Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 656/263/2014
Dosar nr._
Cod operator:2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE nr. 660
Ședința publică din 04 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
Judecător:S. I. T.
Grefier: E. R. P.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent D. T. S., împotriva sentinței civile nr.1191 din 04 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen, motivat și timbrat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimata nu a depus întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 1191 din 04 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul D. T. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 16.03.2014 de Poliția Municipiului Motru, petentul D. T. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 de lei, în baza art. 61 lit. b din Legea nr.333/2003, reținându-se în sarcina sa faptul că, în calitate de conducător de unitate, administrator al ., nu și-a îndeplinit condițiile de organizare și funcționare a pazei la punctul de lucru situat în municipiul Motru, . autori necunoscuți, în perioada 09-16.03.2014 au pătruns prin efracție și au sustras mai multe bunuri.
Procesul verbal a fost semnat de petent, fiind înscrisă mențiunea „Recunosc și regret”.
Prin art.60 lit. f din Legea nr.333/2003 (în forma prevăzută la data efectuării controlului), s-a stabilit că reprezintă contravenție neîndeplinirea de conducătorii de unităților a obligațiilor prevăzute de art. 52 și se sancționează cu amendă cuprinsă între 2000 de lei și 5000 de lei (art. 61 alin. 1 lit. b).
De asemenea, în cuprinsul art. 52 lit. a din acest act normativ, enunțat în cuprinsul procesului verbal, se prevede obligația conducătorilor unităților prevăzute de art. 2 alin. 1 de a răspunde de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu
Prin plângerea formulată, petentul a invocat faptul că agentul constatator nu i-a asigurat dreptul de achita amenda în termenul de 48 de ore de la întocmirea procesului-verbal. Față de această susținere, instanța de fond a apreciat că petentul a urmărit a invoca nerespectarea dispozițiilor art. 28 art. 1 din O.G. nr.2/2001, care stabilesc posibilitatea contravenientului de a achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului verbal ori, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, despre care agentul constatator trebuie să facă mențiune în cuprinsul procesului verbal. Instanța de fond a reținut că, pentru a fi acordată, această posibilitate trebuie menționată expres în actul normativ de stabilire a contravențiilor, potrivit art. 28 alin. 1 teza a II-a. Or, în cuprinsul Legii nr.333/2003, în temeiul căreia a fost aplicată sancțiunea, nu se prevede această posibilitate, astfel că agentul constatator a procedat în mod corect.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din analiza prevederilor art. 34 din actul normativ indicat, reiese că procesul verbal face dovadă cu privire la situația de fapt constatată până la proba contrară.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se statuează că o astfel de prezumție relativă, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, instanța de fond, având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii, în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Așadar, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În cauza de față, din probele administrate, nu rezultă o altă situație de fapt, față de cea constată de agentul constatator în procesul verbal.
Instanța de fond a apreciat că simplele susțineri ale petentului că procesul verbal de contravenție este netemeinic, fără dovezi concrete în acest sens, nu sunt de natură a înlătura prezumția de legalitate și temeiniciei a actului constatator al contravenției.
Mai mult, deși prin plângerea formulată, petentul a invocat faptul că societatea predase punctul de lucru și nu mai deținea bunuri în clădire din luna noiembrie 2013, iar clădirea se afla în proprietatea sa, din informațiile transmise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a reținut că la data de 16.06.2014, în acest imobil funcționa încă acest punct de lucru (fila 34). De asemenea, martora P. V., audiată în fața instanței, sub prestare de jurământ, a declarat că după luna septembrie 2013, la punctul de lucru respectiv se desfășura activitate doar sporadic, iar martorul M. N. A. mergea periodic pe la acest imobil, acesta fiind cel care a descoperit că s-au sustras bunuri din incinta sa.
Martorul M. N. A. a declarat că în acel imobil nu exista pază specializată, sisteme video de supraveghere sau alarme antiefracție.
Instanța de fond a reținut dispozițiile art. 4 din Legea nr.233/2003, în sensul că răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților, paza fiind definită ca o activitate desfășurată prin forțe și mijloace specifice, în scopul asigurării siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora.
Deși nu se pot reține motive de nelegalitate și netemeinicie în privința procesului verbal, referitor la fapta descrisă mai sus, instanța de fond are posibilitatea să aprecieze asupra întinderii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, potrivit dispozițiile 34 din O.G. nr.2/2001.
Instanța va avea în vedere că în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând individualizarea sancțiunii aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională în cuantum de 2000 de lei, minimul prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de urmările sale și de scopul prevăzut de dispozițiile legale aplicabile în cauză, prin fapta sa, s-a creat posibilitatea sustragerii de bunuri prin neluarea măsurilor de prevenție prevăzute de lege și îngreunarea activității organelor de cercetare
Instanța de fond a reținut că petentul, în calitate de administrator, avea obligația să ia măsuri de organizare și funcționare a pazei la unitatea respectivă, colaborând cu poliția și contractând eventual serviciile unei firme de pază sau angajând personal propriu care să efectueze serviciul de pază, în condițiile în care chiar petentul a susținut, prin plângerea contravenționale, că în imobilul respectiv, persoane au pătruns în mod nelegal, în mai multe rânduri.
Împotriva sentinței civile nr. 1191 din 04 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ a declarat apel petentul D. T. S., prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a hotărârii atacată și rejudecând cauza în fond, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și măsurile dispuse prin acesta iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea cererii de apel, a arătat că, în fapt, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din 24.04.2013, încheiat de către Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul Rutier Gorj.
Instanța de fond a respins plângerea contravențională, pronunțând astfel o sentință nelegală și netemeinică ce a fost dată cu aplicarea greșită a legii, precum și cu o apreciere eronată a probelor.
Apelantul petent a precizat că instanța a apreciat în mod eronat că plângerea este neîntemeiată pe motiv că din probele administrate nu rezidă o altă stare de fapt față de cea constatată de agentul constatator în procesul verbal de contravenție, că din adresa ORC Gorj rezultă că în imobil funcționa punct de lucră, că avea obligația de a lua măsuri de organizare și funcționare a pazei, colaborând cu poliția și contractând eventual serviciile unei firme de pază sau angajând personal propriu care să efectueze serviciul de pază, instanța apreciind că nu se pot reține motive de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal și nici nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Toate aceste motivări ale instanței sunt nefondate deoarece din dispozițiile Legii nr.333/2003 rezultă că paza nu se realizează doar prin modalitățile reținute de instanță art. 3 din Legea nr.333/2003 statuând că modalitățile de organizare a pazei se stabilesc în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, că unitățile grupate pe un anumit spațiu pot organiza paza în comun cu gardieni publici, paza proprie sau prin societățile specializate de paza însă, din cuprinsul alin. 3 al art.3 din Legea nr.333/2003 rezultă că la unitățile unde nu este posibilă nici realizarea unui sistem de pază organizat este obligatorie realizarea unor grilaje, încuietori, obloane, iluminat de securitate ... sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei
Astfel, legiuitorul a instituit multiple variante de organizare a pazei în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin unitățile - ori, acesta a luat măsuri de organizare și funcționare a pazei în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea nr.333/2003 care statuează că (3) La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor, iar imobilul proprietatea sa avea astfel de dotări și nu putea să-i permită să plătească paznic, sau firmă de securitate sau ce mai spune instanța pentru că societatea nu desfășoară efectiv activitate, nu are mărfuri în spațiu deoarece activitatea pe care a desfășurat-o în trecut firma, era de colectare și prelucrare ciuperci și fructe de pădure: deci o activitate sezonieră care nemaifiind profitabilă l-a pus în situație de a-și căuta de lucru astfel încât pe parcursul procesului a făcut demersuri să devină șofer pe camion, motiv pentru care, la data când s-a luat cauza în pronunțare era la Clinica C.F.R. din Drobeta Turnu Severin pentru fișa medicală, sens în care a solicitat amânarea judecării cauzei iar instanța a procedat la audierea martorilor în lipsa sa, fără să aibă posibilitatea de a le pune întrebări care să ateste că erau încuietori sigure, grilaje, iluminat de securitate, împrejmuiri, etc., precum și faptul că hoții au intrat prin acoperiș.
Apelantul petent a precizat că, din balanțele de verificare ale societății rezultă că societatea nu mai avea de foarte mult timp activitate iar din chitanțele de curent de la imobilul în speță rezultă că exista doar un consum redus rezultat de la iluminatul de siguranță ori, dacă s-ar fi desfășurat activități lucrative în spațiul respectiv, exista un consum mare de energie electrică iar activitatea lucrativă s-ar fi oglindit și în balanțele de verificare ale societății ori, din acestea rezultă cu evidență faptul că societate nu desfășura activitate deci nu deținea bunuri de valoare în spațiu - iar în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le deține, a luat măsuri de organizare și funcționare a pazei în modalitățile prevăzute de art.3 al. 3 din Legea nr.333/2003.
De asemenea a solicitat să se aibă în vedere toate acestea precum și faptul că rolul sancțiunilor de drept contravențional nu este unul reparator, ci unul preventiv - educativ care poate fi atins și prin aplicarea unui avertisment.
În aceste condiții însă, instanța a respins plângerea sa în totalitate, deși era pentru prima oară sancționat pentru o faptă de această natură, nu a urmărit producerea nici unei fapte iar aplicarea unei sancțiuni într-un cuantum așa de ridicat în condițiile în care nu are mijloace financiare are un rol distructiv deoarece are o fiică minoră căreia trebuie să-i asigure cele necesare traiului.
Față de cele expuse mai sus, a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, admiterea plângerii, anularea procesul verbal de contravenție și măsurile dispuse prin acesta iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În susținerea cererii de apel, apelantul petent înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alineatul 2 din O. G. nr.2/2001.
De asemenea, apelantul petent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art.471 Noul cod de procedură civilă, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul de față, prin prisma celor invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința atacată, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul D. T. S., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Gorj.
Se reține că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 16.03.2014 de Poliția Municipiului Motru, petentul D. T. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.000 de lei, în baza art. 61 lit. b din Legea nr.333/2003, reținându-se în sarcina sa faptul că, în calitate de conducător de unitate, respectiv Administrator al ., nu și-a îndeplinit condițiile de organizare și funcționare a pazei la punctul de lucru situat în municipiul Motru, . autori necunoscuți, în perioada 09-16.03.2014 au pătruns prin efracție și au sustras mai multe bunuri.
S-a reținut astfel încălcarea disp. art. 52 lit. a și art.60 lit. f din Legea nr.333/2003 (în forma prevăzută la data efectuării controlului).
Deși în cererea de apel, apelantul petent invocă faptul că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, prin interpretarea și aplicarea greșită a legii, din actele dosarului rezultă tocmai contrariul acestor afirmații.
Astfel, se reține că, în mod corect și în concordanță cu dispozițiile legale reținute de agentul constatator, petentul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, dată fiind calitatea sa de conducător al societății cu privire la care trebuia să fie luate măsurile pentru asigurarea pazei.
Cum legea în vigoare la data controlului îi impunea tocmai petentului apelant o asemenea obligație, nu apar ca întemeiate afirmațiile acestuia din cererea de apel referitoare la importanța bunurilor de protejat, din moment ce tocmai din incinta societății al cărei administrator era la momentul sancționării sale, s-au sustras bunuri de valoare pentru persoana juridică și pentru administratorul său.
Pe de altă parte, nu poate fi admisă solicitarea petentului apelant, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii, cu avertisment, date fiind împrejurările de comitere a faptei, de interesul societății căreia i-au fost sustrase bunuri, dar și reținând că această solicitare a fost analizată în concret de către instanța de fond, care, la fel, a apreciat un grad ridicat de pericol social, ce nu impune înlocuirea sancțiunii aplicate de agentul constatator.
Așa fiind, reținând netemeinicia apelului, acesta va fi respins, în baza disp.art.480 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul petent D. T. S., CNP_, cu domiciliul în municipiul Motru, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1191 din 04 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, I. S. | Judecător, S. I. T. | |
Grefier, E. R. P. |
Red. S.T./Tehnored. P.R.
Jud. fond: I. G. S.
4 ex./09 aprilie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Pretentii. Sentința nr. 916/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
