Anulare act administrativ. Sentința nr. 335/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 335/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 2438/96/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 335
Ședința publică de la 03 martie 2015
Completul compus din:
Judecător: S. E. - Președinte
Grefier: C. C. M.
Pe rol pronunțarea sentinței civile în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLATI SI INSPECTIE SOCIALA HARGHITA, având ca obiect - anulare act administrativ.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, din data de 04 decembrie 2014, reclamanta T. E., domiciliată în comuna Feliceni, ., jud. Harghita, CNP_, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ HARGHITA, cu sediul în municipiul Miercurea C., ..94, jud. Harghita a solicitat anularea Deciziei nr._/16/_ emise de pârâta AJPPIS Harghita, ca fiind nelegală și neîntemeiată, iar, în subsidiar, stabilirea că debitul menționat în decizia atacată se scutește de la plată conform art. II alin. 1 din Legea nr. 126/2014, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta arată că, prin Decizia nr._416072014 emisă de pârâta AJPPIS Harghita s-a stabilit în sarcina sa un debit în cuantum de 7.200 lei. reprezentând indemnizație plătită pentru creșterea copilului pentru perioadele menționate expres în art. 1 din decizie.
Motivul emiterii deciziei îl constituie realizarea unor venituri supuse impozitării în perioada concediului pentru creșterea copilului.
Reclamanta consideră că, decizia atacată este nelegală, având în vedere faptul că a realizat venituri supuse impozitării în anul 2010 numai în valoare totală de 1.203 lei, așa cum rezultă din Decizia de impunere anuală nr._,30.06.2011, emisă de AFP Municipiul O. S., respectiv din Adeverința nr._ 19.08.2014 emisă de Generali România asigurare Reasigurare SA.
Potrivit art. 16 alin. 3 din OUG 111/2010 "Prin excepție de la prevederile alin. (2) lit. i, plata indemnizației pentru creșterea copilului nu se suspendă în cazul în care persoana îndreptățită se află în una sau mai multe dintre următoarele situații:
c) realizează venituri supuse impozitului, prin desfășurarea efectivă a unei activități în perioada de concediu, de maximum 6 ISR într-un an calendaristic”.
Conform OUG 126/2008 valoare indicatorului social de referință pentru anul 2014 este de 500 lei.
În consecință, plata indemnizației pentru creșterea copilului nu se suspendă pentru venituri realizate într-un an în valoare totală de 3.000 lei.
D. fiind faptul că reclamanta a realizat venituri impozabile în anul 2010 în valoare de 1.203 lei, consideră că decizia atacată este nelegală și neîntemeiată.
În acest sens, arată că art. II alin. 1 din Legea nr. 126/2014 prevede în mod expres că "Debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, se scutesc de la plată”.
În consecință, chiar dacă instanța competentă nu va constata nelegalitatea deciziei atacate, va trebui să constate că în cauză de față sunt aplicabile prevederile art. II alin. 1 din Legea nr. 126/2014 privind scutirea de plată pentru debitul de 7.200 lei.
În ceea ce privește pe prevederile art. III alin. 1, reclamanta consideră că nu se află în situația prevăzută de textul de lege.
Anexat cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4-11).
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 22.12.2014, pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ HARGHITA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (filele 15-17).
În fapt, pârâta arată că, în urma controlului efectuat, prin Decizia nr._/16.07.2014 s-a dispus constituirea debitului și recuperarea sumei de 7200 lei, reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului, încasată necuvenit pentru perioada 01.01._10. în perioada concediului pentru creșterea copilului reclamanta - contestatară a realizat venituri supuse impozitului.
Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului, beneficiarul nu trebuie să realizeze venituri supuse impozitului pe venit.
În perioada concediului pentru creșterea copilului mama chiar a recunoscut faptul că, a realizat venituri supuse impozitului.
Din adresa nr._/10.07.2014 eliberată de către Generali România Asigurare Reasigurare SA reiese faptul că susnumita, în perioada constatări debitului, a avut venituri provenite din activități desfășurate în baza contractelor încheiate potrivit Codului civil - contract de agent de asigurare. Potrivit art. 16, alin. 2, lit. „ i " din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, dreptul la indemnizație se suspendă în perioada în care beneficiarul realizează venituri supuse impozitului cum sunt cele definite la art. 46 din Legea nr. 571 / 2003, privind codul fiscal ori mama nu contestă faptul că, a realizat venituri supuse impozitului chiar a și recunoscut această stare.
Art. 16, alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, a fost modificat prin Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, iar legiuitorul a dorit ca mămicile să poată realiza, pe viitor, venituri supuse impozitului până la 6 ISR într-un an calendaristic. 6 ISR X 500 lei = 3000 lei.
Potrivit art. III din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, debitele cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție acordate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenție de către acesta a unor documente despre care cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații nu fac obiectul scutirii la plată.
În drept, se invocă prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111 din 8 decembrie 2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, Hotărârii nr. 52 /2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111 din 8 decembrie 2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, Legii nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, precum și ale art. 205 din Cod procedură civilă.
La data de 12 ianuarie 2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (fila 24).
În fapt, reclamanta arată că, prin întâmpinarea depusă în dosar, pârâta AJPIS HARGHITA invocă neretroactivitatea Legii nr. 126/2014, drept pentru care susține că acțiunea este nefondată.
În acest sens pe lângă Expunerea de motive a Legii nr. 126/2014 - act în care se face vorbire de amnistierea fiscală a persoanelor care au dreptul de indemnizație stabilit până la data intrării în vigoare a legii și pentru care s-a constituit debite, invocă prevederile art. II alin. 1 din Legea nr. 126/2014 potrivit cărora "Debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație ... se scutesc de la plată".
Deci, legiuitorul face referire la debite constituite - până la data intrării în vigoare a legii sau care urmează să fie constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație se scutesc de la plată, ceea ce înseamnă că Legea nr. 126/2014 se referă și la situații în care deja a fost constituit un debit în sarcina persoanei cu drepturi de indemnizație, în consecință, legea este aplicabilă.
Prevederile art. III alin. 1 din Legea nr. 126/2014 nu sunt incidente în situația reclamantei, având în vedere că nu s-a folosit de acte emise cu nerespectarea prevederilor legale și nu a declarat informații neconforme cu realitatea.
Instanța constată că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.29 alin.1 lit.a din OUG nr.80/2013 și a fost intentată în termenul reglementat de art.11 alin.1 lit.a din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În baza Deciziei nr._416072014 emisă la data de 16.07.2014 de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ HARGHITA, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 7.200 lei, reprezentând indemnizație plătită pentru creșterea copilului pentru perioada 01.01._10 (fila 4).
În motivarea deciziei se arată că reclamanta a realizat venituri supuse impozitării în perioada concediului pentru creșterea copilului, prin urmare suma de 7.200 lei a fost încasată necuvenit.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta, care a fost respinsă prin Decizia nr.78/22.09.2014 emisă de pârâtă, astfel fiind îndeplinită procedura prealabilă reglementată de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 (fila 7).
Reclamanta susține că decizia emisă de pârâtă este nelegală deoarece a realizat venituri supuse impozitării în anul 2010 numai în valoare totală de 1.203 lei, iar conform prevederilor art.16 alin. 3 din OUG 111/2010 se exceptează de la prevederile alin.2 lit. i, veniturile supuse impozitului, prin desfășurarea efectivă a unei activități în perioada de concediu, de maximum 6 ISR într-un an calendaristic.
Față de aceste susțineri instanța constată că la data emiterii deciziei 16.07.2014 prevederile legale din OUG nr.111/2010 sus arătate nu erau în vigoare, fiind adoptate ulterior, prin Legea nr.126/2014. Prin urmare, aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză, date fiind prevederile art.6 alin.1 Cod civil, potrivit cărora legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, neavând putere retroactivă.
Conform Adeverinței nr._/19.08.2014 emisă de . Reasigurare SA, în perioada ianuarie-decembrie 2010 reclamanta a realizat venituri aferente unor polițe de asigurare încheiate între 07.01._10, iar potrivit Deciziei de impunere anuală pe anul 2010 rezultă că venitul net anual este de 1.203 lei (filele 5, 8-9).
În conformitate cu prevederile art.24 alin.1 din OUG nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, sumele reprezentând drepturile prevăzute de ordonanță de urgență, încasate necuvenit, se recuperează de la beneficiarii acestora, în condițiile legii, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție.
Având în vedere că în perioada în care a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului reclamanta a realizat venituri din alte surse, Tribunalul constată că decizia a fost emisă în mod legal de pârâtă.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.II alin.1 din Legea nr.126/2014 pentru modificarea OUG nr.111/2010, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului în baza OUG nr.111/2010 se scutesc de la plată.
În cauză nu s-a dovedit și nici nu există indicii că reclamanta în mod voit și-ar fi ascuns veniturile, că ar fi declarat date neconforme realității sau că nu ar fi declarat unele informații, pentru a se putea constata incidența prevederilor art.III din lege, care exceptează de la scutire persoanele care au procedat în acest mod. La dosarul cauzei este depusă Decizia de impunere pentru veniturile realizate de reclamantă pe anul 2010, astfel nu se poate susține că aceasta ar fi indus în eroare în mod voit organul fiscal cu privire la aceste venituri (fila 5).
Deși reclamanta nu s-a adresat pârâtei cu cerere conform art.IV alin.1 din Legea nr.126/2014 în vederea scutirii la plată potrivit prevederilor art. II, fiind sesizat cu o asemenea cerere, și neexistând nicio dovadă în sensul aplicabilității prevederilor art.III pentru contribuabilii culpabili, Tribunalul urmează să constate că debitul în sumă de 7.200 lei constituit în sarcina reclamantei prin decizia atacată se scutește de la plată conform art.II alin.1 din Legea nr.126/2014.
Se va respinge capătul de cerere formulat de reclamantă privind anularea deciziei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Tribunalul reține că decizia nu a fost anulată, ci s-a constatat doar intervenirea amnistiei fiscale în privința debitului datorat de reclamantă în temeiul unui act normativ care a intrat în vigoare ulterior, iar reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi adresat pârâtei în prealabil intentării prezentei acțiuni cu cerere de scutire de la plata debitului datorat, și o asemenea cerere ar fi fost respinsă. Ținându-se cont de aceste aspecte Tribunalul apreciază că nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei în sensul prevederilor art.453 Cod de procedură civilă, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T. E., domiciliată în comuna Feliceni, ., jud. Harghita, CNP_ în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ HARGHITA, cu sediul în municipiul Miercurea C., ..94, jud. Harghita, și, în consecință:
Constată că debitul în sumă de 7.200 lei constituit în sarcina reclamantei prin Decizia nr._/16.07.2014 emisă de pârâtă se scutește de la plată conform art.II alin.1 din Legea nr.126/2014.
Respinge capetele de cerere formulate de reclamantă privind anularea deciziei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Harghita sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2015.
Președinte,
S. E.
Grefier,
C. C.
M.
Red.: Sz.E.
Primit: 09.04.2015
Tehnored./id/ 09.04.2015
Ex.4/M.C.C
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 298/2015.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 1160/2015.... → |
|---|
