Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 298/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5247/258/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 298
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Completul constituit din:
Judecător: S. R. - Președinte
Judecător: U. I. C.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelanta S.C. E. G. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3042 din 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. ., NR._ DIN DATA DE 03.09.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 3042 din 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-a respins plângerea contravențională formulată de către ., cu sediul în G., cart. B., ., ., CUI RO16227310, înregistrat la ONRC sub nr.J_ în contradictoriu cu MINISTERUL TRANSPORTURILOR - I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTURL RUTIER, cu sediul în București, ..38, sector 1, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție nr._ din 03.09.2014 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională de 12.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 9 alin.1 lit.a din OG nr. 37/2007 și art.7 alin.1 și 2 lit.a din HG nr.69/2012, reținându-se că în data de 03.09.2014, intervalul 08,00 – 16,00 la sediul petentei s-a efectuat un control și s-a constatat nerespectarea obligației operatorului de transport de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora. Petenta nu a putut prezenta înregistrările pe o perioadă de un an pentru 16 șoferi.
S-a constatat de asemenea nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a deține la sediul social unul sau mai multe documente, respectiv tichetele de cântar prevăzute la transportul mărfurilor divizibile
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data înmânării procesului verbal de constatare și aplicare a contravenției, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal fiind încheiat la data de 03.09.2014 – comunicat în 08.09.2014, plângerea contravențională fiind introdusă la instanță la data de 23.09.2014, prin urmare în termenul legal, fiind un termen procedural.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Jurisprudența CEDO, respectiv art. 6 din CEDO admite faptul că în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept – prezumția de legalitate - sau de fapt – prezumția de temeinicie -, în acest sens fiind cauza Salabiaku împotriva Franței sau cauza Janosevic contra Suediei. Sub acest aspect, în măsura în care procesul verbal este întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, el face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă ce incubă petentului. Așadar, în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța consideră că una dintre limite până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului – verbal trebuie sa fie dată de constatarea faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul – verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, iar în lipsa altor probe propuse de petentă pentru răsturnarea acesteia, se impune respingerea plângerii.
Mai mult, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 paragraful 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, în măsura în care statele respectă cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit - cauza Salabiaku împotriva Franței sau cauza Janosevic contra Suediei -.
De asemenea, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001, reiese că procesul – verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă, ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă ce trebuie făcută de către petentă și nicidecum de agentul constatator.
Art.8 pct.21 din OG nr.37/2007 prevede (1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale:
21. nerespectarea obligației întreprinderii/operatorului de transport rutier de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică și separat pentru fiecare conducător auto;
Art.4 pct.56 din HG nr.69/2012 prevede Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
56. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a deține la sediul social unul sau mai multe documente dintre următoarele, după caz:
56.7. tichetele de cântar prevăzute la transportul mărfurilor divizibile, pentru anul în curs și anul precedent, precum și autorizațiile speciale de transport privind transportul mărfurilor indivizibile cu depășirea maselor și/sau dimensiunilor maxime admise;
Conform actelor de puse la dosar instanța a constatat că petenta nu a putut prezenta documentele constatate lipsă nici în fața instanței.
Cu privire la apărările invocate de către petentă cu privire la prima faptă instanța a constatat că petenta are angajați 16 șoferi pentru care nu a putut prezenta înregistrările tahografice pentru un an de zile.
Art.13 din Regulamentul CE 561/2006 prevede doar că statele membre pot acorda derogări, dar nu sunt obligate să acorde, iar în cazul în care acordă anumite derogări atunci trebuie să informeze comisia. În legislația internă, care reglementează perioadele de odihnă, respectiv OG nr.37/2007 nu sunt prevăzute excepții sau derogări de nici un fel.
Cu privire la cea de a doua faptă instanța reține că așa cum rezultă din avizele de însoțire a mărfii furnizorul era societatea petentă care transporta către cumpărător rumeguș.
Conform art.1 lit.d din HG nr.1373/2008 prin bunuri divizibile se înțelege materiale vrac transportate fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulbere, granule sau bucăți, ori materiale fluide sau semifluide provenite din:
-exploatări forestiere sau depozite de material lemnos;
De aici rezultă că materialul transportat se încadrează în această categorie iar conform art.4 pct.56.7 din HG nr.69/2012 petenta trebuia să elibereze acest tichet de cântar pentru fiecare transport.
Prin urmare, contravenția reținută în sarcina petentei de către agentul constatator există și este de natură să atragă răspunderea contravențională a acestuia, procesul-verbal fiind încheiat cu respectarea cerințelor de temeinicie și legalitate institute de lege.
Sub aspectul individualizării sancțiunii dispuse instanța a apreciat că sancțiunea aplicată de agentul constatator este justă. Astfel, potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea în concret a pericolului social se ține seama de mai multe elemente, cum ar fi: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul de comitere, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunea aplicată petentei este minimul prevăzut de actul normativ sancționator, iar conform actului normativ sancționator această contravenție reprezintă o încălcare gravă ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR.
Față de cele ce preced instanța a respins cererea de anulare a procesului-verbal de contravenție ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. E. G. S.R.L., solicitând admiterea apelului schimbarea în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.
În cadrul motivelor, apelanta considerăm că soluția instanței de fond este una greșită, deoarece s-a dat cu interpretarea greșită a legii.
Prin procesul verbal de contravenție atacat prin plângerea contravențională au fost sancționați pentru două fapte, respectiv pentru că nu a respectat obligația de a deține, păstra un an de zile înregistrările tahograf analogice și pentru că nu a deținut la sediul societății tichetele de cântar pentru transportul mărfurilor divizibile transportate de la ..
Precizează că față de prima faptă reținută, deși a invocat inaplicabilitatea prevederilor OG 37/2007 prin prisma Regulamentului CE 561/2006, instanța de fond a apreciat că întrucât în legislația internă nu sunt prevăzute excepții și derogări, dispozițiile ordonanței menționate se aplică.
Referitor la aceasta, arată că potrivit doctrinei, în esență Regulamentele, alături de directive și deciziile - cadru reprezintă dreptul secundar al UE. Regulamentul are aplicabilitate generală, ca o lege internă, fiind obligatoriu în toate părțile sale și se aplică nemijlocit în fiecare stat membru. Așadar, judecătorul va aplica regulamentul, fără să fie necesară adoptarea unei legi naționale de aplicare. Regulamentele UE trebuie aplicate de judecător în mod nemijlocit, iar dispozițiile contrare din dreptul național nu se aplică.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută, consideră că instanța de fond în mod greșit a calificat natura rumegușului transportat ca făcând parte din categoria de bunuri divizibile potrivit prevederilor HG 1373/2008. Or, ei susțin în continuare că rumegușul este deșeu lemnos, care conform dispozițiilor HG 856/2002 este codificat ca făcând parte din categoria deșeurilor nepericuloase, regimul său neintrând sub incidența prevederilor HG 1373/2008. În plus, trebuie avute în vedere și prevederile OG 470/2014 care prevăd că „materialele lemnoase nu sunt bunuri divizibile".
Mai mult, deși s-ar reține aplicabilitatea prevederilor HG 1373/2008, iar rumegușul transportat ar face parte din categoria de bunuri divizibile, instanța a reținut în mod greșit în sarcina lor obligația eliberării tichetului de cântar pentru fiecare transport, atâta timp cât sarcina emiterii acestor tichete de cântar aparține în mod exclusiv furnizorului bunurilor divizibile. Potrivit HG. 1373/2008 este obligația furnizorilor ca :- în punctele de încărcare să aibă în dotare instalații de cântărire a vehiculelor rutiere care trebuie să îndeplinească și să respecte anumite condiții prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern;- Tichetul de cântar eliberat de instalațiile de cântărire trebuie să fi semnat și ștampilat de către furnizor și trebuie să conțină toate elementele de personalizare prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern; de asemenea, să asigure condițiile de funcționare pentru instalațiile de cântărire, condiții prevăzute de reglementările metrologice și de către furnizorul acestora; să cântărească și să emită tichet de cântar pentru toate vehiculele utilizate pentru distribuția rutieră a bunurilor divizibile. Așadar, este evident că, în primul rând, pentru a putea deține asemenea tichete de cântar era necesar ca furnizorul bunurilor divizibile transportate să le fi emis în prealabil, în concordanță cu obligația impusă de lege.
Referitor la petitul subsidiar, în baza art.34 alin.(l) din OG nr.2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale. Pentru stabilirea sancțiunii trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.(3) potrivit căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Așa cum prevede art.7 din OG nr.2/2001, avertismentul se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă. Consideră că în cazul de față scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unui avertisment.
În rest, își menține cele arătate în plângerea contravențională și răspunsul la întâmpinare.
În drept, se invocă prev.art.466 și urm., 480 alin.2 din NCPC.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul declarat de apelant în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu conform art.477 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este nefondat, din următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție nr._ din data de 03.09.2014 apelanta . a fost sancționată cu amendă contravențională de 12.000 lei pentru că, în urma controlului efectuat la sediul apelante în data de 03.09.2014, în intervalul orar 08,00 - 16,00, s-a constat nerespectarea de către operatorul de transport de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora. De asemenea s-a constatat nerespectarea de către apelantă a obligației de a deține la sediul social unul sau mai multe documente, respectiv tichetele de cântar prevăzute la transportul mărfurilor divizibile.
Aceste fapte sunt sancționate contravențional conform art. 9 alin. 1 lit.a din OUG 37/2007 și art. alin. 1 lit. a din HG 69/2012..
Cu privire la prima critică a hotărârii apelante, în sensul că prevederile OG nr. 37/2007 nu îi sunt aplicabile prin prisma Regulamentului CE 561/2006. tribunalul constată că, din certificatul constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul Harghita ( filele 8-14 d.f.) apelanta . are ca obiect de activitate, printre altele, transporturi rutiere de mărfuri și exploatarea forestieră. Conform prevederilor articolul 13 alin. Lit. b din Regulamentul CE 561/2006 “cu condiția ca acest lucru să nu aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1, fiecare stat membru poate acorda derogări de la articolele 5-9 și să supună aceste derogări unor condiții speciale pe propriul teritoriu sau, cu acordul statului interesat, pe teritoriul unui alt stat membru, aplicabile transporturilor efectuate cu următoarele vehicule: (b) vehicule utilizate sau închiriate fără conducător de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau crescătorii, pentru transportul de mărfuri în cadrul activității profesionale specifice pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii.”Prin Ordonanța nr. 8/2015 a fost modificată OG nr.37/2008 în sensul prevederii neaplicării acesteia în cazul prevăzut de art. 13 din Regulamentul CE 561/2006. Însă apelanta nu a făcut dovada că a efectuat transporturi rutiere numai limita texului de lege menționat, cu atât mai mult cu cât obiectul său de activitate nu se rezumă numai la activitatea exceptată de la prevederile arătate.
Referitor la ce-a de-a doua critică de apel, în legătură cu ce-a de-a doua faptă pentru care apelanta a fost sancționată contravențional, așa cum corect a reținut și instanța de fond, relativ la dispozițiile art. 1 lit. d din HG nr. 1373/2008, rumegușul, ca deșeu lemnos, este bun divizibil, iar sarcina emiterii biletelor de cântar în speță este mai puțin relevantă atâta timp cât apelanta a fost sancționată pentru neținerea tichetelor la sediul societății și nu pentru neemiterea lor.
Raportat la prevederile art. 21 din O nr. 2/2001, tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată apelantei, minimul prevăzut în actul normativ sancționator, este proporțională cu fapta săvârșită.
Față de cele expuse, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de ., cu sediul în G., cart. B., ., . având CUI_ împotriva sentințe civile nr. 3042/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul cu numărul de mai sus.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2015.
Președinte Judecător
S. R. U. I. C.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.R.S./25.08.2015
Primit: 25.08.2015
Tehnored./id/26.08.2015
Ex.4/SD.-
Jud.fond: E. B. B.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 592/2015. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 335/2015. Tribunalul... → |
|---|
