Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1265/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1265/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 5450/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 1265/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător A. M. N.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat I.P.J. G. în contradictoriu cu intimatul petent C. V., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent, lipsă fiind apelantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat, după care,
În condițiile art. 131 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 482 C. pr. civ. tribunalul a verificat din oficiu și a stabilit că este instanță competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 C. pr. civ., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În condițiile art. 244 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 479 C. pr. civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C. pr. civ., acordând cuvântul.
Intimatul petent a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 4885 din 04.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ /_ a fost admisă plângerea, anulat procesul verbal . nr._/01.04.2014 încheiat de Poliția Bălănești și exonerat petentul de plata sumei de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut faptul că prin procesul-verbal . nr._ din data de 01.04.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, pe motiv că in timp ce se afla pe drumul județean 665 A, pe raza satului G., fiind sub influența băuturilor alcoolice a adresat cuvinte și expresii jignitoare și amenințătoare la adresa numitului C. M. din același . privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, iar în speța de față, instanța a apreciat, din ansamblul probatoriului administrat că a fost infirmată starea de fapt reținută de agentul constatator.
Cu privire la legalitatea actelor contestate, instanța a reținut că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, din actele și plângerea formulată a rezultat că petentul nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Astfel martorul P. C. a declarat că în timp ce se afla in grădina lui C. G. a venit fratele acestuia și i-a reproșat petentului că i-a furat o trusă de chei și că petentul a avut o discuție cu C. M., fără să-i fi adresat injurii.
De asemenea, martorul C. G. a declarat că petentul a intenționat să intre in curtea casei fratelui său C. M., dar nu a auzit dacă petentul i-a adresat acestuia cuvinte jignitoare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat intimatul I.P.J. G., apreciind că soluția pronunțată în cauză este netemeinică pentru următoarele motive:
Arată că petentul a fost sancționat pentru adresarea de cuvinte și expresii jignitoare, precum și amenințări cu acte de violență unei alte persoane.
În opinia apelantului, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză.
Faptele săvârșite de contravenient au fost constatate, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului iar declarația martorului audiat la solicitarea petentului nu reflectă realitatea, acesta fiind, probabil, în relații de rudenie sau prietenie cu petentul.
Apreciază că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Față de considerentele expuse, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, intimata I.P.J. G. este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și următoarele din C. pr. civ. și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2, teza a doua din C. pr. civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 09.03.2015 intimatul petent a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitata respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Arată că la instanța de fond au fost audiați martori, sub prestare de jurământ, martori care au expus starea de fapt.
Analizând apelul declarat pe baza probelor administrate în cauză și în raport de criticile formulate de către apelant, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 01.04.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, pe motiv că in timp ce se afla pe drumul județean 665 A, pe raza satului G., fiind sub influența băuturilor alcoolice a adresat cuvinte și expresii jignitoare și amenințătoare la adresa numitului C. M. din același . urma administrării probatoriului instanța de fond a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal contestat.
Prin cererea de apel apelantul critică soluția instanței de fond pentru netemeinicie, în opinia acestuia prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză întrucât fapta săvârșită de contravenient a fost constatată în urma verificărilor efectuate de către agentul de poliție care s-a deplasat la fața locului.
Verificând temeinicia sentinței apelate în raport de aceste critici tribunalul constată că apelul este nefundat, instanța de fond pronunțând o sentință temeinică și legală interpretând corect probele administrate în cauză cu raportare la starea de fapt descrisă în actul constatator și reținută în sarcina petentului.
Astfel, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 din L.61/1991 respectiv pentru faptul că în timp ce se deplasa pe drumul județean 665 A, pe raza satului G., fiind sub influența băuturilor alcoolice a adresat cuvinte și expresii jignitoare și amenințătoare la adresa numitului C. M. din același . cererea de apel apelantul susține că faptele săvârșite de contravenient au fost constatate în urma verificărilor efectuate de agentul de poliție ceea ce înseamnă că fapta reținută în sarcina petentului nu a fost percepută personal de către agentul constatator ci aceasta a fost dedusă de către acesta în urma unor verificări efectuate ca urmare a unor sesizări prin apelul unic de urgență ,,112”.
De altfel martorul identificat de agentul constatator și al cărui nume a fost menționat în procesul verbal de contravenție, fiind audiat nemijlocit de către instanță nu a confirmat fapta contravențională descrisă în actul constatator și reținută în sarcina petentului.
Prin urmare, instanța de fond, în mod corect a reținut că apelantul intimat nu a dovedit fapta descrisă în actul constatator și reținută în sarcina petentului, având în vedere faptul că îi revenea această obligație, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei cât și sarcina probei, care în speță îi revenea organului constatator având în vedere faptul că fapta nu a fost constatată în mod nemijlocit de către acesta ci ca urmare a unor presupuneri în urma unor verificări ulterioare săvârșirii faptei.
În baza considerentelor arătate și având în vedere disp.art. 480 C.pr.civ. va fi respins ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul intimat I.P.J. G., cu sediul în Târgu J., ., jud. G. împotriva sentinței civile nr. 4885 din 04.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent C. V. domiciliat in comuna Mușetești, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015, la Tribunalul G..
Președinte, Judecător,
L. B. A. M. N.
Grefier,
L. C.
Red. L.B.
Tehnored. L.C.
Jud. Fond. P.chiva. C.
4 ex/03.06.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 437/2015. Tribunalul GORJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1066/2015. Tribunalul... → |
|---|
