Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 97/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 2234/258/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 97
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Completul constituit din:
Judecător: U. E. Steluța - Președinte
Judecător: C. S.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, împotriva sentinței civile nr. 2041 din 09.09.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. I. A. S.R.L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție p.v. ., nr._ din data de 31.03.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Sub nr._ din 11.04.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Miercurea C. plângerea contravențională formulată de petenta S.C. I. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal nr._ din 31.03.2014.
Prin sentința civilă nr.2041 din 09.09.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de către ., cu sediul în Miercurea C., ..26, jud. Harghita, CUI RO516940, înregistrat la ONRC sub nr.J_ în contradictoriu cu MINISTERUL TRANSPORTURILOR, I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, ..38, sector 1, și în consecință
S-a modificat procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 31.03.2014 în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că, cu privire la excepția de necompetență teritorială instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acestuia prin Încheierea de ședință din data de 24.06.2014, întrucât localitatea Sâncrăieni, locul constatării faptei, se află în circumscripția Judecătoriei Miercurea C., așa cum rezultă și din HG nr.337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii,
Pe fondul cauzei, la data de 31.03.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul ISCTR, procesul verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul . a contravenției prevăzute de art. 61 alin.1 lit.p din OG nr.43/2001 constând în aceea că prin efectuarea transportului de mărfuri indivizibile s-a depășit masa maximă admisă pe axa 3-4. Pentru săvârșirea acestei contravenții petentului i s-a aplicat, în temeiul aceluiași articol o amendă în cuantum de 25.000 lei.
În drept, instanța a constatat că potrivit art.61 alin.1 din OG nr.43/1997 „(1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:
p) efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei;”
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data înmânării procesului verbal de constatare și aplicare a contravenției, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal fiind încheiat la data de 31.03.2014, plângerea contravențională fiind introdusă la instanță la data de 11.04.2014, prin urmare în termenul legal, având în vedere că acesta este un termen procedural care se calculează pe zile libere.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța de fond a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României), în cauzele A. contra României, din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului
Din actele dosarului instanța a constatat că autocamionul cu nr. de înmatriculare_ a circulat în ziua de 31.03.2014 pe DN12 încărcat cu balast brut cu greutatea brută de 30 960 kg,, conform avizului de însoțire și tichet de cântărire la carieră fl.7 din dosar.
Conform Tichetului de cântărire-măsurare al intimatei nr._ greutatea totală a fost de 31,35 t, cântărind pe axe: 1 – 5,10t, 2-5,9t, 3-10,4t și pe 4 – 9,95t.
Fapta contravențională există așa cum rezultă și din acte dar și din susținerile petentului și a martorului audiat, s-a depășit greutatea pe grup de axe admise de lege.
Prin urmare, contravenția reținută în sarcina petentului de către agentul constatator există și este de natură să atragă răspunderea contravențională a acestuia, procesul-verbal fiind încheiat cu respectarea cerințelor de temeinicie și legalitate institute de lege.
Sub aspectul individualizării sancțiunii dispuse, instanța a apreciat că este justă. Astfel, potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea în concret a pericolului social se ține seama de mai multe elemente, cum ar fi: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul de comitere, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului.
În cazul de față instanța a analizat împrejurarea că nu s-a urmărit eludarea prevederilor legale, nu s-a produs nici o urmare periculoasă și nu s-a săvârșit fapta cu un scop anume.
În cazul de față există posibilitatea ca marfa încărcată, cu masa în limitele legale admise per total, depășirea pe axă a fost doar de 1,35t de balast, să se fi deplasat în interiorul autovehiculului în timpul cursei efectuate, așa cum afirmă și martorul că la ieșirea din carieră există deja o pantă cu înclinație de 10 grade. Tot în favoarea petentei se reține și faptul că după ce s-a dat cu lopata balastul în interiorul camionului la a doua cântărire deja sarcina pe grup de axe era în limita legală.
În concluzie instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atinge scopul educațional și preventiv al pedepsei și atrage atenția petentei ca pe viitor să respecte prevederile legale în vigoare.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul. Acesta a fost înregistrat la Judecătoria Miercurea C. la data de 24.10.2014.
Apelantul solicită menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție.
Apelantul arată că conform art. 134 litera i) din Ordinul MIT 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, că:
"Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier au obligația să respecte regulile și procedurile ce trebuie urmate în cazul efectuării transporturilor rutiere de mărfuri cu mase și/sau dimensiuni care depășesc masele și/sau dimensiunile maxime admise/autorizate, conform reglementărilor în vigoare;"
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor cu modificările și completările ulterioare „Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3."
Din analiza tichetului de cântărire nr. nr._/2014 din data de 31.03.2014 ora 12:13 sistemul de cântărire PW-10, ./11, prin metoda de cântărire statica pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare_ a identificat pe grupul de axe motoare 3-4 unde sunt montate roți jumelate și suspensie pneumatică sau echivalentul ampatamentul de 1.40 M o sarcină cântărită este de 20.35 tone față de 19 tone cât este legală pentru această configurație de axe, existând o suprasarcina de 1.35 tone.
Prin urmare a rezultat o suprasarcină de 0.46 tone, mai exact 460 Kg, în plus, decât masă totală maximă autorizată deci un procentaj de depășire de 6.14%.
Fapta reținută în sarcină . constituie contravenție potrivit dispozițiilor art. 61, alin. (1), litera, p ) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și se sancționează cu amenda contravenționala de la 25.000 Lei la 35.000 Lei.
Evaluând sancțiunea aplicată prin prisma prevederilor citate și a probelor administrate, precizează că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind stabilită la minimul legal și că este proporțională cu gradul de pericol al faptei deduse judecății, petent nedovedind împrejurări de natură a justifica nerespectarea obligației ce îi incumbă.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța a analizat sancțiunea aplicată prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie sa fie proporțional cu gravitatea faptei și dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd ca sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normative și că trebuie să fie proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijlocele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Pentru a se proceda la o reindividualizare a pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere anumite circumstanțe fie ale împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, legate de gradul de pericolul social al faptei respective, fie circumstanțe personale ale contravenientului, așa cum se stipulează în cuprinsul art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit căruia " sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normative și trebuie să fie proporțional cu gradul de pericol social al faptei, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de cele mai sus înscrise, solicită să se rețină ca nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, în condițiile în care contravenția reținută în sarcina intimatei petent are un grad de pericol social ridicat constatând aceea că a utilizat în vederea efectuării unui transport rutier public de marfă un autovehicul supraîncărcat punând, astfel, în pericol siguranța conducătorului auto a traficului rutier și viata, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.
Pe cale de consecință, să apreciați că fapta contravențională reținută în sarcina intimatei petent, de către agentul constatator exista și este de natură să atragă răspunderea contravenționala a acestuia, procesul verbal fiind încheiat cu respectarea cerințelor de temeinicie și legalitate instituite de lege.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând n-ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
Pe de altă parte, solicită recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal, acesta fiind un act autentic întocmit de un agent constatator al statului aflat în exercițiul funcțiunii care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în formă "ad validitatem" cu respectarea condițiilor de formă și fond, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, opinează că instanța urmează a efectua analiza procesului-verbal contestat, atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale. Astfel, având în vedere jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art.6 din Convenție, deși și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum a stabilit Curtea Europeană în mod constant în jurisprudența sa.
De asemenea, în jurisprudența CEDO se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției, în acest sens prin hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de convenție, însă acestea nu trebuie să depășească și limitele rezonabile.
Astfel, învederează Hotărârea din 23.11.2006 a Marii Camere, pronunțată în cauza Jussila împotriva Finlandei, unde CEDO analizează propria jurisprudența în materie, evidențiind existența unor "acuzații penale" cu grad de severitate diferit, făcând distincție între infracțiunile prevăzute de dreptul penal și restul faptelor penale, altele cât infracțiunile, situație în care "garanțiile procesual penale" recunoscute de art.6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură "faptelor penale" altele decât infracțiunile.
Principiul legalității aplicabil în dreptul administrativ, în general, și în materie contravențională, în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenționale să fie în concordanță cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat extinctiv sau restrictiv (lex dixit quam voluit)
Intimata S.C. I. A. S.R.L. a formulat întâmpinare (f.12-14) prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat. În apărare, intimata arată că așa cum rezultă din Tichetul de cântărire nr._ din 31.03.2014( Tichetul de cântărire NR.I) și din Tichetul de cântărire nr._ din 31.03.2014( Tichetul de cântărire nr.II), limita de încărcare la acest tip de vehicul este de 20 T. pe cele două axe direcționale( față) și 19 T. pe cele două axe motrice(spate), deci în total 39 T.. (Greutate vehicul TARA_ kg + încărcătura).
Față de aceasta, conform Tichetului de cântărire nr._ a fost cântărit la axele direcționale 11 T., iar la axele motrice 20,35 T., deci în total 31,35 T., care este o greutate mult inferioară celui admis, încărcătura totală fiind mai mică de încărcătura admisă de lege cu 39 T - 31,35 T = 7,65 Tonă.
Împrejurarea că pe axele motrice (spate) în momentul cântăririi s-a constatat o greutate de 20,35 tone în loc de 19 tone, se explică prin aceea că cele două axe direcționale(față) sunt solicitate de greutatea motorului, care la acest tip de vehicul " este amplasat în față și materialul transportat - în cauza concretă balastul - din cauza efectului puterii de inerție ce se produce la fiecare pornire, are tendința de a se aluneca în spate, pe axele motrice.
Pentru a evita acest fenomen, nu a încărcat camionul la greutatea admisă de lege (39 tone, camion + încărcătură), a încărcat numai 30,96 tone, (TARA_ kg + 15.600 kg. balast conform Avizului de însoțire a mărfii HR B. 23 din 31.03.2014), deci mai puțin cu 7,65 tone decât greutatea admisă de lege.
După prima cântărire, conducătorul auto Szocs L. a dat cu o lopată balastul de pe axele motrice mai în față și la a doua cântărire, așa cum rezultă din Tichetul de cântărire nr._ din 31.03.2014, cântărire repetată, sarcina pe axele motrice a fost de 18,10 tone, adică sub limita admisă de lege.
Instanța de fond a administrat proba cu înscrisurile și a admis ascultarea în calitate de martor al conducătorului auto Szocs L..
Rezultă atât din tichetele de cântărire, după efectuarea a celor două cântăriri cât și din declarația martorului Szocs L. că greutatea materialului transportat, 30. 96 tone, era mult inferioară greutății admise de lege, de 39 tone, limită maximă, iar împrejurarea că pe axele motrice în momentul cântăririi era o greutate mai mare cu 1,35 tone, se explică prin faptul că la ieșirea din cariera de piatră exista o pantă de aproximativ 10 grade și din această cauză balastul a alunecat în spate.
În aceste condiții, instanța de fond în mod legal și întemeiat a reținut că în cauza de față nu s-a urmărit eludarea prevederilor legale, nu s-a produs nici o urmare periculoasă și nu s-a săvârșit fapta cu un scop anume, apreciind ca fiind pe deplin plauzibilă că balastul s-a deplasat în interiorul autovehiculului în timpul cursei efectuate.
Realitatea acestor împrejurări este susținută și de faptul că după ce șoferul a dat cu lopata balastul mai în față, la a doua cântărire sarcina pe fiecare grup de axe era în limita legală.
Pe lângă aceste împrejurări, solicită să se aibă în vedere că societatea lor nu a mai fost amendată pentru depășirea greutății, că și în cazul de față a încărcat vehiculul sub limita admisă de lege, că din al doilea tichet de cântărire rezultă în mod concret că nu s-a intenționat depășirea greutății.
Apelantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
III. Analizând actele apelului și hotărârea atacată sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.479 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul formulat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Apelantei i s-a încheiat proces verbal de contravenție pentru efectuarea unui transport de mărfuri indivizibile cu depășirea masei maxime admise pe axa 3-4, aplicându-i-se o amendă de 25.000 lei.
Prima instanță a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Tribunalul constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică și își însușește argumentele avute în vedere la pronunțarea ei. Astfel, este pertinent aspectul referitor la existența posibilității ca marfa încărcată să se fi deplasat în interiorul autovehiculului în timpul cursei; un motiv plauzibil al depășirii masei maxime admise pe axa 3-4 poate fi cel privind existența la ieșirea din carieră a unei pante cu înclinație de 10 grade.
Un argument în sprijinul soluției primei instanțe este cel privind încadrarea în limita legală a sarcinii pe grupul de axe la a doua cântărire, efectuată după nivelarea balastului în autocamion. Se constată că la a doua cântărire sarcina pe axele motrice (din spate) a fost de 18,10 tone, adică sub limita admisă de lege, care este de 19 tone.
Se adaugă și faptul că la prima cântărire, în baza căreia s-a aplicat sancțiunea contravențională, s-a constatat pe axele 3-4 o sarcină de 20,35 tone ceea ce înseamnă că masa maximă admisă a fost depășită cu o cantitate relativ mică, ulterior constatându-se, la a doua cântărire, că de fapt nu a avut loc o depășire a masei, rezultatul primei cântăriri putând fi generat de împrejurările arătate anterior.
Tribunalul mai constată că limita maximă de încărcare pentru acest tip de vehicul este de 39 tone, iar în cauză autovehiculul supus cântăririi a avut, în întregul său, 31,35 tone. Prin urmare, încărcătura totală a fost mai mică decât cea admisă de lege cu 7,65 tone.
Pentru toate aceste argumente, Tribunalul constată că soluția înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului este legală și temeinică, fapta contravențională prezentând în concret un grad de pericol social scăzut. Aplicarea sancțiunii avertismentului nu înseamnă că fapta nu a fost reținută în sarcina petentei și că nu este atrasă răspunderea contravențională a acesteia. S-a apreciat, pe baza împrejurărilor concrete ale cauzei, că este suficientă ca răspunderea petentei să fie atrasă sub forma aplicării sancțiunii avertismentului, aceasta fiind una dintre sancțiunile principale ce pot fi aplicate în cazul constatării unei contravenții, conform art.5 alin.2 din O.G. nr.2/2001.
Procesul verbal de contravenție a fost menținut ca legal și temeinic, ceea ce s-a modificat fiind sancțiunea, art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2011 permițând instanței și chiar obligând-o să se pronunțe cu privire la sancțiune: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
În aplicarea acestui text de lege și a art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2011, care stabilește modul în care se hotărăște asupra sancțiunii, instanța a apreciat că în cauză se impune sancțiunea avertismentului, pentru argumentele arătate anterior.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul formulat, menținând hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cod fiscal_, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2041 din 09.09.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimata S.C. I. A. S.R.L., CUI RO516940, cu sediul în Miercurea C., .. 26, județul Harghita.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.
Președinte Judecător
U. E. Steluța C. S.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.S.E.U./12.03.2015
Primit:13.03.2015
Tehnored./id/13.03.2015
Ex.4/S.D.
Jud.fond:E. B. B.
| Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 25/2015.... → |
|---|
