Anulare act administrativ. Sentința nr. 592/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 592/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 2998/96/2013*
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 592
Ședința publică din data de 14 aprilie 2015
Completul compus din:
Judecător: M. I. – Președinte
Grefier: Z. A. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei în contencios administrativ aflată în rejudecare privind pe reclamantul B. F., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SANATATE HARGHITA, având ca obiect anulare act administrativ.
În lipsa părților.
Se constată că prezenta cauză a fost dezbătută în fond la data de 31 martie 2015, mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5617/R/06.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul formulate de reclamantul B. F. împotriva sentinței civile nr. 921/21.04.2014, pronunțată de Tribunalul Harghita, dispunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței, respectiv Tribunalului Harghita.
Pentru a se pronunța în acest sens, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate și a motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a găsit întemeiat recursul pentru considerentele care urmează.
Curtea a reținut că prima critică formulată de recurent privește neanalizarea tuturor motivelor de nelegalitatea invocate în sprijinul acțiunii. În acest context, Curtea a constatat că prima instanță și-a început analiza prin a reține că obiectul verificării îl constituie actele administrativ-fiscale prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2008-2012, respectiv Deciziile nr._ din 20.6.2012 și nr._ din 20.6.2013. Prima instanță nu a făcut nicio referire în prezentarea cererilor și a raționamentului pe care și-a fundamentat soluția la decizia de soluționare a contestației administrative, examinând în mod nemijlocit titlurile de creanță emise de pârâtă. Or, Curtea a constatat că atâta vreme cât dispozițiile art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală limitează obiectul sesizării instanței la soluția pronunțată în contestația administrativă, trebuie reținut că verificarea jurisdicțională trebuie să pornească de la decizia pronunțată în calea administrativă de atac și să stabilească, în final, dacă soluția pronunțată prin decizia de soluționare a contestației este sau nu legală și temeinică.
În speță, lipsa oricărei referi la decizia de soluționare a contestației nu are caracterul unei simple erori materiale, în condițiile în care motivarea instanței de judecată confirmă că nu s-a avut deloc în vedere Decizia nr. 5/22.7.2013 (f. 12 dosar de primă instanță), judecătorul de prim grad nepronunțându-se cu privire la decizia prin care a fost soluționată contestația reclamantului, ci doar cu privire la obiectul mediat al acțiunii.
Având în vedere că decizia de impunere este supusă analizei instanței de judecată prin prisma soluției date contestației administrative, Curtea de Apel a reținut că, faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra deciziei de soluționare a contestației constituie o nejudecare a fondului, în sensul art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, care atrage după sine soluția casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării cauzei, prima instanță va analiza considerentele Deciziei nr. 5/22.7.2013 și argumentele reclamantului, inclusiv cel privind neinformarea sa de către pârâtă cu privire la obligația de a contribui la fondul asigurărilor de sănătate.
Astfel, la data de 03.02.2015, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Harghita dosarul nr._ .
În rejudecare, instanța reține că, prin acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul B. F., domiciliat în municipiul Miercurea C., P-ța Majlath Gusztav Karoly, nr. 1, ., județul Harghita, în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate Harghita, cu sediul în municipiul Miercurea C., ., județul Harghita, înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 19.08.2013 sub nr._, s-a solicitat anularea deciziilor de impunere nr._ din 20.06.2013 și nr._ din 20.06.2013, emise de C. de Asigurări de Sănătate Harghita, și absolvirea reclamantului de la plata sumelor imputate.
În motivarea acțiunii (filele nr. 1-3), reclamantul a arătat că începând din data de 01.01.2001 a profesat ca expert contabil independent, executând lucrări de specialitate pe bază de contracte de prestații și nu cu contracte de muncă, sume ce au fost încasate în cont pe bază de factură. În perioada 01.01._07, a completat trimestrial declarațiile și a achitat fondul de sănătate aferent veniturilor realizate.
A precizat că, C. de Asigurări de Sănătate în mod ilegal și eronat la stabilirea ulterioară pe perioada 01.01._12 a folosit ca bază de calcul valoarea netă a venitului pe fiecare an în parte, care reprezintă diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor.
Reclamantul a precizat faptul că, conform prevederilor Ordinului nr. 74 din 22.06.2000 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, publicat în Monitorul Oficial nr. 282/2000, se prevede că „plata contribuției sociale datorată de asigurat se suportă din venitul asigurat.” Astfel, apreciază că, contribuția nu se plătește pentru întregul venit net realizat de un independent ci numai pentru partea pentru care este asigurat în mod oficial pe bază de contract în funcție de contribuția cuvenită pentru veniturile salariale stabilite pentru titularul activității și salariați, dacă este cazul.
Reclamantul a învederat faptul că nu a avut încheiat niciun contract pentru plata contribuției privind veniturile din activitatea independentă. Carnetul de asigurat a fost eliberat pentru contribuția din pensia primită.
În ce privește susținerea pârâtei în sensul că, potrivit prevederilor art. 6(1) pct. I lit. a-c, pct. II, pct. III și pct. IV din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulteriore, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neînregistrate în sistemul public de pensii, precum și cele care au calitatea de pensionar nu datorează contribuții de asigurări sociale, reclamantul a precizat că acestea nu se referă și la contribuția de 5,5%, ci la contribuția la fondul de pensii.
Totodată, a mai învederat faptul că, CAS Harghita susține că, conform prevederilor Legii nr. 95/2006, pensionarii sunt obligați să achite contribuția în cauză pe lângă cea plătită din pensie și pentru întregul venit net realizat în cei 5 ani, susținere față de care apreciază că legea precizează foarte clar că această contribuție se achită după venitul salarial, sens în care a precizat că nu este salariat, ci după pensionare a efectuat o prestație fără contract de muncă, neîncasând fond de sănătate. Totodată, a precizat că pentru aceste prestații a plătit impozit fără contribuții la fondul de pensii.
Reclamantul a mai precizat că nu este de acord cu faptul că CAS Harghita a aplicat un termen de prescripție de 5 ani, deoarece contribuția, în perioada 2008-2012, a fost administrată de aceasta și nu de Finanțele Publice Harghita.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, pârâta C. de Asigurări de Sănătate Harghita, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat a se dispune respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamantul, în calitate de persoană fizică autorizată, care realizează venituri ca expert contabil, în perioada 2005-2007 a depus declarațiile și a achitat trimestrial contribuțiile datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) însă, în urma discuțiilor purtate la organizația experților contabili a concluzionat că în situația în care execută lucrări în calitate de expert contabil independent și în același timp are și calitatea de pensionar, în urma veniturilor realizate ca expert contabil, nu trebuie să declare și să achite contribuția la FNUASS, motiv pentru care de la data de 01.01.2008 nu a mai declarat și nici nu a mai plătit contribuțiile datorate la fond.
În aceste condiții, pârâta a precizat că reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 215 din Legea nr. 95/2006 care prevăd că "(1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz. (2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. (3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente."
Pârâta a precizat faptul că, contribuția datorată de persoanele asigurate în sistem este stabilită în conformitate cu prevederile art. 257 alin. 1, 2 lit. b) și (3) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, așa cum a fost în vigoare în perioada respectivă, potrivit cărora "(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote 6,5%*), care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de baza minim brut pe țară, lunar;… (3) În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a - d, alin. (2 ind. 1) și (2 ind. 2) ( venituri din salarii sau asimilate salariilor, venituri realizate de persoane care desfășoară activități independente, venituri din agricultură, venituri din pensii care depășesc 740 lei) și la art. 213 alin. (2) lit. h) (venituri din pensii mai mici de 740), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri."
Pârâta a precizat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 257 (5) lit. b) din Legea 95/2006 și art. 8 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, contribuțiile se plătesc trimestrial, cu termene de plată la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, respectiv 15 decembrie.
Determinat de faptul că, reclamantul nu a achitat obligațiile bugetare la scadență, pârâta a precizat că, în cauză devin aplicabile prevederile art. 119 alin. (1) din C.pr.fisc., potrivit cărora „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acesta dobânzi și penalități de întârziere”, respectiv art. 120 alin (1) și (7) din același act normativ, potrivit căruia „dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând din ziua imediat următoare termenului de scadență și până Ia data stingerii sumei datorate inclusiv.”
Pârâta consideră că, din reglementările enunțate rezultă indubitabil obligația reclamantului privind declararea și plata contribuțiilor la FNUASS, indiferent dacă realizează venituri impozabile din mai multe surse, sens în care a făcut referire și la Decizia Curții Constituționale nr. 410 din 03.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 511/24.07.2012.
În altă ordine de idei, pârâta a arătat că potrivit prevederilor art. 208 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează pe baza principiilor stabilite de lege, printre care și cea referitoare la obligativitatea plății contribuțiilor: "e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate."
Pârâta consideră că, reclamantul în mod greșit a interpretat legislația în materie în sensul că nu a încheiat contract de asigurare, motiv pentru care nici nu are obligația plății contribuțiilor în urma veniturilor impozabile realizate din activitatea pentru care a fost autorizat. Plata contribuției de asigurări sociale de sănătate este o obligație legală, nu o obligație care derivă dintr-un contract încheiat.
Având în vedere că în perioada 2008-2012 reclamantul nu a respectat obligația legală privind depunerea declarațiilor privind veniturile realizate din activitatea pentru care a fost autorizat, în cauză au devenit aplicabile prevederile art. 35 alin. 1 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, potrivit cărora „în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS,(...). Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF."
În aceste condiții, la stabilirea contribuțiilor datorate la FNUASS s-a luat ca bază de calcul suma comunicată de ANAF în baza Protocolului nr. 5282/_/2007, încheiat între C. Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, rezultând o creanță în valoare de 2.335,00 lei, la care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 631,90 Iei și penalități de întârziere aferente în sumă de 309,15 lei.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale la care face trimitere reclamantul, pârâta a arătat că Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, la art. 257 alin. (8) reglementează că "(8) Termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale."
Or, conform art. 91 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, termenul de prescripție al contribuțiilor datorate bugetului de stat este de 5 ani.
Pârâta a mai învederat faptul că, deciziile au fost comunicate în conformitate cu prevederile art. 44 din C.pr.fisc, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, corespondența fiind preluată de reclamant.
Pârâta a mai precizat faptul că reclamantul a formulat două adrese la CAS Harghita, prin care a solicitat relații cu privire la obligația plății contribuțiilor la FNUASS, răspunsurile subscrisei fiind comunicate prin adresele nr. 8439/28.05.2013 și nr._/10.07.2013.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 204 C.pr.civ., Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, C.pr.fisc, aprobat prin OG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare și Ordinul CNAS nr. 617/2007.
La data de 18.11.2013, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii (filele nr. 49-51 dos. nr._ ).
La data de 27.11.2013, pârâta a depus la dosar răspuns cu privire la răspunsul la întâmpinare formulat de către reclamant, prin care, pentru motivele arătate în întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.
La data de 02.03.2015, în dosarul nr._, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, conținutul acesteia fiind identic cu cel al întâmpinării depuse în dosarul nr._ .
La data de 23.03.2015, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea susținerilor formulate în întâmpinare, arătând că, în perioada celor 5 ani, 2008 - 2012, pentru care s-a făcut imputația, care face obiectul cauzei, colectarea și administrarea fondului de sănătate s-a făcut exclusiv de către C. de asigurări de sănătate Harghita, activitatea fiind preluată de către Finanțele Publice începând din anul 2012, iar începând din anul 2013, în baza OG. nr. 8/2013 privind modificarea și completarea Codului fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, acest gen de contribuție s-a introdus în decizia de impozitare a liber profesioniștilor fiind încasată de finanțele publice.
Reclamantul a precizat că, în perioada 2008-2012, după suspendarea plății contribuției, C. de asigurări de sănătate Harghita nu a făcut nicio somație scrisă sau telefonică în acest sens. Abia după preluarea de către Finanțele Publice din anul 2013 a încasării și administrării fondului a început acțiunea de recuperare, având în vedere și încheierea reformei în sănătate din data de 05.07.2013, făcându-se peste 100 de modificări la această legislație. Precizează că din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu rezultă și nici nu era posibilă schimbarea termenului de prescripție de 3 ani la 5 ani a acestui fond cu efectele retroactive.
Reclamantul consideră că, C. de asigurări de sănătate Harghita nu a procedat corect și legal aplicând noua legislație pe o perioadă retroactivă de 5 ani fără bază legală și fără a se pune în acord cu prevederile Codului Fiscal, când avea obligația legală să clarifice cauzele suspendării plăților de unii profesioniști, cu toate că dispunea de informații suficiente în legătură cu cei ce se încadrau în această categorie și care depuneau trimestrial bani pentru cota de impozit, iar anual o declarație.
Se ajunge la concluzia că, s-a cunoscut și acceptat valabilitatea prevederilor din Codul fiscal, Legea nr. 571/2003 art. 296 alin. 1.21 prin care s-a dispus faptul că pensionarii sunt exceptații la plata acestor fonduri (contribuții), text care s-a modificat abia în anul 2013 prin art. 296.23, alin. 41 din Codul Fiscal modificat în baza OG nr. 8/2013 fără efect retroactiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
Reclamantul solicită anularea deciziilor de impunere nr._ din 20.06.2013 și nr._ din 20.06.2013, emise de C. de Asigurări de Sănătate Harghita, și absolvirea sa de la plata sumelor imputate, susținând că, pârâta în mod nelegal și eronat la stabilirea ulterioară pe perioada 01.01._12, a folosit ca bază de calcul valoarea netă a venitului pe fiecare an în parte, care reprezintă diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor. Reclamantul susține că, nu este salariat, după pensionare a efectuat prestații fără contract de muncă, iar pentru aceste prestații a plătit impozit fără contribuții la fondul de pensii. Totodată, nu este de acord cu faptul că, CAS Harghita a aplicat un termen de prescripție de 5 ani, deoarece contribuția, în perioada 2008-2012, a fost administrată de aceasta, și nu de Finanțele Publice Harghita.
Prin Decizia nr. 5/22.7.2013, emisă de pârâtă, s-a respins contestația reclamantului formulată împotriva deciziilor de impunere nr._ din 20.06.2013 și nr._ din 20.06.2013, emise de C. de Asigurări de Sănătate Harghita (f. 12 dosarul nr._ ).
Reclamantul a mai formulat două adrese la CAS Harghita, prin care a solicitat relații cu privire la obligația plății contribuțiilor la FNUASS, răspunsurile pârâtei fiind comunicate prin adresele nr. 8439/28.05.2013 și nr._/10.07.2013 (filele 9-10 și 12-13).
În ce privește motivele invocate de reclamant în susținerea acțiunii, în raport de considerentele Deciziei nr. 5/22.7.2013, emisă de pârâtă, se reține că, reclamantul în calitate de persoană fizică autorizată, realizând venituri ca expert contabil, în perioada 2005-2007 a depus declarațiile și a achitat trimestrial contribuțiile datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS).
Reclamantul susține că, în situația în care executa lucrări în calitate de expert contabil independent și în același timp are și calitatea de pensionar, în urma veniturilor realizate ca expert contabil, nu trebuia să declare și să achite contribuția la FNUASS, motiv pentru care de la data de 01.01.2008, nu a mai declarat și nici nu a mai plătit contribuțiile datorate la fond.
Se reține că, potrivit art. 215 din Legea nr. 95/2006, (1) obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz. (2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. (3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente. În aceste condiții, în mod evident, și față de reclamant, în calitate de persoană fizică autorizată se aplică dispozițiile art. 215 din Legea nr. 95/2006.
În conformitate cu prevederile art. 257 alin. 1, 2 lit. b) și (3) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, (1) persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin.1. (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote 6,5%*), care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar; (...) (3) În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a - d, alin. (2 ind. 1) și (2 ind. 2) (venituri din salarii sau asimilate salariilor, venituri realizate de persoane care desfășoară activități independente, venituri din agricultură, venituri din pensii care depășesc 740 lei) și la art. 213 alin. 2, lit. h) (venituri din pensii mai mici de 740), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri. Din aceste texte legale rezultă că, și reclamantul datorează aceste contribuții, stabilite în conformitate cu prevederile art. 257 alin. 1, 2 lit. b) și (3) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 257 alin. 5 lit. b) din Legea 95/2006 și art. 8 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, contribuțiile se plătesc trimestrial, cu termene de plată la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, respectiv, 15 decembrie. Potrivit art. 119 alin.1 din C.pr.fisc., pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acesta dobânzi și penalități de întârziere, iar conform art. 120 alin. 1 și 7 din același act normativ, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând din ziua imediat următoare termenului de scadență și până Ia data stingerii sumei datorate inclusiv.
Instanța constată că, din textele legale enunțate rezultă în mod evident obligația reclamantului privind declararea și plata contribuțiilor la FNUASS, fără să aibă relevanță faptul că, a realizat venituri impozabile din mai multe surse. Calitatea de pensionar nu este de natură să îl exonereze pe reclamant de plata contribuțiilor datorate la fondul național unic de sănătate, în acest sens fiind fără echivoc prevederile art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care fac referire expresă la venituri din pensii, arătând că și în aceste situații contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Conform prevederilor art. 208 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează pe baza principiilor stabilite de lege, printre care și cea referitoare la obligativitatea plății contribuțiilor: e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Astfel, plata contribuției de asigurări sociale de sănătate este o obligație legală, și nu o obligație care derivă dintr-un contract încheiat, contrar celor susținute de reclamant. În aceste condiții, reclamantul chiar dacă nu avea încheiat un contract de asigurare, are obligația plății contribuțiilor în urma veniturilor impozabile realizate din activitatea pentru care a fost autorizat.
Potrivit prevederilor art. 35 alin. 1 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS (...). Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
În aceste condiții, având în vedere că, în perioada 2008-2012 reclamantul nu a respectat obligația legală privind depunerea declarațiilor privind veniturile realizate din activitatea pentru care a fost autorizat, în cauză au devenit aplicabile prevederile legale susmenționate. În ce privește stabilirea contribuțiilor datorate la FNUASS, pârâta s-a prevalat de suma comunicată de ANAF în baza Protocolului nr. 5282/_/2007, încheiat între C. Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, rezultând o creanță în valoare de 2.335,00 lei, la care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 631,90 Iei și penalități de întârziere aferente în sumă de 309,15 lei.
Reclamantul a mai criticat faptul că, în speță la stabilirea obligațiilor fiscale s-a aplicat termenul de prescripție de 5 ani, însă instanța constată că, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, la art. 257 alin. 8 prevede că, termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale. Conform art. 91 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, termenul de prescripție al contribuțiilor datorate bugetului de stat este de 5 ani. Astfel, critica reclamantului vizând acest aspect, urmează a fi înlăturată ca nefondată
În ce privește susținerea reclamantului, în sensul că, în perioada 2008-2012, după suspendarea plății contribuției, C. de asigurări de sănătate Harghita nu a emis nicio somație, pentru a-l informa în sensul achitării contribuție la fondul asigurărilor de sănătate, se reține că, reclamantul a formulat două adrese către CAS Harghita, prin care a solicitat relații cu privire la obligația plății contribuțiilor la FNUASS, răspunsurile pârâtei fiind comunicate prin adresele nr. 8439/28.05.2013 și nr._/10.07.2013 (filele 9-10 și 12-13), din care rezultă că pârâta l-a informat cu privire la această obligație.
Reclamantul a mai invocat faptul că, prin art. 296 alin. 1.21 din Codul fiscal, Legea nr. 571/2003, se prevede că, pensionarii sunt exceptații la plata acestor fonduri (contribuții), text care s-a modificat abia în anul 2013, prin art. 296/23, alin. 41 din Codul Fiscal, modificat în baza OG nr. 8/2013, fără efect retroactiv.
Față de temeiurile legale invocate de reclamant, Tribunalul reține că, potrivit art. 296/21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, în forma în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii și la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, după caz: a) întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale; b) membrii întreprinderii familiale; c) persoanele cu statut de persoană fizică autorizată să desfășoare activități economice; d) persoanele care realizează venituri din profesii libere; e) persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, la care impozitul pe venit se determină pe baza datelor din evidența contabilă în partidă simplă; f) persoanele care realizează venituri, în regim de reținere la sursă a impozitului pe venit, din activități de natura celor prevăzute la art. 52 alin. (1) și din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 lit. e); g) persoanele care realizează venituri din activitățile agricole prevăzute la art. 71 alin. (1); h) persoanele care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 71 alin. (2) și (5). (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) datorează contribuții sociale obligatorii pentru veniturile realizate, numai dacă aceste venituri sunt impozabile potrivit prezentului cod. Conform art. 296/23 alin. 4 din același act normativ, persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor și orice alte venituri din desfășurarea unei activități dependente, venituri din pensii și venituri sub forma indemnizațiilor de șomaj, asigurate în sistemul public de pensii, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care nu au obligația asigurării în sistemul public de pensii, precum și persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme, nu datorează contribuția de asigurări sociale pentru veniturile obținute ca urmare a încadrării în una sau mai multe dintre situațiile prevăzute la art. 296/21 alin. (1).
Se constată că, textul legal nu face nicio distincție privind sursa veniturilor dobândite de aceste categorii de pensionari, însă, Tribunalul apreciază că, el trebuie interpretat ca privind numai drepturile din pensie. Astfel, prin norma indicată se face trimitere la calitatea de pensionar, se au în vedere veniturile specifice acesteia și nu pe cele provenind din activități independente, unde este lipsită de relevanță calitatea de pensionar. De asemenea, dacă legiuitorul ar fi dorit scutirea acestor categorii sociale, independent de sursa veniturilor, ar fi precizat acest lucru, deoarece interpretarea textului în cauză este legată de atributele, drepturile și obligațiile specifice calității de pensionar.
În speță, contestația reclamantului formulată împotriva deciziilor de impunere nr._ din 20.06.2013 și nr._ din 20.06.2013, emise de C. de Asigurări de Sănătate Harghita (f. 12 dosarul nr._ ), astfel cum s-a mai arătat, s-a analizat sub aspectul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 95/2006, precum și potrivit prevederilor art. 257 alin. 1, 2 lit. b) și (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, așa cum a fost în vigoare în perioada respectivă, ori din aceste dispoziții legale rezultă că, reclamantul chiar dacă nu avea încheiat un contract de asigurare, are obligația plății contribuțiilor în urma veniturilor impozabile realizate din activitatea pentru care a fost autorizat.
În concluzie, decizia nr. 5 din 22.07.2013, emisă de pârâtă cu privire la soluționarea contestației reclamantului înregistrată sub nr._ din 15.07.2013 împotriva deciziilor de impunere nr._ din 20.06.2013 și nr._ din 20.06.2013, emise de pârâtă, este legală și temeinică, astfel, se va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. F., în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE HARGHITA, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. F., domiciliat în mun. Miercurea C., P-ța Majlath Gusztav Karoly, nr. 1. ., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SANATATE HARGHITA, cu sediul în mun. Miercurea C., ., județul Harghita, împotriva Deciziei nr. 5 din 22.07.2013, emisă de pârâtă cu privire la soluționarea contestației reclamantului înregistrată sub nr._ din 15.07.2013 împotriva deciziilor de impunere nr._ din 20.06.2013 și nr._ din 20.06.2013, emise de pârâtă, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul Harghita.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2015.
Președinte,
M. I.
Grefier,
Z. A. C.
Red.: M.I.
Primit. 02.06.2015
Tehnored./id./03.06.2015
4 ex. Z.C.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 298/2015.... → |
|---|
