Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 546/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2332/318/2014
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 546/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Judecător I. S.
Grefier A. C. C.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelantul petent D. L. și de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G., împotriva sentinței civile nr. 3042 din 09.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelurile se află la primul termen de judecată, sunt declarate în termen, motivate, apelul declarat de apelantul petent D. L. nefiind timbrat cu suma de 20 lei.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora conform dispozițiilor art.477 NCPC, atât pe excepția netimbrării apelului declarat de apelantul petent și pe fond pentru apelul declarat de intimata I. G..
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor declarate:
Prin sentința civilă nr. 3042 din 09.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul D. L., cu domiciliul în comuna Plopșoru, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție G., cu sediul în Tg.-J., jud. G..
A fost înlocuită sancțiunea amenzii aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/03.02.2014 cu sancțiunea avertisment, pentru fapta prevăzută de art. 101 pct. 11 din OUG 195/2002.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că,la data de 18.02.2014, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J., sub nr._ , plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.02.2014, întocmit de intimatul I. G., formulată de către petentul D. L. prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 lei și i s-a reținut certificatul de înmatriculare.
În motivare petentul a arătat că în data de 03.02.2014 circula cu auto_ pe DN 67 Ciuperceni, când a fost oprit de organul constatator care i-a spus că nu-i merge un bec pe partea din spate a autoturismului.
Petentul a precizat că a oprit autoturismul și a remediat defecțiunea pe loc, însă înainte de a pleca organul constatator i-a aplicat sancțiune pentru că nu ar fi avut trusa corespunzătoare la autoturismul ce-l conducea.
Petentul a menționat că procesul verbal este lovit de nulitate pentru că agentul constatator nu i-a dat voie să-l citească pentru a face obiecțiuni, ci doar l-a obligat să-l semneze și pentru că în procesul verbal nu este trecut numele nici unui martor care să fi fost prezent la fața locului în momentul când a fost sancționat, cu toate că la fața locului se mai aflau și alte persoane.
Petentul a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii, anularea măsurii reținerii certificatului de înmatriculare și restituirea acestuia.
În dovedire petentul a depus la dosar, proces verbal de contravenție, copie carte de identitate și dovada . nr._.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare însoțită de raportul agentului constatator din data de 26.02.2014.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată având în vedere faptul că temeinicia aspectelor reținute în procesul verbal de contravenție rezultă din documentele anexate.
Analizând actele dosarului, precum și ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut că plângerea a fost depusă, la instanță, de către contestator, la data de 18.02.2014, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 25 și 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, așa cum reiese din rezoluția judecătorului de serviciu (fila 1).
Din conținutul procesului-verbal . nr._/03.02.2014, instanța a reținut că intimatul i-a aplicat contestatorului sancțiunea contravențională constând în amendă în cuantum de 510 lei, pentru săvârșirea contravenției sancționată de art. 101 pct. 11 din OUG 195/2002 și cu avertisment pentru fapta prevăzută de art.100 alin.1 pct.13 din OUG nr.195/2002 .
Pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept necesare aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în baza art. 22 din Codul de procedură civilă, instanța a administrat toate probele admise de lege și ale căror pertinență, concludență și utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității și al contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfășurării procesului în condiții de echitate.
Sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța a reținut că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv mențiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absolută care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Cu privire la susținerile petentului conform cărora nu i s-a dat dreptul să facă obiecțiuni, instanța a apreciat că pentru respectarea dreptului la apărare a contravenientului, și în lumina jurisprudenței a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele A. c. România și G. c. România), chiar a prezumției sale de nevinovăție, O.G. nr. 2/2001 (art. 16 alin. 7) mai impune o obligație pentru agentul constatator, sub sancțiunea unei nulități exprese, vătămarea fiind prezumată: în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și dacă petentul înțelege să facă astfel de mențiuni să îi permită acest lucru. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității relative a procesului-verbal.
Instanța a reținut că, pentru a putea invoca o cauză de nulitate virtuală, se cere ca petentul să justifice o vătămare produsă prin viciul care afectează actul de procedură, instanța urmând a analiza, sub aspectul temeiniciei procesului verbal, care ar fi fost obiecțiunile contravenientului, iar în ipoteza în care acestea nu există sau sunt nesemnificative, rezultă că petentul nu poate justifica nicio vătămare.
Această interpretare reiese și din recursul în interesul legii XXII/19 martie 2007, prin care Secțiile Unite ale Înalte Curți de Casație și Justiție au statuat, cu putere obligatorie, că nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului verbal.
Față de aspectele prezentate, instanța a apreciat că petentul a avut posibilitatea ca prin plângerea contravențională să arate care sunt obiecțiunile sale pentru a fi analizate în cadrul unui proces echitabil.
În consecință instanța a reținut că petentul nu a suferit prin modalitatea de descriere a faptei o vătămare a dreptului său la apărare, dat fiind faptul acesta a avut posibilitatea reală, concretă și efectivă a sa de a formula apărări atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei procesului-verbal, în deplină cunoștință de cauză, prin raportare la fapta reținută în sarcina sa, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit, ca garanție procedurală prevăzută de art. 6 din Convenția europeană, principiul egalității armelor, respectiv posibilitatea rezonabilă pe care trebuie să o aibă fiecare parte din proces de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă, precum și de a combate argumentele invocate de partea adversă.
De asemenea, instanța a constatat că susținerile petentului care a arătat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 19 din OUG 2/2001 referitoare la necesitatea semnării procesului verbal de către un asistent sunt neîntemeiate, având în vedere dispozițiile art.19 alin .(1)-(3) care prevede că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în cauza de față petentul a semnat procesul verbal nefiind nevoie ca acesta să fie semnat și de către un martor asistent.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că petentul a fost sancționat contravenționale respectiv pentru fapta prevăzută de art.101 alin.1 pct.1 din OUG nr.195/2002 fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei și pentru fapta prevăzută de art.100 alin.1 pct.13 din OUG nr.195/2002 fiind sancționat cu avertisment, sancțiunea pentru această faptă fiind corect individualizată potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a constatat că și pentru cea de-a doua contravenție, cea prevăzută de dispozițiile art. 101 pct. 11 din OUG 195/2002 se impune aplicarea sancțiunii avertismentului având în vedere fapta concretă săvârșită, în raport de modul și mijloacele de săvârșire, precum și de consecințele acesteia, sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor și cu circumstanțele personale ale contestatorului, cea mai potrivită sancțiune fiind aplicarea măsurii avertismentului pentru fapta reținută în sarcina sa pentru considerente ce urmează a fi expuse mai jos:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit art. 7 alin. 2 și alin. 3 din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, respectiv avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În fundamentarea convingerii instanței potrivit căreia se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, au fost avute în vedere aspectele concrete cu privire la circumstanțele personale ale contestatorului, care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, neexistând indicii ca a perturbat în vreun fel traficul rutier, fiind vorba despre o situație izolată.
În acest sens, instanța a constatat că petentul a intrat în legalitate imediat după ce a fost sancționat contravențional, așa cum rezultă din certificatul de inspecție tehnică periodică, eliberat de Registrul Auto Român, aflat la fila 21 din dosar.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Toate aceste aspecte reținute de instanță conduc la concluzia potrivit căreia, față de fapta săvârșită și lipsa oricăror urmări ale sale, cea mai potrivită sancțiune care se poate aplica petentului este avertismentul și, că, prin aplicarea acestei sancțiuni, contestatorul urmează să fie responsabilizat cu privire la obligația de a respecta valorile sociale reglementate de actul normativ în baza căruia a fost sancționat, atrăgându-i-se, totodată, atenția că, în situația în care nu va respecta dispozițiile legale în materie, i se va aplica o pedeapsă mai aspră
Astfel, instanța a apreciat că, potrivit dispozițiilor legale menționate pe parcursul considerentelor și în baza probelor pertinente, utile și concludente administrate, plângerea contestatorului este întemeiată în parte, și, în consecință a admis-o în parte, înlocuind sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, petentul D. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelantul petent a menționat că instanța de fond, i-a admis acțiunea în parte dar nu a dispus restituirea certificatului de înmatriculare a autoturismului, document ce îi este necesar, nu i-a solicitat audierea martorilor propuși în aflarea adevărului, deoarece nu se consideră vinovat pentru fapta reținută în procesul verbal, acea mică defecțiune a beculețului care nu se aprindea la numerele autoturismului a fost remediată pe loc în fața agentului de poliție și în timp util .
Cu privire la rubrica alte mențiuni nu i s-a permis să fac obiecțiuni, si astfel a rămas necompletată,urmând să formuleze plângere împotriva procesului verbal întocmit de agentul de politie.
A mai arătat că nu se face vinovat, de cele descrise în procesul verbal, de faptul că defecțiunea s-a remediat pe loc si în timp util așa cum a specificat mai sus, nu i s-a oferit posibilitatea de a audia martorii propuși și care puteau relata adevărul.
A solicitat să se dispusă de către instanța de apel restituirea certificatului de înmatriculare al autoturismului.
A solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, emiterea unei decizi corecte.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean G., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivare, apelanta intimată a arătat că probele administrate în primă instanță au confirmat fără dubii comiterea faptei de către petent, respectiv conducerea unui autoturism având defecțiuni la sistemul de iluminare al farurilor.
In opinia sa, fapta nu are un grad redus de pericol social, având în vedere că prin aceasta a fost pusă în pericol siguranța petentului și a celorlalți participanți la traficul rutier, existând riscul de a se produce accidente rutiere cu consecințe grave.
De asemenea, a considerat că trebuie avută în vedere și atitudinea petentului, reflectată în plângerea contravențională, acesta solicitând anularea procesului-verbal, prezentând instanței o stare de fapt care nu corespunde realității.
În condițiile date, este greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petentul va putea fi determinat ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția apelantă este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza art. 411, alin. 1, pct. 2, teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei la dezbateri.
Critica formulată de apelantul petent D. L. este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În condițiile art.245 și următoarele NCPC, coroborat cu dispozițiile art.197 NCPC, tribunalul se va pronunța mai întâi asupra excepției netimbrării căii de atac de față făcând inutilă în tot administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin rezoluția din 12 noiembrie 2014, tribunalul a pus în vedere apelantului petent obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 lei în condițiile art.19, 28, 53 și 55 din OUG nr.80/2013, obligație ce nu a fost complinită în condițiile art.470 alin.3 și art.471 alin.3 din NCP coroborat cu dispozițiile art.XV alin.2 din Legea nr.2/2013.
De asemenea, apelantul petent a fost citat cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, care în condițiile art.197 NCPC trebuia să facă dovada achitării acesteia.
Conform dispozițiilor art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat cu excepția celor prevăzute de lege, iar conform dispozițiilor art.19 din aceeași ordonanță calea de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra plângerii contravenționale se taxează cu 20 lei, pentru ca în art.53 din ordonanță să se dispună modificarea art.36 din OG nr.2/2001, în care se menționează că atât plângerea, cât și recursul (apelul), precum și pentru oricare alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Astfel, deși apelantul petent a fost încunoștințată prin citație că până la primul termen de judecată are obligația să achite taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac de față, așa cum au fost stabilite de instanță, acesta nu a făcut dovada achitării acestei sume.
Față de aceste considerente și având în vedere poziția procesuală adoptată de reclamant precum și dispozițiile art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013 potrivit cărora: “ 1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art.200 alin.2 teza I din codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării”. Dispozițiile art.200 alin.2 teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art.201 alin.1 din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru; coroborat cu dispozițiile art.197 NCPC, care menționează: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii.
Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”; tribunalul urmează să admită excepția netimbrării și să anuleze calea de atac de față ca fiind netimbrată.
Analizând apelul declarat de intimata Inspectoratul de Poliție Județean G., în raport de criticile formulate, tribunalul urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
A fost admisă în parte plângerea contravențională și înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul, reținându-se că a fost săvârșită fapta contravențională de către petent așa cum este menționată în procesul verbal de contravenție în sensul că la controlul efectuat agentul constatator i-a adus la cunoștință că nu funcționează un bec pe partea din spate a autoturismului.
Deși în plângerea contravențională a arătat că a remediat defecțiunea pe loc, din probele aflate la dosar nu rezultă acest aspect ceea ce conduce la concluzia că a fost săvârșită contravenția așa cum a fost descrisă.
Instanța a apreciat corect că fapta contravențională săvârșită nu prezintă un pericol social ridic și că scopul sancționator poate fi îndeplinit cu aplicarea unei sancțiuni cu avertismentul, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Apelanta deși a arătat că fapta nu are un pericol social redus nu a argumentat de ce gradul de pericol social este ridicat astfel că susținerea acesteia nu va fi luată în considerare de instanța de apel.
Concluzionează instanța că a fost înlocuită amenda cu avertismentul în mod corect, în raport de criteriile de individualizare a sancțiunii și pe cale de consecință, soluția instanței de fond este temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat apelul declarat de petentul apelant D. L., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.3042 din 09.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ .
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimata apelantă Inspectoratul de Poliție Județean G. (I.), cu sediul în municipiul Târgu-J., ., județul G., împotriva sentinței civile nr.3042 din 09.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, S. I. T. | Judecător, I. S. | |
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I/tehnored.A.C.C.
Judecător fond.A.D.T.
4 ex/11 Martie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 405/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 476/2015.... → |
|---|
