Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 457/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2123/268/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 457
Ședința publică din data de 02 iunie 2015
Completul constituit din:
Judecător: U. I. C. - Președinte
Judecător: J. B.-R.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, împotriva sentinței civile nr. 2611 din 27.11.2014, pronunțată de Judecătoria O. S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul K. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PV . NR._/30.08.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 2611 din 27.11.2014, pronunțată de Judecătoria O. S., s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul K. I., CNP_, domiciliat în comuna Lupeni, ., jud. Harghita, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, cu sediul în mun. Miercurea-C., .. 34, jud. Harghita, CUI_, împotriva procesului verbal . nr._/30.08.2014.
S-a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.08.2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal contestat, în baza art. 100 alin.3, lit. e) OUG 195/2002 raportat la art. 100 alin.3 din OUG 195/2002, 49 alin.1 raportat la art. 99 alin.2 OUG 195/2002, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de4340 de lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. .
Faptele imputate petentului prin procesul verbal atacat constau în aceea că la data de 30.08.2014, ora 08,27 în Cristuru Secuiescs, . auto cu num_, încălcând marcajul longitudinal continuu și cu viteza de 63 km/h.
Petentul a fost de față la încheierea procesului verbal de contravenție contestat și l-a semnat cu obiecțiuni.
De asemenea, instanța a constatat că petentul a formulat plângerea contravențională în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii plătite, precum și asupra măsurii confiscării”.
În ceea ce privește analiza sancțiunilor stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
În drept, în ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina petentului potrivit art. 120 alin. 1 lit.i din H.G. 1391/2006 Se interzice depășirea vehiculelor………i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
Art. 100 alin. 3 lit.e) din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile prevede ,, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:…. e) nerespectarea regulilor privind depășirea”.
În drept, în ceea ce privește a doua contravenție reținută în sarcina petentului: potrivit art. 49 din O.U.G. 195/2002, viteza maxima admisă în localitate este de 50km/h, iar potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Potrivit art. 99 alin. 2 OUG 195/2002 (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).
În baza art. 109 alin. 2 din O.U.G 195/2002, „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din H.G. 1391/2006, „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În același sens sunt și dispozițiile art. 181 alin. 1 din H.G. 1391/2006, care prevede că „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul”.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Faptele sunt descrise suficient pentru a permite instanței să aprecieze asupra lor și sunt corect încadrate în drept, instanța a constatat că faptele contravenționale sunt descrise în mod complet, articolele din O.U.G. 195/2002 care prevăd și sancționează respectivele fapte sunt corect indicate, la fel și articolul care instituie aplicarea punctelor de penalizare.
În legătură cu prima faptă reținută în procesul verbal de contravenție, aceea de a fi efectuat o depășire interzisă, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu, instanța a reținut, din conținutul înregistrării video depuse de intimat la dosarul cauzei că, la momentul efectuării depășirii și pe tot parcursul acesteia linia longitudinală pe sectorul de drum respectiv este discontinuă.
Din acest punct de vedere se reține că este nejustificată aplicarea sancțiunii contravenționale pentru fapta de a depăși linia longitudinală continuă întrucât fapta nu există.
Este adevărat că în înregistrarea video se observă indicatorul ce marchează trecerea de pietoni, pe carosabil nefiind liniile orizontale specifice însă în procesul verbal nu s-a reținut că amenda a fost aplicată pentru depășirea pe trecerea de pietoni ci pentru depășirea prin încălcarea liniei continue.
A doua faptă reținută este aceea că petentul a circulat cu viteza de 63 km/h.Cu privire la aceasta instanța a constat că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului nu a fost constatată printr-un mijloc tehnic. Din înregistrarea aflată la dosarul cauzei se observă, la un moment dat, viteza maximă de 61 km/h.
Cinemometrul utilizat pentru constatarea contravenției este identificat în procesul verbal contestat, arătându-se tipul acestuia, . și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care era amplasat.
Sunt pe deplin respectate și prevederile pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, întrucât înregistrările efectuate cuprind data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Aceste aspecte se pot observa din înregistrarea video a contravenției însă nu și aspectele reținute în procesul verbal și anume încălcarea liniei continue și viteza de 63 km/h.
Cu privire la faptele reținute în procesul verbal de contravenție instanța a reținut că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sarcina probei revine organului constatator, cu respectarea însă a principiului egalității armelor.
În ceea ce privește constatarea vitezei, aceasta nu poate fi percepută prin propriile simțuri, motiv pentru care legea a prevăzut folosirea cinemometrelor.
Din aceasta perspectivă, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție este netemeinic întrucât faptele reținute în acesta nu există.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I.P.J.Harghita, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate, în sensul menținerii actului administrativ atacat și a sancțiunii aplicate.
În cadrul motivelor, apelantul arată că instanța a concluzionat în mod eronat că "faptele reținute în actul de sancționare nu există."
Solicită a se analiza întreg probatoriul depus de ei la instanța de fond și să se constate că respectivul material probatoriu răstoarnă prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și că sancțiunile aplicate, sunt justificate. Astfel, înregistrarea video radar evidențiază în mod clar că viteza cu care se deplasa contravenientul a fost de 63 km/h, iar depășirea neregulamentară s-a efectuat pe un sector de drum prevăzut cu marcaj longitudinal continuu. Față de acest ultim aspect, apreciază că instanța, în virtutea rolului activ, s-ar fi putut convinge de realitatea celor consemnate în procesul verbal prin efectuarea unei cercetări la fața locului. Pe înregistrarea video radar, din cauza denivelărilor, sectorul de drum apare ca fiind marcat cu linie discontinuă.
Mai precizează faptul că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse de art. 16 si art.17 din O.G. nr.2/2001, aprobata de Legea nr. 180/2002, sub sancțiunea nulității, că faptele petentului au fost săvârșite cu vinovăție, iar ca atare sancțiunile aplicate sunt temeinice, în limitele stabilite de lege și proporționale cu gradul pericolului social creat.
În drept, se invocă disp. art.466-480 din Codul de procedura civila, O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul K. I., a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivele cererii, intimatul arată că criticile apelantei se referă și se limitează la aprecierea de către instanța de fond a probei constând în înregistrarea video, produsă și înfățișată de către apelantă, în baza cărui material - în consens cu susținerile sale - s-a constatat că depășirea a avut loc pe un sector de drum în care sensurile de mers erau delimitate cu marcaj discontinuu, respectiv că viteza de deplasare nu era de 63 km/h așa cum a susținut agentul constatator al apelantei.
În acest context, solicită înlăturarea criticilor apelantului, deoarece din materialul probator rezultă fără echivoc stare de fapt reținută de instanță, astfel cum s-a detaliat în considerentele hotărârii judecătorești.
Sunt totalmente neavenite și nefondate și acele afirmații organului de poliție cum că judecătorul fondului, în virtutea rolului său activ, ar fi trebuit să se convingă asupra realității celor consemnate în procesul-verbal prin efectuarea unei cercetări la fața locului.
Ori, în condițiile în care chiar apelanta în întâmpinarea formulată s-a prev înregistrarea în cauză, anexând și dovada verificării metrologice, conform pct. 5.2.1 din Ordinul nr. 301/2005 al directorului general al Biroului de Metrologie Legală, publicat în MO nr. 1102 (bis) din 07.12.2005, susținând funcționarea corectă a mijlocului tehnic (radar) este absurdă critica necercetării pe teren a instanței pentru simplul motiv că din înregistrarea realizată de apelantă rezultă o artă stare de fapt decât ceea pretinsă.
Mai mult, art. 345 O pr. civilă nu prevede cercetarea la fața locului ca o obligație a instanței, care în mod justificat, constatând că mijlocul tehnic cu care s-a realizat înregistrarea este omologată și nu există dubii în privința disfuncționalității acesteia (nefiind formulate astfel de rezerve din partea organului de poliție, dimpotrivă s-a susținut că funcționează normal) a trecut la analiză și reținere în speță a stării de fapt ce a rezultat din înregistrare.
Simplul fapt că această analiză s-a finalizat în favoarea sa nu justifică și nici nu acoperă omisiunea organului de poliție, care nu a analizat îndeajuns înregistrarea, nu a observat realitatea ce a rezultat înregistrarea și nu a solicitat, în condițiile legii, completarea acestei probe cu o cercetare la fața locului.
Astfel, consideră că materialul probator a fost administrat, analizat și evaluat în mod corect de către instanța de fond.
La fel de pertinentă este afirmația instanței că nu se poate reține că depășirea ar fi fost efectuată pe trecerea de pietoni, deoarece dacă această abatere nu a fost reținută în sarcina sa, cu consecința aplicării sancțiunii corespunzătoare.
În ceea ce privește viteza de deplasare, reiterează că, potrivit înregistrării, a început depășire la sec. 00:04 pe marcajul discontinuu, fără să se înregistreze viteza de deplasare (foto 0868), la sec. 00:08 a circulat pe sensul opus, efectuând depășirea cu o viteză de 56 km/h (foto 0964), iar la sec. 00:10 a revenit aproape integral pe banda sa de mers cu viteză descrescătoare de 54 km/h (foto 1026), iar la sec. 00:12 a revenit integral și a circulat deja pe banda sa de mers cu viteză de 55 km/h (foto 1076).
Abia la foto 1221 la sec. 00:18 se vede că aparatul înregistrează o viteză de 61 km/ h, însă nu se știe pe care autovehicul îl înregistra deoarece pe imagine se vede nu numai autovehiculul său (_ ) ci și acela pe care a depășit (_ )
Ori, pe înregistrare nu apare care anume vehicul face obiectul înregistrării vitezei de deplasare. Ulterior, la sec. 00:25 (foto 1383) apare singur autoturismul_ cu viteză de 38km/h, care însă nu este relevantă, acesta putând reduce viteza de la 61 km/h la 38 km/h în șapte secunde.
În drept, se invocă prev. art. XV din Legea nr. 2/2013 și pe cele ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare.
Apelul este fondat.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele efectului devolutiv al apelului, tribunalul constată că sentința primei instanțe nu este temeinică.
Starea de fapt reținută de judecătorie nu corespunde cu cea rezultată din probele administrate în cauză, respectiv înregistrarea video a aparatului radar care a surprins săvârșirea contravenției.
Astfel cum rezultă fără echivoc din imaginile video folosite în probațiune de apelant, autoturismul condus de intimatul K. I. a efectuat o depășire într-o zonă în care sensurile de mers erau despărțite prin marcaj longitudinal cu linie continuă. Totodată, aparatul radar a înregistrat viteza cu care s-a deplasat acest autoturism, rezultând la fel de clar că viteza reținută în procesul-verbal de contravenție este cea corectă. Din imagini rezultă că viteza de deplasare a crescut până la 61 km/h, ulterior atingând valoarea de 63 km/h, valoare care a și rămas evidențiată de aparat pe înregistrare.
Față de starea de fapt reținută de instanța de apel, procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic sub aspectul ambelor fapte contravenționale constatate și consemnate în cuprinsul acestuia, urmând a fi menținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul I.P.J. Harghita, cu sediul în Miercurea C., .. 34, jud. Harghita, împotriva sentinței civile nr. 2611 din 27 noiembrie 2014 a Judecătoriei O.-S..
Schimbă în tot sentința atacată. Respinge plângerea contravențională formulată de petentul K. I. CNP_, cu domiciliul în ., nr. 101, jud. Harghita, împotriva procesului-verbal de contravenție ..P. nr._ din data de 30 august 2014 pe care îl menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02 iunie 2015.
Președinte Judecător
U. I. C. J. B.-R.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.U.I.C./01.09.2015
Primit:01.09.2015
Tehnored./id/02.09.2015
Ex. 4/SD.-
Jud.fond: C. A.M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 523/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 838/2015. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
