Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 165/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 165/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 2301/96/2014
Dosarul nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 165
Ședința publică din 06 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M. R.
Grefier A. M. I.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . cu sediul în mun. Toplița, bulevardul N. B. nr. 35, județul Harghita, C._, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat M. O., mun. Toplița, . E, parter, ,județul Harghita, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în municipiul Miercurea C., . nr. 20, județul Harghita și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform prevederilor art. XII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, nu au răspuns părțile.
Grefierul de ședință face referatul cauzei arătând că procedura este legal îndeplinită.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 85 pct. 4 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, având în vedere adresa nr._ din 13 august 2013 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., în care se arată că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita asigură reprezentarea forului superior Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. în fața instanțelor judecătorești, dispune modificarea în sistemul informațional ECRIS a denumirii reclamantei, din Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita în Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. (D.G.R.F.P. B.), prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita.
Având în vedere obiectul litigiului, instanța constată nu mai este necesară estimarea duratei procesului, conform prevederilor art. 238 din NCPC și, față de cele reținute, în temeiul art. 244 NCPC, declară terminată cercetarea procesului, fără a mai acorda vreun alt termen pentru a se depune note scrise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 04 noiembrie 2014, sub nr._, reclamanta . Toplița a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună următoarele:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8.283,00 lei reprezentând taxa de poluare, achitată la data de 15.05.2012 conform ordinului de plată nr. 43;
- obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, calculate de la data plății și până la data restituirii efective a sumei;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a precizat că a achiziționat un autoturism, pentru care, la data înmatriculării în România, a fost obligată la plata unei taxe pe poluare. A achitat taxa însă, a considerat perceperea acesteia conform OUG 50/2008 ca fiind nelegală în raport cu dispozițiile TCUE.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că taxa plătită încalcă art. 110 TFUE.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, în întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, formulând cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta a precizat că suma achitată cu titlu de taxă pe poluare nu poate fi restituită integral, ci doar o eventuală diferență între taxa pe poluare și taxa pentru emisiile poluante, conform prevederilor OUG 9/2013, cererea de restituire a diferenței urmând a fi adresată organului emitent, singurul competent a dispune de a se pronunța cu privire la această restituire.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu s-a precizat că, în cazul admiterii acțiunii, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, nu va avea posibilitatea restituirii sumei solicitate decât dacă această sumă va fi virată de beneficiarul Administrația F. pentru Mediu în contul DGRFP B., AJFP Harghita. În privința cheltuielilor de judecată pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, considerând că instituția nu se află în culpă procesuală, astfel încât acestea nu îi sunt imputabile.
În drept, a invocat dispozițiile OUG 9/2013, OG 92/2003 și art. 72 Cod de procedură civilă.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu, nu a depus întâmpinare și nu a invocat excepții sau apărări.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul reține, în fapt, că reclamanta a importat un autovehicul marca Volvo tip B/BW69/V70, . YV1BW_, dintr-o țară membră a Uniunii Europene, Franța, unde a fost anterior înmatriculat autovehiculul respectiv.
Pentru a-l înmatricula în România, reclamanta a fost obligată să plătească o taxă pe poluare în cuantum total de 8.283,00 lei, achitată cu ordinul de plată nr. 43 din 15.05.2012.
Tribunalul constată că, prin Hotărârea din data de 7 aprilie 2011, pronunțată în cauza C-402/09, T. împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei și alții, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că reglementarea instituită prin OUG nr. 50/2008 care prevede plata taxei pe poluare are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, din moment ce autovehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a autovehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Curtea a mai reținut că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Potrivit art. 135 din Codul de procedură fiscală, dreptul contribuabilului de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de compensare sau restituire. Deși reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 117 alin. 1 lit. d din OG 92/2003, neparcurgerea procedurii prealabile de către reclamantă nu poate fi invocată decât de către pârâtă prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii, conform art. 193 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Pârâta nu a invocat în întâmpinare neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile.
În concluzie, Tribunalul constată faptul că taxa pe care a plătit-o reclamanta încalcă art. 110 TFUE, acțiunea principală fiind întemeiată, pârâta trebuind să îi restituie reclamantei taxa plătită, la care se adaugă dobânda fiscală începând cu data plății taxei de poluare și până la data restituirii integrale a acesteia, având în vedere Hotărârea din data de 18 aprilie 2013, pronunțată în cauza C-565/11 ( M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu ) a Curții de Justiție a Uniunii Europene care a stabilit că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării interne conținute în art. 124 din Codul de procedură fiscală ( OG nr. 92/2003 ) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din OG nr. 92/2003 – 45 de zile de la înregistrarea cererii depuse de contribuabil - termen de soluționare a cererilor contribuabililor.
Având în vedere faptul că taxa plătită de reclamantă a fost virată în contul chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, aceasta trebuie să pună la dispoziția pârâtei DGRFP B., AJFP Harghita, suma care trebuie restituită reclamantei . Toplița, cu acest titlu, cererea de chemare în garanție fiind, de asemenea, întemeiată.
Instanța va obliga pârâta, conform art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată la data de 04.11.2014, chitanța . nr._ ( fila 11 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . cu sediul în mun. Toplița, bulevardul N. B. nr. 35, județul Harghita, C._, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat M. O., mun. Toplița, . E, parter, ,județul Harghita, împotriva pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în municipiul Miercurea C., . nr. 20, județul Harghita, și, în consecință:
Obligă pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, să îi restituie reclamantei . Toplița suma de 8.283,00 lei, plătită cu ordinul de plată nr. 43 din data de 15.05.2012, la care se adaugă dobânda fiscală, începând cu data plății taxei de poluare și până la data restituirii integrale a acesteia.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, împotriva Administrației F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, sectorul 6, Splaiul Independenței nr. 294, corpul A, și, în consecință:
Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să vireze în contul pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, suma care trebuie restituită reclamantei.
Obligă pârâta să îi plătească reclamantei suma de 300,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul Harghita.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 februarie 2015.
Președinte
A. M. R.
Grefier
A. M. I.
Red: A.M.R.
Primit: 12.02.2015
Tehnored/id/ 13.02.2015
Ex.5-A.M.I.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 25/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 80/2015.... → |
|---|
