Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 4291/317/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 396/2015
Ședința publică de la 10 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător I. S.
Grefier E. A. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean G. împotriva sentinței civile nr. 1003 din data de 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent B. C. N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1003 din data de 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petentul B. C. N. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G.. A fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/24.10.2013 încheiat de Postul de Poliție P. și exonerat petentul de plata amenzii de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/24.10.2013 petentul a fost sancționat cu amendă de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct.13 din Legea nr. 61/1991, potrivit căruia „pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice, instituțiilor de învățământ și spațiilor aparținând acestora, indiferent de destinația lor, regiilor autonome, societăților comerciale, partidelor sau altor formațiuni politice, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, ambasadelor și reprezentanțelor altor state ori ale organizațiilor internaționale de pe teritoriul României, precum și ocuparea fără drept a terenurilor aparținând ambasadelor și reprezentanțelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine;”
Având în vedere probele administrate din care rezultă că petentul nu a pătruns în sediul societății comerciale, că zona cântarului, acolo unde a dus mașina, nu este restricționată, împrejmuită sau păzită, putând intra orice persoană, instanța constată că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 3 pct.13 din Legea nr. 61/1991.
Faptul că petentul a avut un conflict cu directorul societății comerciale care i-a cerut să dea mașina jos de pe cântar pentru că nu înțelege să i-o încarce cu cărbune, fapt care l-a determinat pe petent să adreseze cuvinte jignitoare directorului, chiar să-l amenințe verbal sau faptic, prin pornirea mașinii în direcția sa, poate constitui o faptă contravențională dar care nu este prevăzută de art. 3 pct.13 din Legea nr. 61/1991.
Așa cum a declarat martorul D. V., în cauză nu s-a pus problema că petentul nu a vrut să părăsească incinta ci conflictul dintre petent și director.
Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că petentul a fost sancționat pentru o faptă a cărei existență nu a fost dovedită de organul constatator și nici în instanță, situație în care, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a admis plângerea, a anulat procesul verbal de contravenție și a exonerat petentul de plata amenzii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție Județean G., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivele scrise de apel a arătat apelanta intimată că petentul a fost sancționat pentru pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, într-un depozit aparținând unei societăți comerciale.
În opinia acesteia, prima instanță a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, din declarația dată de D. V. în fața agentului constatator rezultând că pătrunderea reclamantului în perimetrul depozitului s-a făcut cu încălcarea normelor de acces.
Că, de asemenea, din probele administrate a rezultat că, ulterior, acesta a refuzat să părăsească perimetrul menționat.
Față de considerentele de mai sus a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, a arătat că instituția este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru apel.
În baza art. 411, alin. 1, pct. 2, teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei la dezbateri.
Deși prin rezoluția din data de 24.11.2014 i s-a comunicat intimatului petent B. C. N. o copie de pe cererea de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean G., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe cererea de apel, intimatul petent nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
D. urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 10.02.2015, fiind citate părțile.
Apelul este fondat.
Din examinarea apelului pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de criticile invocate și prin prisma dispozițiilor art. 466 și urm. din codul de procedură civilă tribunalul reține că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Ca stare de fapt se reține că prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a dispus sancționarea petentului cu sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct.13 din Legea nr. 61/1991, reținându-se în sarcina sa că la data de 24.10.2013 la orele 8:30 în localitatea P., județul G., nu a respectat normele legale de acces în incinta unității UMC Berbești, Sector IV, zona cântarului.
Faptul că intimatul-petent a încălcat dispozițiile art. 3 pct. 13 din Legea nr. 61/1991
privind pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice potrivit căruia „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: … pct. 13) pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice, instituțiilor de învățământ și spațiilor aparținând acestora, indiferent de destinația lor, regiilor autonome, societăților comerciale, partidelor sau altor formațiuni politice, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, ambasadelor și reprezentanțelor altor state ori ale organizațiilor internaționale de pe teritoriul României, precum și ocuparea fără drept a terenurilor aparținând ambasadelor și reprezentanțelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine;”este dovedit cu procesul-verbal de constatarea contravenției și probele produse de intimată.
Astfel, din analiza depozițiilor martorilor audiați nemijlocit de instanța de fond la solicitarea petentului și din oficiu, M. D. E. Olguța și Dița V. precum și declarațiile date de martora D. V. și de D. I. în fața agentului constatator, la data de 24.10.2013, tribunalul reține că petentul a fost sancționat pentru pătrunderea cu încălcarea normelor legale de acces într-un depozit aparținând unei societăți comerciale.
Faptul că autovehiculul cu număr de înmatriculare_ condus de petent a pătruns în spațiul aparținând UMC Berbești Sector IV Seciuri, în zona cântarului din depozitul C., cu un aviz de care nu era pe numele lui este dovedit cu depozițiile martorilor menționați. Împrejurarea că spațiul respectiv era sau nu îngrădit nu are relevanță în cauză, întrucât norma legală nu prevede o asemenea condiție, făcând referire doar la spații aparținând, printre altele, societăților comerciale.
Petentul nu a făcut dovada a intrat cu autoutilitara în incinta societății la invitația unui angajat al UMC Berbești Sector IV Seciuri zona canton Progoria, M. D. E. Olguța, din depoziția martorei nerezultând acest aspect.
Față de cele expuse, apărările petentului, reținute de instanța de fond, vor fi înlăturate.
Așa fiind, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, dând o interpretare eronată probatoriului administrat.
Constatând existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, instanța de apel apreciază și că prin aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale orientată spre maximul prevăzut de lege, intimata a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, în raport de gravitatea faptei săvârșite, procesul-verbal respectând așadar și condiția de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă, dar și de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale în baza cărora petentul a fost sancționat, în condițiile în care Legea nr. 61/1991pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice reglementează contravenții care au un pericol social ridicat, pentru a căror respectare și garantare legiuitorul a prevăzut și sancționat contravenții de pericol fiind necesar și suficient să se constate săvârșirea faptei, nu un rezultat concret, privit în materialitatea sa.
Având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta și comportamentul petentului, se apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului în locul sancțiunii amenzii nu este de natură a asigura scopul prevăzut de lege al sancțiunii contravenționale.
În consecință, potrivit dispozițiilor legale menționate pe parcursul considerentelor și în baza probelor pertinente, utile și concludente administrate și întrucât probele administrate nu au înlăturat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatarea contravenției, apelul va fi admis, se va modifica sentința și se va respinge plângerea formulată.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (2) din codul de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean G. având C.I.F._ și sediul în municipiul Târgu J., ., județul G. împotriva sentinței civile nr. 1003 din data de 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent B. C. N., CNP_, cu domiciliul în comuna Bustuchin, ..
Modifică sentința în sensul că respinge plângerea formulată de petentul B. C. N. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/24.10.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2015.
Președinte, L. M. | Judecător, I. S. | |
Grefier, E. A. B. |
Red. L.M./ tehn.E.B.
4 ex../ 26 februarie 2015
J. fond M. R.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 121/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 263/2015.... → |
|---|
