Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 10-03-2015, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 5456/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 705/2015
Ședința publică de la 10 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător M. C. S.
Grefier E. A. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată I. T. de Muncă Gorj împotriva sentinței civile nr. 5276 din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă M. M. O. - Întreprindere Individuală, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde procurator C. N. și avocat G. G. pentru intimata petentă, fiind lipsă apelanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat G. G. pentru intimata petentă M. M. O. - Întreprindere Individuală, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat. Consideră că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că acea contravenție aplicată este lipsită de pericol social grav, justificându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Că, până la data efectuării controlului nu s-a constatat nicio încălcare a regulilor de muncă. Că, la data efectuării controlului s-a constatat că a fost depășită perioada de instruire cu 9 zile.
La interpelarea instanței procuratorul intimatei petente menționează că angajata C. M. a fost angajată în luna august 2013, instructajul în muncă fiind făcut de administrator, care la acel moment nu cunoștea faptul că instructajul trebuie făcut de o firmă specializată, ulterior instructajul fiind făcut de o firmă specializată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 5276 din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta Întreprinderea Individuală M. M. O. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 08.04.2013, în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă Gorj. A fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că numita C. M. este salariata petentei din data de 08.08.2013 iar potrivit fișei de instruire depusă la fila 42 din dosar, instruirea acesteia la angajare s-a efectuat la data de 8.8.2013 iar la locul de muncă instruirea s-a realizat la data de 09.08.2013.
Începând cu luna februarie 2014 instruirea a fost realizată de o firmă specializată, care a procedat la efectuarea instruirii periodice generale la data de 17.2.2014, iar instruirea la locul de muncă s-a realizat la data de 18.02.2014, potrivit fișei depusă la fila 28 din dosar.
La data de 2.4.2014 reprezentantul petentei a fost invitat să se prezinte la sediul intimatei I.T.M. cu actele care dovedesc efectuarea instruirii generale, iar în urma verificării s-a constatat că pentru salariata C. M. nu se efectuase instruirea periodică până la data controlului, respectiv 2.4.2014, faptă ce constituie contravenție potrivit art.20 alin.1 lit. a și alin.2 din Legea nr.319/2006.
Astfel, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei.
Prin plângerea formulată petenta invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin.1 și 7 din OG 2/2001 la încheierea procesului-verbal de contravenție în sensul că nu s-a dat posibilitatea reprezentantului petentei să formuleze obiecțiuni cu privire la cele constatate de inspectorii de muncă, dar și cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșite. Referitor la fapta contravențională, petenta precizează că instruirea periodică fusese realizată la data de 17.2.2014.
Instanța, procedând în temeiul art.34 din OG 2/2001, la verificarea legalității și temeiniciei actului contestat, a reținut că, în ceea ce privește legalitatea, actul cuprinde mențiunile obligatorii la care se referă art.17 din OG 2/2001 în lipsa cărora operează sancțiunea nulității absolute.
Referitor la încălcarea prevederilor art.16 alin.1, cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut că agentul constatator a arătat că s-au încălcat prevederile art.20 alin.1 lit. a și alin.2 din Legea nr.319/2006 și art. 96 alin.2/1 din HG nr. 1425/2006.
Prin art. 20 alin.1 lit. a și alin.2 din Legea 319/2006 s-a reglementat instruirea generală la angajare, iar prin art.96 din HG 1425/2006 s-a reglementat instruirea periodică.
Chiar dacă în cuprinsul actului contestat s-a reținut neefectuarea instruirii periodice prevăzută de art.96 din HG 1425/2006, nu se poate reține că prin menționarea art.20 alin.1 lit. a și alin.2 din Legea 319/2006 nu s-a procedat la încadrarea juridică corectă a faptei, această încadrare putând fi făcută chiar de către instanță, pe baza stării de fapt descrise de agentul constatator.
Referitor la încălcarea prevederilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, cu privire la lipsa obiecțiunilor, instanța a reținut că actul s-a încheiat în lipsa reprezentantului petentei, astfel că acesta nu avea cum să formuleze obiecțiuni.
În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că, potrivit art. 96 alin.2/1 din HG nr.1425/2006 ,, intervalul dintre două instruiri periodice nu trebuie să fie mai mare de 6 luni”.
În speță, în ceea ce privește instruirea periodică a salariatei C. M. s-a reținut că prima instruire a fost efectuată la data de 9.8.2013, iar următoarea a fost realizată la data de 17.2.2014, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art.2/1 din HG 1425/2006, faptă ce constituie contravenție potrivit art.39 alin.4 din Legea 319/2006.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că, potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de urmările acesteia, împrejurările în care a fost săvârșită, antecedentele contravenționale ale petentei.
Pornind de la aceste criterii, instanța a reținut că fapta săvârșită are un grad de pericol social redus și, față de împrejurările în care a fost săvârșită (depășirea perioadei de instruire cu 9 zile) instanța a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale poate fi înlocuită cu sancțiunea avertisment.
S-a reținut și faptul că petenta nu a mai fost sancționată pentru acest gen de contravenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata I. T. de Muncă Gorj, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele scrise de apel a arătat că intimata a fost sancționată pentru că angajatorul nu a asigurat o instruire adecvată și suficientă în domeniul sănătății și securității în muncă salariatei C. M., fiind încălcate prevederile art. 20 alin. 1 lit. a) și alin. 2 din Legea nr.319/2006.
Cu toate că a arătat faptul că această instruire nu era făcută, fapt recunoscut de administrator cu ocazia controlului de documente, în sensul că atât actul de control cât și procesul-verbal de contravenție sunt semnate fără obiecțiuni, se dă forță probantă unor declarații de martori ( salariați ai petentei) în sensul că fișa de instruire era făcută și putea fi prezentată de C. N., doar ca nu s-a ținut cont de ea.
A precizat că fișa de instruire prezentată inspectorului de munca (care este anexată la întâmpinare) avea instruirea la angajare făcută în data de 17.02.2014 și trebuia făcută la data de 08.08.2013 ( data la care s-a angajat salariata).
Că, instruirea la locul de muncă a fost făcută în data de 18.02.2014 și trebuia făcută în data de 09.08.2013, instruirea periodică trebuia să fie făcută trimestrial conform tematicii de instruire pe anul 2014 si nu era făcută deloc, cu toate că angajata avea mai bine de șase luni de când era angajata intimatei petente.
Aspectul de culpa a fost reținut de către instanța de fond care a constatat că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, petenta nereușind să demonstreze o situație contrara celei reținute în actul sancționator și în mod nejustificat acorda clemența în sensul amenda primită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Mai motivează că nu înțelege raționamentul avut în acest sens de către instanța de judecată ținând cont de faptul că atâta timp cât există contravenție săvârșită cu vinovăție atunci trebuie să existe și sancțiune.
Cum și instanța de judecată în cazul de față, consideră că nu se impune aplicarea unei sancțiuni, înseamnă că textul de lege încălcat nu mai are un caracter imperativ, ci unul de îndrumare și ar trebui ca sancțiunea să fie eliminată.
Sub acest aspect a arătat că nu poate împărtăși punctul de vedere al instanței de fond, considerând că se impune menținerea amenzii aplicate în cuantumul stabilit de către agentul constatator, deoarece fapta săvârșita a avut un caracter continuat in sensul ca mai bine de șase luni de zile salariatei nu i s-a făcut nici un fel de instructaj. Neinstruirea angajaților este o fapta gravă întrucât există pericolul iminent de producere a unor accidente de muncă ce pun în pericol sănătatea și viața angajatului.
În opinia instanței de judecată doar producerea unui accident de munca este de natură să atragă o sancțiune pecuniara, în alte condiții nu poate exista corelare între gravitatea faptei și urmările produse.
Având în vedere aspectele invocate mai sus a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul menținerii ca temeinic și legal a procesului verbal încheiat și a amenzilor aplicate.
Intimata petentă Întreprinderea Individuală M. M. O. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 5276 din 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._, ca nefondat.
În fapt a motivat că prin sentința pronunțată, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 8.04.2014 în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Că, la individualizarea sancțiunii instanța de fond, în mod corect, a reținut că prima instruire a fost efectuată la data de 9.08.2013, iar următoarea a fost realizată la data de 17.02.2014 cu depășirea termenului de 6 luni, fiind depășit cu doar 9 zile, în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de urmările acesteia, împrejurările în care a fost săvârșita și lipsa antecedentelor contravenționale ale petentei se impunea înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 4000 lei cu sancțiunea avertismentului.
A mai menționat că, în prezent există un contract cu o firmă specializată în securitatea și sănătatea în muncă pentru a efectuarea instruirii, în vederea preîntâmpinării unor astfel de erori.
În raport de cele menționate, la cele susținute de apelantă, concluzionează că instanța de fond a reținut vinovăția petentei și a aplicat în mod întemeiat sancțiunea cu avertisment.
Deși prin rezoluția din data de 23.12.2014 i s-a comunicat apelantei intimate I. T. de Muncă Gorj o copie de pe întâmpinarea formulată de intimata petentă Întreprinderea Individuală M. M. O., cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe întâmpinare, apelanta intimată nu a depus răspuns la întâmpinare la dosarul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. XV alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 10.03.2015, fiind citate părțile.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința apelată pe baza probatoriului administrat, a criticilor invocate și a susținerilor părților, tribunalul reține ca stare de fapt că prin procesul-verbal de contravenție . nr ._ din 8.04.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei, reținându-se că la data de 2.4.2014 reprezentantul petentei a fost invitat să se prezinte la sediul intimatei I.T.M. cu actele care dovedesc efectuarea instruirii generale, iar în urma verificării s-a constatat că pentru salariata C. M. nu se efectuase instruirea periodică până la data controlului, respectiv 02.04.2014, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 20 alin.1 lit. a și alin. 2 din Legea nr.319/2006.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal tribunalul constată că a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001,privind regimul juridic al contravențiilor, fapta comisă fiind corect și detaliat expusă.
Este adevărat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului.
În această materie, sarcina probei, potrivit legislației și jurisprudenței CEDO, incumbă agentului constatator, iar în cauză, acesta a făcut dovada deplină, fără echivoc că petenta a încălcat prevederile 20 alin.1 lit. a și alin. 2 din Legea nr.319/2006, fapt necontestat de altfel de către aceasta.
Ca stare de fapt se reține că prima instruire a salariatei C. M. a fost efectuată la data de 09.08.2013, potrivit fișei de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă consemnată cauzei la filele 42-51 din dosarul instanței de fond,m iar următoarea a fost realizată la data de 17.02.2014, termenul de 6 luni prevăzut de lege fiind depășit cu 9 zile, fiind încheiat contract cu o firmă specializată în securitatea și sănătatea în muncă pentru efectuarea instruirii, respectiv S.C. Construct Lyder S.R.L.
Așa fiind, în mod temeinic a reținut instanța de fond că gradul de pericol social concret al faptei este redus, în condițiile în care petenta a depășit cu o perioadă de timp foarte scurtă termenul legal anterior menționat iar prin fapta reținută în sarcina sa nu a fost produs vreun prejudiciu iar în privința circumstanțelor personale nefăcându-se dovada antecedenței contravenționale în domeniu a petentei.
Se apreciază așadar că în mod judicios instanța de fond a hotărât asupra reindividualizării sancțiunii reținând astfel asupra neconcordanței între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social, împrejurările, scopul și urmarea comiterii faptei.
În considerarea celor expuse, se apreciază că instanța de fond a stabilit o judicioasă stare de fapt, dând o interpretare și aplicare corectă a legii, sentința apelată fiind temeinică și legală, apelul în consecință urmând a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată I. T. de Muncă Gorj sediul în municipiul Târgu J., ..154, județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 5276 din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă M. M. O. - Întreprindere Individuală, F 18/1284/26.6.2013, CUI_/26.6.2013 cu sediul în comuna Telești, ., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2015.
Președinte, L. M. | Judecător, M. C. S. | |
Grefier, E. A. B. |
Red. L.M./ tehn.E.B.
4 ex./ 31 martie 2015
J.f. O.C. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
