bine justificat pe considerentul ca decizia de incetarea a raporturilor de serviciu a fost emisa in mod abuziv si s-a bazat pe o procedura nelegala .
Reclamantul a considerat, in mod neintemeiat, ca acele condiții de participare la examen . stabilite prin Procedura de restructurare si reorganizare si aprobate prin Decizia nr. 132/19.09.2013 au avut drept scop înlăturarea acestuia din cadrul instituției. S-a făcut precizarea ca, in conformitate cu: prevederile art. 11 alin(6)- Anexa 1 din H.G. nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a Inspecției Muncii, precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric, cu modificările si completările ulterioare:"Pot fi inspectori de muncă persoanele care îndeplinesc următoarele condiții: au studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă în domeniile fundamentale: științe inginerești, științe agricole și silvice, științe juridice, științe economice sau în specializările: sociologie, psihologie, administrație publică și medicină." Dispozițiile art. 16 alin.(4) din Legea nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspecției Muncii, republicata, cu modificările si completările ulterioare: " Funcția de inspector de muncă poate fi ocupată de persoane cu studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă în domeniile fundamentale: științe inginerești, științe agricole și silvice, științe juridice, științe economice sau în specializările: sociologie, psihologie, medicină, administrație publică și științe politice.
Precizările Inspecției Muncii nr._/2013 prin care s-a adus la cunoștința faptul ca domnul Tecu M. nu indeplineste condițiile legale menționate mai sus pentru ocuparea funcției de inspector de munca, clasa I, grad profesional superior Menționam faptul ca, pentru organizarea examenului organizat in baza Procedurii de restructurare si reorganizare a I.T.M. D. NU ERA NECESAR AVIZUL A.N.F.P. si nici a unui responsabil de procedura sau a desemnării vreunui membru al acestei instituții in comisia de examen. Aceste aspecte sunt evidențiate in adresa nr._/2013 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Având in vedere aceste aspecte s-a solicitat respingerea acestei susținerii ca neintemeiata, având in vedere ca procedura de examen s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale si s-a organizat examen ca urmare a reorganizării instituției prin noua structura de funcții pe compartimente.
Cu privire la existenta cazului bine justificat s-a învederat ca, in perioada de preaviz i s-a pus la dispoziție prin adresa nr._/27.11.2013 o lista a posturilor vacante din instituțiile publice de la nivelul județului D., lista solicitata de către ITM D. pentru a veni in sprijinirea domnului Tecu M. pentru a ocupa o funcție publica. De asemenea, s-a menționat ca, prin adresa nr.l8185/27.08.2013 domnului Tecu M. i s-a mai oferit un post ( funcție publica de execuție ) in cadrul Inspectoratului T. de Munca D., post pe care l-a refuzat.
In legătura aspectele de natura emoționala privind faptul ca fiica reclamantului nu va primi cadouri de C., consideră ca sunt aspecte emoționale folosite ca si tertipuri de către domnul Tecu M. pentru a impresiona, si nu au legătura cu suspendarea actului administrativ. Reclamantul invoca faptul ca trebuia sa fie operat imediat,s-a solicitat a se constata ca nu exista nic un document care sa ateste acest fapt iar acest aspect nu reprezintă o paguba iminenta.
F. de aspectele invocate de reclamant, potrivit cărora este lipsit de singurul venit ce constituie principala sursa financiara pentru intretinerea familiei, s-a solicitat respingerea ca neintemeiate, deoarece acesta nu este lipsit de venituri, constituite din veniturile soției, alocația copilului si altele. Reclamantul nu este sincer in afirmația ca, soția sa nu a mai primit salariu din luna august, având in vedere adresa nr._/13.12.2013 a Direcției Regionale a Finanțelor Publice C.. Din cuprinsul acestei adrese apar evidențiate veniturile soției pentru lunile septembrie, octombrie 2013 la mai mulți angajatori, aceste venituri ridicandu-se la suma de 5000 ron. Soția reclamantului realizează aceste venituri mai mult decât decente, in jur de 3000 de lei lunar, venituri care nu sunt declarate si evidențiate corect de reclamant in declarația sa de avere.
Cu privire la participarea domnului TECU M. la un concurs organizat de Agenția Naționala a Funcționarilor Public, s-a făcut precizarea ca s-a constatat de către ANFP -ca acesta nu indeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a susține acel concurs. Acest concurs desfășurat pentru ocuparea funcției de Inspector Sef nu are nici o legătura cu solicitarea domnului Tecu M. DE A SUSPENDA ACTUL ADMINISTRATIV, respectiv Decizia nr. 149/04.11.2013 .
Cu privire la existenta unei pagube iminente invocata la punctul 3 de la pagina 5 din cuprinsul acțiunii, s-a solicitat se constata ca nu este indeplinita aceasta condiție intrucat reclamantul nu este lipsit de surse-venituri deoarece soția sa realizeza venituri permanente lunare conform extrasului din registrul electronic de evidenta al salariaților, act pe care l-a anexat, precum si din declarațiile de avere depuse de acesta de-a lungul anilor. Din cuprinsul acestor declarații de avere reiese fara nici un dubiu ca domnul Tecu M. împreuna cu soția realizează venituri, iar bunurile imobile de care dispune acesta ii pot asigura lui si familiei sale un trai mai mult decât decent. Din declarațiile de avere depuse de reclamant rezulta foarte clar ca acesta a dobândit 7 terenuri si 2 imobile in perioada in care a fost salariat in cadrul Inspectoratului T. de Munca D., bunuri care ii permit reclamantului sa aiba condiții decente atat pentru el cat si pentru familia sa. In dovedirea acestui aspect, anexam copii dupa: declaratii de avere ale reclamatului, extras din registrul electronic al salariaților, adresa nr._/13.12.2013 a Direcției Regionale a Finanțelor Publice C..
In drept, pârâtul a invocat prevederile art.205 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 188/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare, Regulamentul Intern al Inspectoratului T. de Munca D., Regulamentul de Organizare si Funcționare al I.T.M. D. precum si celelalte dispoziții prevăzute in preambulul DECIZIEI NR. 149/04.11.2013.
În dovedire s-a solicitat si proba cu înscrisurile depuse, precum si alte înscrisuri ce vor rezulta din dezbateri.
Analizând actele și lucrările dosarului, se reține că obiectul prezentei acțiuni îl constituie cererea de suspendare a executării deciziei nr. 149/4.11.2013 prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea reclamantului din funcție, începând cu data de 5.12.2013.
Deliberând asupra cererii de suspendare, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din legea 554/2004, instanța reține:
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
În procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat însă un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și ș).
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța apreciază că nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiții;
Existența cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reținută în raport de conținutul actului a cărui anulare se solicită și de actele ce au stat la baza emiterii actului contestat, în care se regăsesc atât motivele de fapt cât și cele de drept ce au stat la baza emiterii lui.
Reclamantul invocă drept împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului lipsa avizului ANFP; nelegalitatea deciziei nr.132/2012, prin care s-a dispus reorganizarea; nelegalitatea procedurii de restructurare și imposibilitatea de a participa la concursul organizat. S-a mai invocat și faptul că în anexa deciziei nr.209/2012 sunt prevăzute 13 posturi de inspector superior, caz în care concursul organizat nu se mai impunea; .
Motivele invocate de reclamant nu reușesc să creeze vreo îndoială serioasă în privința legalității actului;
În primul rând, trebuie menționat că motivele invocate se referă la alte acte administrative emise de pârâtă, acte care, chiar dacă au fost avute în vedere la emiterea deciziei de eliberare din funcție, nu pot conduce la nelegalitatea acesteia din urmă decât în condițiile în care s-ar constata de eliberare din funcție nelegalitatea acestora. Simpla invocare a nelegalității unor acte care au stat la baza emiterii deciziei de eliberare din funcție nu este de natură a crea îndoieli în privința legalității actului astfel emis.
Motivul referitor la lipsa avizului ANFP este contrazis de preambulul deciziei a cărui suspendare se solicită, în care este evidențiat existența acestui aviz.
Apărarea referitoare la numărul de posturi din anexa deciziei nr.209/2012 este infirmată chiar de conținutul anexei din care reiese că în cadrul biroului în care funcționa reclamantului, în urma reorganizării, au rămas 12 posturi de inspector superior, unul fiind de inspector principal.
Celelalte motive invocate, respectiv nelegalitatea organizării concursului și refuzul pârâtei de a permite participarea reclamantului, constituie obiect al altui dosar aflat pe rolul Tribunalului, respectiv cel nr._/63/2013, urmând a fi analizat cu ocazia soluționării acelui dosar.
Iar respectarea legii în privința măsurii de reorganizare excede prezentei cauze, întrucât se referă la legalitatea altor acte emise, urmând a fi analizate cu ocazia verificării legalității actului emis, întrucât analizarea acestui motiv presupun antamarea fondului, ceea ce nu este admis în această etapă; iar simpla enunțare a acestor motive nu conduc la concluzia existenței cazului justificat.
În ceea ce privește a doua condiție, susținerea potrivit căreia, prin executarea actului s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul familiei sale, deși este reală nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu să reprezinte chiar executarea actului atacat.
Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative astfel cum acesta este reglementată de Legea nr. 554/2004.
Pentru argumentele prezentate, va fi respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 149/4.11.2013, ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată de Ț. M., domiciliat în C., . Sisești, nr.10, ..1, ., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ D., cu sediul în C., ..51, jud. D..
Cu recurs, în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2014.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 4 ex./23 Ianuarie 2014
C.I./M.M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2666/2014. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2353/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
