Anulare act administrativ. Sentința nr. 1066/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1066/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 13840/95/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA nr. 1066/2015
Ședința publică din 18 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. S.
Grefier: E. R. P.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Comunei Negomir, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin încheierea de ședință din data de 04 aprilie 2014, judecarea cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și că, potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus, la data de 31 august 2015, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția perimării cererii de chemare în judecată și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05 octombrie 2012, sub nr._, reclamantul I. I. a formulat contestație împotriva Dispoziției P. nr. 190 din 28 august 2012, anexele 1,2 și 3, poziția 3 privind recuperarea unei sume de 9196 lei încasată cu titlu necuvenit de susnumitul funcționar public în perioada ianuarie 2010 - martie 2012, solicitând anularea acesteia ca fiind nelegală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în urma controlului Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj finalizat prin Decizia Curții de Conturi - Camera de Conturi Gorj nr. 747 din 11 mai 2012 și încheierea nr. 1112/29.06.2012 privind măsurile pe care ordonatorul principal de credite trebuie să le ia pentru înlăturarea deficiențelor constatate, Primarul comunei Negomir a emis Dispoziția cu nr. 190 din 28.08.2012 și primită în data de 30 august 2012 privind recuperarea unei sume de 9196 lei încasata în perioada ianuarie 2010 - martie 2012, considerând că a încasat necuvenit aceste drepturi bănești.
A considerat că reprezentanții Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj nu au ținut cont de starea de fapt și de drept, întrucât prin dispoziția nr.73 /2010, dispoziția nr. 12 /2011 au fost stabilite drepturi salariale potrivit prevederilor Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, a prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, a prevederilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, prin reîncadrarea personalului pe funcții publice și stabilirea drepturilor salariale la data de 01 ianuarie 2010, respectiv 01 ianuarie 2011 s-a respectat principiul instituit în art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009 care stipulează următoarele: „sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: ... luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salariată, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
De altfel, art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevede faptul că: „în anul 2010 personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
Astfel, a considerat reclamantul că drepturile salariale au fost acordate în mod corect și legal, fiind obținute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în instanță și pentru viitor.
Sporul de dispozitiv a fost obținut de susnumitul angajat al instituției prin hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, pronunțate de instanța de contencios administrativ, în aplicarea legii. La baza pronunțării acestor hotărâri judecătorești s-au avut în vedere faptul că aceste sporuri sunt drepturi cuvenite și acordate legal, nefiind contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri, adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate juridic.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, funcționarii publici beneficiază de prime si alte drepturi salariale, iar în alin.3 se dispune că „salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici”. Acest sistem unitar de salarizare cuprinde salariile de bază, sporuri, premii, stimulente și alte drepturi.
Pentru considerentele expuse mai sus, reclamantul a solicitat anularea în totalitate a Dispoziției nr.190 din 28 august 2012, anexele 1, 2 și 3, poziția 3, ca fiind nelegală.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus, în copie, sentința nr. 1099 din 02 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr._, răspunsul nr. 4262 din 21.09.2012 și dispoziția nr. 190 din 28.08.2012 cu anexele nr. 1, 2 și 3.
În drept, și-a întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ
Pârâta Instituția P. comunei Negomir, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 04 aprilie 2014, în temeiul art. 242 alin.1 pct.2 Cod de procedură civilă, a fost suspendată judecarea cauzei privind pe reclamantul I. I. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. comunei Negomir, pentru lipsa nejustificată a părților care au fost legal citate și care, nici una dintre acestea nesolicitând judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției perimării acțiunii invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.248 din codul de procedură civilă de la 1865 (aplicabil în speță), orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Potrivit art. 252 Cod procedură civilă, perimarea se poate constata și din oficiu, prin invocarea excepției perimării.
Din verificarea actelor dosarului, rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 04 aprilie 2014, când a fost suspendată cauza potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, având în vedere lipsa nejustificată a părților care au fost legal citate, nici una dintre acestea nesolicitând judecarea cauzei în lipsă.
Astfel, de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, care nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării procesului.
Mai mult, pe durata suspendării părțile aveau deschisă calea recursului împotriva încheierii de suspendare, cale de atac de care nu au uzat.
Totodată, tribunalul constată că în speță nu sunt incidente eventuale cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 249 și art. 250 din Codul de procedură civilă de la 1865 (aplicabil în speță).
Față de considerentele ce preced și având în vedere că în cauza de față nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii pe o perioadă de mai mult de un an de la data suspendării, tribunalul urmează să admită excepția perimării și să constate perimată acțiunea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția perimării acțiunii invocată din oficiu.
Constată perimată acțiunea promovată de reclamantul I. I., cu domiciliul în comuna Negomir, ., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. comunei Negomir, având sediul în ..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2015, la Tribunalul Gorj
Președinte, D. S. | ||
Grefier, E. R. P. |
Red. S.D.
Tehnored. P.R.
4 ex./28.09.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1265/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3821/2015.... → |
|---|
