Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 260/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 260/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2417/96/2014
Dosarul nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 260
Ședința publică din 18 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. E.
Grefier G. N. V.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta
. SRL cu sediul în .. 562/A, JUD. HARGHITA.,
în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în
municipiul Miercurea C., . nr.20, județul Harghita și chemata în
garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, Splaiul
Independenței nr.294 corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control taxe și
impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform prevederilor art. XII din Legea
nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru
pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă nu au
răspuns părțile.
Grefierul de ședință face referatul cauzei arătând că procedura este legal îndeplinită.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit prevederilor art. 131 din NCPC,
constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, având în vedere adresa nr._ din 13 august 2013 emisă de A.N.A.F. -
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., în care se arată că Administrația
Județeană a Finanțelor Publice Harghita asigură reprezentarea forului superior Direcția
G. Regională a Finanțelor Publice B. în fața instanțelor judecătorești, dispune
modificarea în sistemul informațional ECRIS a denumirii reclamantei, din Direcția G.
a Finanțelor Publice Harghita în Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B.
(D.G.R.F.P. B.) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita.
Având în vedere obiectul litigiului, instanța constată nu mai este necesară estimarea
duratei procesului, conform prevederilor art. 238 din NCPC și, față de cele reținute, în
temeiul art. 244 NCPC, declară terminată cercetarea procesului, fără a mai acorda vreun alt
termen pentru a se depune note scrise, și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 28 noiembrie 2014, sub nr.
_, reclamanta . SRL, a chemat în judecată pârâta
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a
Finanțelor Publice Harghita, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună
următoarele:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.310,00 lei reprezentând taxa pentru
emisiile poluante;
- obligarea pârâtei la plata dobânzilor fiscale, calculate de la data plății și până la data
restituirii efective a sumei;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul, a arătat că a achiziționat un autoturism, pentru care, la data
înmatriculării în România, a fost obligat la plata unei taxe pe poluare. A achitat taxa însă, a
considerat perceperea acesteia ca fiind injustă și nelegală în raport cu dispozițiile TCUE.
Ulterior a solicitat restituirea taxei pe poluare însă pârâta a refuzat categoric restituirea
sumei, considerată ca fiind o taxă legală.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prevederile Tratatelor constitutive ale UE și
celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile
contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr.554/2004, art.23, art.25, art.110 din TCE,
art.148 din Constituția României, Legea nr.157/2005, Decizia nr.24/2011 ÎCCJ, art.124,
art.120 alin.7 din OG nr.92/2003.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană
a Finanțelor Publice Harghita, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin același act pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației
F. pentru Mediu.
Pârâta a arătat că suma achitată cu titlu de taxă pe poluare nu poate fi restituită
integral ci doar o eventuală diferență între taxa pe poluare și taxa pentru emisiile poluante,
conform prevederilor Legii nr.9/2012. Cererea de restituire a diferenței va fi adresată
organului emitent, singurul competent a dispune de a se pronunța cu privire la această
restituire.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru
Mediu, se arată că, în cazul admiterii acțiunii, pârâta DGFP Harghita nu va avea posibilitatea
restituirii sumei solicitate decât dacă aceasta va fi virată de către beneficiar în contul acestei
instituții.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, solicită respingerea acestui capăt de
cerere, considerând că instituția nu se află în culpă procesuală. De asemenea, a solicitat
respingerea petitului referitor la plata dobânzii legale.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a depus întâmpinare și
nu a invocat excepții sau apărări.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul reține, în fapt, că reclamanta a importat un autovehicul dintr-o țară membră
a Uniunii Europene, unde a și fost anterior înmatriculat.
Pentru a-l înmatricula in România, reclamanta a fost obligat să plătească o taxă pe
poluare în sumă totală de 1.310,00 lei cu chitanța nr._ din data de 05.10.2012.
Tribunalul constată că, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011, pronunțată în cauza C-
402/09, T./Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei și alții, Curtea de Justiție a
Uniunii Europene a stabilit că art. 110 TFUE "se opune ca un stat membru să instituie o taxă
pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru,
dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de
vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie, având aceeași
vechime și aceeași uzură, de pe piața națională". În considerentele hotărârii, Curtea a
reținut, în esență, că reglementarea instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, care prevede plata
taxei pe poluare, are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a
unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, din moment ce autovehiculele
similare puse în vânzare pe piața națională a autovehiculelor de ocazie și înmatriculate
anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de
sarcină fiscală. În plus, la punctul 60 al hotărârii, Curtea a reținut că "obiectivul protecției
mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a
împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit
de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate
cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru
finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând
taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel
de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă,
nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a
vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește".
Tribunalul constată că, prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2012, Legea nr. 9/2012 nu mai
conține modificări de substanță în raport cu reglementarea anterioară (O.U.G. nr. 50/2008),
care să facă inaplicabilă hotărârea menționată a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
În concluzie, tribunalul constată că taxa pe care a plătit-o reclamanta încalcă art. 110
TFUE, acțiunea principală fiind întemeiată. D. urmare, pârâta trebuie să îi restituie
reclamantei taxa plătită, la care se adaugă dobânda prevăzută de art. 124 din Codul de
procedură fiscală.
Având în vedere că taxa plătită de reclamant a fost virată în contul chematei în
garanție, aceasta trebuie să pună la dispoziția pârâtei suma care trebuie restituită
reclamantei cu acest titlu, cererea de chemare în garanție fiind, la rândul ei, întemeiată.
Având în vedere prevederile art. 453 C.pr.civ., pârâta Direcția G. a Finanțelor
Publice a județului Harghita, precum și chemata în garanție Administrația F. pentru
Mediu fiind în culpă procesuală, vor fi obligate, să achite reclamantei suma de 131,00 lei
cheltuieli de judecată, efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta, . SRL, CUI
_, cu sediul în .. 562/A, JUD. HARGHITA împotriva pârâtei
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a
Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în municipiul Miercurea C., .>
Decembrie nr. 20, județul Harghita, și, în consecință:
Obligă pe pârâtă să îi restituie reclamantei suma de 1.310,00 lei, plătită cu chitanța
nr._ din data de 05.10.2012, la care se adaugă dobânda prevăzută de art. 124 din
Codul de procedură fiscală.
Admite cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă împotriva Administrației
F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, sectorul 6, Splaiul Independenței nr.
294, corpul A, și, în consecință:
Obligă chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma care trebuie restituită
reclamantei.
Obligă pârâta să îi plătească reclamantei suma de 131,00 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul
Harghita.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2015.
Președinte
B. E.
Grefier
G. N.
Red: B.E.
Primit: 02.03.2015
Tehnored/id/ 02.03.2015
Ex.5-G.N.V.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 80/2015.... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... → |
|---|
