Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 913/326/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 29
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015
Completul constituit din:
Judecător: S. R. - Președinte
Judecător: U. I. C.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelanta S.C. D. F. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 757 din 03.06.2014, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I.T.R.S.V. B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție L 171/2010.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 757 din 03.06.2014, pronunțată de Judecătoria Toplița, s-a respins plângerea petentei ., cu sediul în S., ./A, județul Harghita, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B., ., . B., ca neîntemeiată.
În baza art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin Titlul IV din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, petenta a fost obligată la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 12.06.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă de 10.000 lei reținându-se săvârșirea faptei prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. m din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice și sancționată de prevederile aceluiași act normativ, cu aplicarea sancțiunii complementare de confiscare a materialului lemnos în cantitate de 160,14 mc.
Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt descrise înscrisurile care nu au fost completate corespunzător, este specificată data și ziua, nu este necesară ora fiind vorba de completarea unor înscrisuri.
Instanța, a analizat actul de acuzare, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției pentru a verifica dacă este încheiat cu respectarea cerințelor legale din punct de vedere al formei sale, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Pe fond, petenta susține că nu se face vinovată de fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În principiu, un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate. Cu toate acestea, conform jurisprudenței CEDO (cauzele: Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A. c. României), trebuie avut în vedere faptul că legislația contravențională națională are un pronunțat caracter penal, astfel că petentul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție.
Caracterul penal derivă și din faptul că “sancțiunea” are un caracter preventiv și sancționator, indiferent de faptul că este vorba de o amendă, atâta timp cât nu servește la acoperirea vreunui prejudiciu, ci urmărește prevenirea săvârșirii de noi fapte și sancționarea contravenientului.
În această situație este necesar ca prin luarea în considerare a prezumției de veridicitate a procesului verbal să nu se încalce principiul prezumției de nevinovăție a petentului și dreptul acestuia la apărare. În consecință, în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului verbal trebuie aduse dovezi de către intimată care să probeze vinovăția petentului în cazul în care acesta contestă faptele reținute în sarcina sa și sancțiunile aplicate.
Instanța a analizat dacă art. 6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului lipsește de forță probantă procesul-verbal de constatare a contravenției, sau dimpotrivă, acest proces-verbal poate constitui o probă împotriva contestatorului.
Potrivit art. 19 alin. 1 lit. m din Legea 171/2010 deținerea de material lemnos fără documente legale de proveniență constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă și confiscarea materialelor lemnoase în cauză.
Petenta arată că la momentul controlului nu deținea acte de proveniență a cantității de material lemnos confiscată prin procesul verbal atacat, și recunoaște că în timp ce se efectua controlul a intrat în posesia unor acte de proveniență doar pentru o parte din cantitatea de material lemnos confiscată, ulterior urmând a i se aduce și restul de acte. Aceste împrejurări le-a dovedit cu martorii audiați în cauză
În urma controlului intimatei a fost descoperită cantitatea de 160,14 mc material lemnos fără acte de proveniență și s-a dispus confiscarea prin procesul verbal atacat. Potrivit legislației în domeniu, confiscarea este o sancțiune complementară ce se aplică în cazul săvârșirii contravențiilor silvice privitoare la circulația materialelor lemnoase fără documente specifice de transport sau cu documente incorecte.
În speță, instanța a apreciat că din probele administrate în cauză, procesele-verbale întocmite au forță probantă prin ele înseși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentei, cât timp aceasta din urmă nu a prezentat o probă contrară.
Prin urmare, petenta, deși și-a propus probe în dovedirea susținerilor sale, acestea nu au fost de natură să răstoarne valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției și a procesului verbal de confiscare și dare în custodie.
Instanța a constatat că cele reținute în procesul verbal de sancționare a contravenției corespund realității, iar aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare gravității faptei săvârșite și de pericolul social produs, materialul lemnos fiind considerat un avut de interes național, orice faptă ilegală prezintă o gravitate sporită, îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Față de considerentele prezentate, instanța a respins plângerea formulată de petentă, cu consecința menținerii proceselor verbale atacate ca fiind temeinice și legale.
Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.
Petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 de lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. D. FBROCOM S.R.L. solicitând, în temeiul disp. Art. 480 pct.2 NCPC admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate și, potrivit disp. art.21 al.3 din OG Nr.2/2001 să se constate că procesul verbal încheiat la data de 12 iunie 2013 de către agenții constatatori Valcan A., R. G. și Ghintuiala P., înregistrat sub . Nr._, este neîntemeiat prin cele stabilite și prin sancțiunea aplicata și solicită să se anuleze ca atare inclusiv Procesul verbal de confiscare și de dare în custodie a bunurilor, . nr._ din data de 1.2 iunie 2013.
Să se constate nulitatea absolută a procesului verbal menționat, în principal pe temeiul disp. art. 16 din OG Nr. 2 2001 privind Regimul juridic al contravențiilor.
În cadrul motivelor, apelanta arată că, prin Sentința civilă nr.757/3 iunie 2014 pronunțata de Judecătoria T. și comunicată societății la data de 1 iulie 2014, a fost respinsă plângerea înaintată de petiționara în privința constatării nulității și a caracterului netemeinic a procesului verbal de constatare și sancționare contravenționala încheiat la dala de 12 iunie 2013 de către agenții constatatori Valcan A.. R. G. și Ghintuiala P., înregistrat sub . Nr._ cu anularea subsecventă și a Procesului verbal de confiscare și de dare în custodie a bunurilor, . nr._ ambele din data de 12 iunie 2013.
Pentru a proceda în acest fel, instanța de fond a apreciat că din probele administrate în cauza ar rezulta faptul că procesele-verbale întocmite au forța probanta prin ele însăși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentei, cât timp aceasta din urma nu a prezentat o proba contrară. Susține instanța de fond că deși petenta a propus probe în dovedirea susținerilor sale, acestea nu au fost de natură să răstoarne valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției și a procesului verbal de confiscare și dare în custodie. Textual, se arată în motivare că cele reținute în procesul verbal de sancționare a contravenției corespund realității, iar aplicarea sancțiunii ar fi fost corespunzătoare gravitații faptei săvârșite și a pericolului social produs, materialul lemnos fiind considerat un avut de interes național, orice faptă ilegală prezintă o gravitate sporită, îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Anume, sunt susținerile formulate în întâmpinare de către intimata.
Este de menționat că instanța de fond, fiind învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, trebuia să pornească de la premisa că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agenți și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația că persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal. Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenienta.
Astfel din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile și cele testimoniale rezultă că societatea petentă desfășoară activități de prelucrare a materialului lemnos transformarea lemnului rotund în cherestea și prelucrarea ulterioara a acesteia, având încheiat un contract cu S.C. Euro Meridian S.R.L. din Sarmas Hodosa, proprietar martorul Voda G., privind derularea unor activități de prelucrare a cherestelei. Din probe, rezultă că la data de 11 iunie 2013, societatea S.C. Euro Meridian S.R.L. a expediat o cantitate de cea 160 mc cherestea în vederea prelucrării prin 4 transporturi cu două autotrenuri între orele 18,30 și 23,45 care au ajuns astfel la societatea petiționară după orele de program când activitatea se încheiase deja. Materialul lemnos a fost preluat de muncitorul Trifjan G. audiat de martor în cauza, care a rămas peste programul de lucru în acest sens și a asigurat preluarea și depozitarea cherestelei. Este vorba de transporturile efectuate cu auto nr._ transportul a 45 mc cf. Avizului de însoțire secundar nr._ în jurul orelor 16,30 și 44,56 mc cf. Avizului de însoțire secundar nr._ în jurul orelor 20.30 precum și transportul efectuat cu camionul cu remorca nr._ și_ cantitatea de 35,25 mc, în jurul orelor 21,30 cu Avizul de însoțire secundar nr._ și cantitatea de 34.80 mc cherestea la orele 23,45 cu avizul de însoțire secundar nr._.
Interesant este că instanța de fond recunoaște ca dovedite aceste împrejurări în considerentele hotărârii de asemenea împrejurarea că în situația dată, șoferii autovehiculelor nu au avut cui lăsa documentele de transport întrucât muncitorul T. G., audiat ca martor, nu avea asemenea atribuții, anume de a prelua documentele iar alte persoane nu mai erau în incinta unității.
Este de asemenea reținută împrejurarea că a doua zi, dimineața pe la orele 10,00 a sosit un grup de 3 persoane care s-au recomandat a fi agenți constatatori, care, fără a se legitima, au început o activitate de inventarierea a stocului de material lemnos din societate, au preluat Registrul de evidență, au început să măsoare buștenii și cheresteaua. În acest timp a sosit șoferul unuia dintre autovehicule respectiv cel cu nr. de înmatriculare IIR-12-VWV care a adus Avizul de însoțire pentru cele două transporturi a câte 35,25 și 34,80 mc, arătând ca celălalt șofer va sosi imediat ce încheie o alta cursă. De asemenea rezultă că a sosit și administratorul societății beneficiare la fața locului, audiat și acesta de martor, care confirma faptul că în seara și noaptea precedentă au fost expediate și au sosit la societate cele 4 transporturi documentele neputându-se lăsa la unitate întrucât persoanele desemnate cu preluarea acestora nu erau în cursul programului de lucru.
Precizează faptul că instanța de fond nu a analizat nici conținutul celor 4 avize de însoțire depuse la dosar, în care se arăta categoric faptul că acele cantități de material lemnos au fost transportate la orele indicate în plângere, astfel încât, până la înscrierea lor în fals ele fac proba deplină în cauză.
Nu exista specificații în legătura cu dimensiunile materialului lemnos transportat ci numai privind volumul de masa lemnoasa, astfel încât apărările de circumstanța ale intimatei nu stau în picioare. Cert este faptul că s-a găsit „fără documente legale de proveniența ,„ exact cantitatea rezultată din cele 4 transporturi și nu mai mult, ceea ce conferă un grad maxim de credibilitate celor susținute și dovedite atât cu înscrisuri cât și cu martori.
De asemenea este dovedit în cauză ca societatea petentă, apelanta, deține documentele legale privitor la materialele lemnoase pe care le are în stoc și pe care le procesează. A prezentat aceste documente organelor de control care nu au dorit să le ia în vedere nicidecum.
S-a dovedit de asemenea ca în cursul controlului conducerea societății apelante a insistat ca sa se ia în vederea documentele prezentate de beneficiara, să se consemneze existența lor în cuprinsul procesului verbal și să se aștepte sosirea documentelor și pentru cealaltă cantitate. Toate aceste cereri au fost refuzate de agenții constatatori. Singurul lucru permis a fost posibilitatea ca administratorul societății să poată face observații în rubrica respectivă, anume privitor la existenta documentelor la data întocmirii procesului verbal.
În situația dată, singura contravenție care se putea reține este cea privitoare la „ neținerea la zi a registrului de evidenta a materialului lemnos „ fapta prev. și sancționată de art.21 lit.c din Legea nr. 171/2010. Acest lucru s-a și făcut prin procesul verbal de sancționare contravenționala . nr._ din 12 iunie 2013 fiind amendata apelanta cu suma de 1.000 lei. Sancțiunea este neatacată și executată, exprimând adevărul în cauza.
Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 70/21 februarie 2013 a subliniat faptul că, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului. Or, din probele administrate rezultă categoric faptul că materialul lemnos existent la unitatea apelantă are documentele legale; problema era doar faptul că evidența acestora nu era ținută „ la ora" - nu la zi, întrucât de la transporturile de material lemnos până la ora controlului nu trecuse o zi. Oricum, pentru aceasta întârziere în evidența materialului apelanta și-a însușit sancțiunea contravenționala aplicată, astfel cum arăta anterior.
Privitor la jurisprudența CEDO, instanța amintește de cauza „A. vs. România „ însă chestiunea de principiul din aceasta rezida în susținerile potrivit cărora procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale iar prezumția de nevinovăție trebuie respectată. Instanța europeană a reținut că este incompatibilă cu garanțiile oferite de art. 6 CEDO obligația stabilită în sarcina petentului de a-și dovedi propria nevinovăție. În acest sens s-a stabilit că „sarcina probei trebuie să aparțină celui care acuză, iar îndoiala să profite acuzatului".
Mai arată că prin plângerea înaintata a solicitat și constatarea nulității procesului verbal în cauza datorită încălcării dispozițiilor privind legalitatea incriminării, cuprinse în art. 16 din OG nr. 2/2001 care arată textual că în cuprinsul procesului verbal de contravenție se vor cuprinde "în mod obligatoriu "( deci sub sancțiunea nulității absolute) o . printre care "descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și evaluarea tuturor pagubelor pricinuit; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția"".
Apelanta s-a referit la refuzul agenților constatatori de a consemna împrejurarea esențială privind faptul că documentele de proveniență pentru o parte din materialul lemnos au fost înmânate organului de control care nu a menționat acest aspect și nici cel privind solicitarea de a se aștepta sosirea celorlalte documente, care exista în dosarul cauzei. Acestea mai ales în situația în care la rubrica observații administratorul societății apelante a trecut aceste aspect. Organul de control trebuia însă să menționeze între constatatori și cele de mai sus inclusiv refuzul sau și, eventual motivarea acestui refuz de a primi documentele și de a aștepta sosirea celorlalte, ceea ce nu a făcut, încălcând legea. De menționat că instanța de fond nici nu a analizat sub acest aspect cauza de nulitate invocata, din moment ce motivarea privitor la aspectul nulității consta în aceea ca:
„Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acestuia nu îi este incidență nici o cauză de nulitate absoluta, prevăzuta de art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt descrise înscrisurile care nu au fost completate corespunzător, este specificata data și ziua, nu este necesara ora fiind vorba de completarea unor înscrisuri. Instanța, va analiza actul de acuzare, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției pentru a verifica daca este încheiat cu respectarea cerințelor legale din punct de vedere al formei sale, constatând ca acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale."
Apelanta a invocat și textul din Ordonanța nr. 2/2001 care arată că la aplicarea sancțiunii contravenționale urmează a se avea în vedere:
"gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal".
Întrucât documentele legale de proveniența exista pentru întreaga cantitate de material lemnos deja la data (ziua) controlului însă nu la ora controlului, nu se poate reține existenta unei fapte de pericol social, deci, constatările procesului verbal nul, sunt neîntemeiate.
Pentru existenta contravenției ar trebui să rezulte o urmare periculoasă a acestei fapte; prejudiciu nu s-a constatat, documentele sunt în deplină ordine astfel încât nulitatea actului de constatare este evidenta. Instanța de fond a omis să analizeze și să se pronunțe și asupra acestui aspect.
Atât plângerea cât și calea de atac, apelul, au fost formulate în termenul legal, potrivit art. 31 alin.l din OG 2/2001, modificată și sunt scutite de plată taxei judiciare de timbru plângerea fiind introdusă înainte de . OUG nr. 80/2013, care nu are putere retroactivă.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 08.09.2014 intimata Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare B., a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică (fila 10).
În motive, intimata arată că, în fapt, la data de 12.06.2013, agenții constatatori din cadrul instituției lor, într-o acțiune comună cu reprezentanții IPJ Harghita, au verificat respectarea regimului silvic la depozite și instalații de prelucrat material lemnos.
Cu această ocazie, s-a constat că S.C. D. F. S.R.L, prin reprezentantul său legal, deține în depozitul său un volum de 160,14 mc., cherestea rășinoase, fără documente legale de proveniența.
Conform prevederilor legale,, respectiv Codul Silvic (Legea 46/2010) ART. 72 (1) Se interzic primirea, depozitarea, prelucrarea, transportul și comercializarea materialelor lemnoase fără documente specifice de transport ale acestora sau cu documente din care nu rezultă cu certitudine proveniența legală a acestora.
(2) Materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) se confiscă și se valorifică potrivii legii.
ART. 73 Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
Prin prevederile H.G. 996/2008, se legiferează și modalitatea de transport și deținere a materialului lemnos, astfel că art. 2 din anexa la această hotărâre definește termenul de proveniență a materialului lemnos, iar art. 3 enumeră documentele de proveniență, și conținutul acestora.
Firma contravenientă, prin reprezentantul său legal, a semnat procesul verbal de contravenție, precum și actul de confiscare valorică, măsură complementară, cu obiecțiuni.
Agenții constatatori, împreună cu reprezentantul legal al firmei . au încheiat un proces verbal în momentul efectuării controlului. În cuprinsul acestuia au descris și în ce constau obiecțiunile din procesul verbal de contravenție. S-au prezentat niște avize de însoțire a materialului lemnos, acestea au fost verificate și s-a constatat că măsurile materialului lemnos găsit faptic în plus în depozit nu corespundea cu măsurile trecute în avizele prezentate. De asemenea, aceste avize nu erau nici consemnate în evidența societății. Reprezentantul firmei petente a fost amendat și pentru neținerea la zi a registrului de evidență a materialului lemnos, După cum se poate observă din copia ultimei file din registru unic de evidență, depusă la dosar, anexă la prezenta întâmpinare, la data controlului erau introduse date din data de 31.05.2013, firma având o activitate zilnică de intrări și leșin din depozit de material lemnos.
Consideră că cele prezentate în procesul verbal depus la dosar în copie, ca probă, însușit de către reprezentantul firmei petente, prezintă situația în fapt destul de explicit și justifică aplicarea prevederilor de sancționare, prevăzute de către Legea 171/2.010, fapta săvârșită fiind prevăzută la art.19, al.1, lit.m și au aplicat măsura complementară a confiscării materialului lemnos.
Cele prezentate sunt susținute și de inventarul masei lemnoase găsită în depozit, confruntat cu actele de evidență ale firmei, toate depuse în copie, anexă la prezenta întâmpinare.
Agentul constatator ținând cont de gravitatea faptei și de pericolul social produs a dat posibilitatea contravenientei de a plăti jumătate din minimul amenzii aplicate în 48 de ore.
De asemenea, materialul lemnos fiind considerat un avut de interes național, orice faptă ilegală prezintă o gravitate sporită și trebuie avut în vedere de agentul constatator la întocmirea procesului verbal de contravenție.
Mai arată că din dezvoltarea motivelor de apel nu rezultă motivele pentru care instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală. Se reiterează motivele plângerii, acestea fiind cercetate și analizate pe larg de către instanța de fond. Această analiză a condus la soluția instanței de fond de a se respinge plângerea contravenționala ca fiind neîntemeiată.
Având în vedere acestea, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, în sensul menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În drept, se invocă prev.Legea 46/2010-Codul Silvic, HG. 996/2008, precum și pe cele ale art. 205 din codul de procedură civilă 2010.
Prin răspunsul la întâmpinarea apelanta arată că, în cea mai mare parte întâmpinarea este identică celei trimise la Judecătoria T., fiind realizată pe principiul cunoscut de „ copy - paste" diferențele dintre cele două fiind extrem de greu de sesizat.
Motivele apelului fiind comunicate intimatei, rezultă că această înțelege actul de justiție ( inclusiv exigentele soluției în calea de atac a apelului) ca un demers formal de confirmare a hotărârilor instanței inferioare fie, motivele apelului nu au fost lecturate de intimată.
La data de 12 iunie 2013 organul de control nu a vrut să ia în vedere faptul că în depozitul apelantei se aduseseră în cursul serii si nopții anterioare materiale lemnoase în cantitatea de 160 mc în ciuda dovezilor prezentate chiar în cursul controlului.
Pe de alta parte faptul că aceste dovezi au fost prezentate nu apare consemnat în cuprinsul procesului verbal de constatare ceea ce contravine disp. Art. 16 din OG nr. 2/2001 acest din urma aspect nefiind analizat de instanța de fond.
Cantitatea de material lemnos „ în plus „ nu a fost defel individualizată în actele încheiate de agenții constatatori; cum arăta, nu exista specificații în legătura cu dimensiunile materialului lemnos transportat ci numai privind volumul de masa lemnoasa. Susținerea din întâmpinare ca avizele ar fi fost verificate și că materialul lemnos găsit faptic nu corespundea cu masurile materialului lemnos trecute în avizele prezentate este un imens neadevăr. După cum lesne se poate observa, în aceste avize materialul lemnos nu a fost identificat altfel decât prin volumul de masa lemnoasa și grosime.
Astfel, transportul efectuat cu autovehiculul nr._ a fost de 45 mc cf Avizului de însoțire secundar nr._ și a avut loc în jurul orelor 16,30 ; o cantitatea de 44,56 mc a fost adusă cf. Avizului de însoțire secundar nr._ transportul ajungând la unitate în jurul orelor 20.30.
Transporturile efectuate cu camionul cu remorca nr._ și, respectiv,_ au vizat cantitatea de 35,25 mc și au avut loc în jurul orelor 21,30 cu Avizul de însoțire secundar nr._, respectiv, cantitatea de 34.80 mc cherestea a fost adusă la orele 23,45 cu Avizul de însoțire secundar nr._.
Aceste documente exista la dosar, atesta orele recepției și cantitățile însa nu sunt specificate dimensiunile spre a face credibile apărările intimatei cum că masurile nu ar fi corespuns. Mențiunile cherestea rășinoase vrac de 20 mm, cherestea rașinoase vrac de 18 mm de cherestea rășinoase vrac de 20 mm trecute în documentele de proveniența și transport sunt grosimile de material lemnos pe care le deține apelanta în depozit Intimata nu a verificat nimic pentru că dacă o făcea constata acest aspect; oricum susținerea generica a necorespunderii măsurilor nu poate fi primită în lipsa detaliilor privind identificarea cantității din incinta societății față de datele de volum și grosime din avizele de însoțire.
Probele administrate în cauza au fost eliminate de plano, fără nici o motivație de instanța de fond; împrejurarea că materialul lemnos care a fost expediat în cursul serii și nopții anterioare controlului a fost dovedită cu martorii direcți care, efectiv, fie au preluat lemnul fie l-au expediat și au întocmit actele de transport și proveniență.
Cantitatea de material lemnos dovedită cu acte și martori este exact cea constatata în mod nelegal și abuziv ca fiind deținută fără documente, astfel încât proba caracterului nelegal al constatărilor este deplină.
Mai mult de atât, după cum se poate observa, intimata a redactat Procesul verbal de dare în custodie a cantității de 160,14 mc; cu toate ca este actul oficial care individualizează cel mai exact materialul lemnos considerat ca fruct al contravenției, acesta nu este determinat defel prin mărime și prin dimensiuni, nici în partea de constatare și nici în cea de dispoziție. Astfel atât la pct.4 cât și la pct.6.1 cât și 6.2 se vorbește numai de „ cherestea râșinoase în volum de 160,14 mc". Documentele de proveniența și de transport prezentate și existente la dosar determina exact în același mod materialul lemnos astfel încât intimata denaturează complet adevărul prin poziția adoptata în cauza. Deci, constatarea contravenției privitoare la cantitatea de 160.14 mc este legală, darea în custodie a acestui material lemnos determinata în același fel este de asemenea legala dara actele doveditoare prezentate care specifică și determina aceeași cantitate nu sunt bune întrucât nu corespund mărimile pe care intimata nu le-a identificat. Este, eufemistic vorbind, cel puțin absurd.
Dacă mai era necesar, arată și aspectul că, Ia pct. 10. al Procesului verbal amintit ( de predare în custodie) formularul însuși cere completarea rubricii privind termenului acordat pentru prezentarea actelor legale doveditoare. Intimata a barat spatiile nu acorda nici un termen, nu dorește sa dea posibilitatea de a se apară intimata ci își manifesta plenar intenția de aplicarea de sancțiuni.
Cum arată, în situația dată, singura contravenție care se putea reține este cea privitoare la „ neținerea la zi a registrului de evidenta a materialului lemnos „ fapta prev. și sancționată de art.21 lit.c din Legea nr. 171/2010.
Acest lucru s-a și făcut prin procesul verbal de sancționare contravenționala . nr._ din 12 iunie 2013 fiind amendata apelanta cu suma de 1.000 lei. Sancțiunea nu a fost atacată de apelanta ci a fost executata.
Astfel fiind, în temeiul disp. Art. 480 pct.2 NCPC apelanta solicită instanței competente admiterea cererii și schimbarea în tot a hotărârii atacate, potrivit disp. art.21 al.3 din OG Nr.2/2001 să se constate ca procesul verbal încheiat la data de 12 iunie 2013 de către agenții constatatori Valcan A., R. G. și Ghințuială P., înregistrat sub . Nr._, este neîntemeiat prin cele stabilite și prin sancțiunea aplicata și să îl anuleze că atare inclusiv Procesul verbal de confiscare și de dare în custodie a bunurilor, . nr._ din data de 12 iunie 2013.
De asemenea, apelanta solicită constatarea nulității absolute a procesului verbal menționat, în principal pe temeiul disp. art. 16 din OG Nr. 2/2001 privind Regimul juridic al contravențiilor.
În situația în care instanța consideră, analog apelantei, ca soluționarea procesului s-a făcut fără judecarea fondului în privința petitului privind constatarea nulității actului de constatare precum și a împrejurării că nu se poate retine existenta unei fapte de pericol social, potrivit disp. Art.480 pct.3 CPCiv. solicită apelanta să se dispună anularea hotărârii atacate, judecarea fondului, admiterea contestației și constatarea nulității absolute a procesului verbal inclusiv a măsurilor accesorii de confiscare.
Examinând apelul declarat de apelant în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu conform art.477 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta nu este întemeiat, din următoarele considerente:
Criticile formulate de apelanta . sunt nefondate.
În procesul verbal din data de 12.06.2013 întocmit cu ocazia controlului efectuat la ., aflat la filele 34-35 din dosarul instanței de fond, este consemnat faptul că, după întocmirea documentelor de control s-a prezentat numitul V. G. – administrator al . a afirmat că materialul lemnos ( cheresteaua ) găsit în uscătorul apelantei îi aparține. În susținerea acestei afirmații a prezentat două avize de însoțire a mărfii – nr._ din 11.06.2013 pentru cantitatea de 44,56 mc cherestea rășinoase vrac grosime de 18 mm și avizul nr._ din 11.06.2013 pentru cantitatea de 45,50 mc cherestea rășinoase vrac grosime de 20 mm, adică documentele de care face vorbire reprezentantul apelantei la rubrica obiecțiuni, în procesul verbal de constatare a contravenției silvice pe care îl contestă.
Mai departe, în procesul verbal menționat mai sus în care este descris modul în care s-a desfășurat controlul efectuat și constatările făcute, se arată că în urma prezentării celor două avize s-a trecut la măsurarea materialului lemnos găsit în uscătorul . și s-a constat că acesta nu corespunde cu valorile indicate în avizele de însoțire a mărfii prezentate. În continuare este descrisă cantitatea de material lemnos găsită în uscător ca dimensiune și volum.
În același proces verbal, care dealtfel este semnat și de administratorul apelantei, este consemnat faptul că activitatea de control la apelantă s-a desfășurat între orele 11,00-17,00 ( în data de 12.06.2013 ).
Așadar susținerile apelantei în sensul că existau documente privind materialul lemnos găsit în uscătorul societății au fost înlăturate justificat, în urma unor constatări obiective. Pe de altă parte, susținerile apelantei în sensul că activitatea de control s-a desfășurat într-un ritm rapid și nu a avut timpul necesar pentru a prezenta documentele de proveniență pentru toată cantitatea de material lemnos este contrazisă de cele consemnate în procesul verbal privind intervalul orar în care s-a desfășurat controlul.
Astfel nu se poate reține că cele patru avize de însoțire a mărfii – două prezentate doar în fața instanței de fond – fac dovada materialului lemnos găsit în uscătorul . la data de 12.06.2013.
Cât privește nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție invocată de apelantă pe motiv că acesta nu conține o . mențiuni precum arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea tuturor pagubelor pricinuite, analizând procesul verbal de contravenție atacat instanța de apel constată că nici această critică nu este întemeiată. Examinând procesul verbal de contravenție prin prisma prevederilor art. 17 din OUG nr. 2/2001 constată că acesta conține toate datele prevăzute în mod expres în textul de lege menționat.
Susținerile apelantei că prin fapta săvârșită nu s-a produs o urmare periculoasă întrucât nu s-a constatat un prejudiciu și actele de proveniență a materialului lemnos erau în „ deplină ordine „, nu pot fi reținute. Așa cum a reținut și instanța de fond și pentru motivele arătate mai sus, materialul lemnos este un bun de interes național, iar circuitul acestuia trebuie riguros urmărit și dovedit.
Prin urmare apelul este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta ., cu sediul în . nr. 1277/A, județul Harghita CUI RO_, J/_, împotriva sentinței civile nr. 757/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr._ .
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2015.
Președinte Judecător
S. R. U. I. C.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.S.R.
Primit:24.02.2015
Tehenored./id/24.02.2015
Ex 4/SD.-
Jud.fond: Ț. A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 155/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 137/2015.... → |
|---|
