Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2772/258/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 137
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Completul constituit din:
Judecător: C. S. - Președinte
Judecător: U. E. Steluța
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, împotriva sentinței civile nr.2306 din 02.10.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție p.v. ., nr._ din data de 27.04.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în secret, în camera de consiliu, constatã urmãtoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii, susținerile părților și probele administrate în prima instanță
1.1 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C. sub nr._ formulată de petentul S. V., CNP_, domiciliat în mun. G., .. 131, jud. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Harghita, cu sediul în mun. Miercurea C., .. 34, jud. Harghita a solicitat anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 27.04.2014 de IPJ Harghita, precum și restituirea a jumătății minimului amenzii achitate de petent.
Petentul invocă nulitatea procesului-verbal pe motiv că a fost indicat în mod eronat textul de lege care sancționează fapta și arată și faptul că numele și prenumele agentului sunt indescifrabile, de asemenea sunt indescifrabile cele trecute la rubrica „alte mențiuni”.
Cu privire la temeinicie, petentul consideră că nu a depășit viteza legală.
În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
1.2 Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În motivare, intimatul arată că petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 27.04.2014, pe . C., a condus autoturismul cu nr._ cu viteza peste limita legală.
Dovada incontestabilă a depășirii vitezei legale o constituie prelucrarea înregistrării video a aparatului radar, din care rezultă că petentul a circulat cu viteza de 65 km/h, depășind limita legală admisă de lege pe sectorul de drum cu 15 km/h.
Temeiul legal de incriminare și sancționare constituie dispozițiile art. 108 al. 1 lit. a pct. 4 din OUG 195/2002 coroborate cu prevederile art. 99 al. 2 din același act normativ. petentului i-a fost aplicată și sancțiunea complementară de 2 puncte de penalizare.
Intimatul arată că actul constatator al contravenției a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de art. 16 pct. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapta fiind săvârșită de petentul cu vinovăție, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele legale.
Întâmpinarea este motivată în drept cu dispozițiile art. 205-208 Cod.pr.civ., OG nr.2/2001.
Intimatul solicită în temeiul art. 223 alin. 3 Cod.pr.civ judecarea și în lipsa sa.
La întâmpinarea formulată intimatul anexează referatul agentului constatator, atestat operator, procesul-verbal contestat, tabelul posturilor, buletin de verificare metrologică, CD înregistrare radar.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cu înregistrarea video.
2. Hotărârea instanței de fond:
Prin Sentința civilă nr. civile nr. 2306/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ s-a admis plângerea formulată de petentul S. V., CNP_, domiciliat în mun. G., .. 131, jud. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Harghita, cu sediul în mun. Miercurea C., .. 34, jud. Harghita și în consecință:
S-a dispus anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.04.2014 de IPJ Harghita.
Petentul a fost exonerat de plata amenzii în cuantum de 170 lei, aplicată prin procesul verbal.
3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Prima instanță a reținut că plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, pe ștampila poștei figurând data de 12.05.2014, această dată fiind relevantă potrivit art. 183 al. 1 C.pr.civ..
Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate, prevăzută de art. 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.
Petentul a invocat că procesul-verbal este ilizibil, însă instanța a constatat că pot fi citite mențiunile din proces-verbal, de altfel, numele agentului rezultă și din referatul depus de acesta (f. 14).
Petentul a invocat nulitatea procesului-verbal pe motiv că a fost indicat în mod eronat textul de lege care sancționează fapta, arătând că s-a indicat art. 121 al. 1 din OUG nr. 195/2002, care este abrogat.
Instanța a constatat că cele invocate nu sunt întemeiate, în procesul-verbal a fost indicat în mod corect temeiul legal și nu este menționat art. 121 al. 1 din OUG nr. 195/2002, ci art. 121 al. 1 din HG nr. 1391/2006.
Referitor la temeinicia procesului – verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Petentul a fost sancționat contravențional pe motiv că la data de 27.04.2014, pe . C., a condus autoturismul marca Dacia cu nr._ cu viteza de 65 km/h, depășind limita legală admisă pentru localitate cu 15 km/h.
S-a reținut că prin fapta sa petentul a încălcat prevederile art. 121 din HG nr. 1391/2006, iar temeiul legal de incriminare și sancționare constituie dispozițiile art. 108 al. 1 lit. a pct. 4 din OUG 195/2002 coroborate cu prevederile art. 99 al. 2 din același act normativ.
În baza art. 108 al. 1 lit. a din OUG 195/2002, petentului i s-a aplicat și sancțiunea complementară de 2 puncte de penalizare.
Art. 3.5.1 din NML 021-05 aprobat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005 prevede următoarele:
Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din CD înregistrare radar (f. 19) rezultă că nu se vede numărul de înmatriculare al autoturismului înregistrat.
Nerespectarea acestor prevederi nu atrage nulitatea procesului-verbal, întrucât aceste elemente se referă la înregistrări, însă pot atrage nevalabilitatea înregistrării și implicit înlăturarea acesteia ca mijloc de probă.
Instanța a considerat că acest aspect trebuie verificat din oficiu, întrucât vizează temeinicia procesului-verbal.
În speță, chiar dacă procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, în cazul în care se contestă temeinicia acestuia, organul constatator trebuie să dovedească existența faptei și săvârșirea acesteia de către contravenient, pe motiv că această contravenție, de conducere cu depășirea limitei legală de viteză are un caracter tehnic, care se poate constata numai cu mijloace tehnice adecvate.
Deci din procesul-verbal, deși rezultă conducerea unui autoturism cu depășirea vitezei legale în localitate, nu rezultă cu certitudine că acest autoturism a fost condus de petentul și nici nu s-a identificat autoturismul datorită neidentificării numărului de înmatriculare.
Față de aceste considerente, instanța a admis plângerea formulată de petent, a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.04.2014 de IPJ Harghita și a exonerat petentul de plata amenzii în cuantum de 170 lei, aplicată prin procesul verbal.
4. Calea de atac declarată în cauză:
Împotriva Sentinței civile nr. 2306 din 02.10.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. a declarat apel intimatul.
În cadrul motivelor, apelantul arată că prima instanță a dat o apreciere greșită probatoriului administrat în cauză, întrucât înregistrarea radar depusă la dosar constituie dovada incontestabilă a depășirii vitezei legale de către petent. Imaginile video pun în evidență faptul că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, având viteza de deplasare de 65 km/h, prin urmare depășind cu 15 km/h limita maximă de viteză admisă în localitate.
în concluzie, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea sentinței civile în sensul menținerii ca legal și temeinic a procesului-verbal de contravenție CP nr._/27.04.2014 încheiat de I.P.J. Harghita.
În drept își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466-480 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
5. Intimatul nu a depus întâmpinare.
II. Considerentele instanței de apel
6. Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de caracterul devolutiv al apelului, instanta a ajuns la concluzia că este întemeiat și a fost admis în baza considerentelor ce succed:
6.1 Prima instanță a anulat procesul-verbal reținând că în înregistrarea video prezentată ca probă, nu este vizibil numărul de înmatriculare al autovehiculului. Au fost înlăturate celelalte apărări ale petentului.
6.2 Instanța de apel constată însă că înregistrarea video este suficient de clară, încât, coroborată cu alte probe care puteau fi administrate la cererea petentului, cum ar fi o expertiză tehnică de specialitate, să stabilească cu certitudine dacă petentul a săvârșit sau nu fapta ce i se impută.
6.3 Astfel în înregistrare este surprins autovehiculul, zona, viteza și, chiar dacă numărul de înmatriculare nu este perfect vizibil, o astfel de constatare nu duce automat la anularea procesului verbal.
6.4 Față de reținerea de către prima instanță a obligației de probațiune în sarcina intimatului, instanța de apel constată că se impune ca în speță, să fie clarificate particularitățile regimului probator aplicabil în materie contravențională, și în special modul de aplicare a prezumțiilor și sarcina probei sub diverse aspecte care pot ridica probleme în cauză, prin prisma jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului.
6.5 In cauze recente împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv cauza . (cererea nr._/04) și N. G. (cererea nr._/05), constatând că față de particularitățile procedurii contravenționale în România, apare necesitatea stringentă de a se aduce clarificări regulilor aplicabile în procedura desfășurată în fața instanțelor de judecată în așa fel încât să se respecte un just echilibru între diversele interese aflate în conflict, dintre care unele particulare și altele publice, a analizat pe larg și a clarificat aspecte deosebit de utile în practica instanțelor naționale.
6.6 Nevoia stringentă a acestor clarificări, pentru instanțele naționale, sesizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezultă din considerentele Curții, din cauza N. G. c. României (cererea nr._/05). Analizând admisibilitatea cererii în fața Curții, dată fiind valoarea foarte mică a amenzii (circa 17 euro), care ar fi permis aplicarea noului criteriu de admisibilitate prevăzut la art. 35 § 3 lit. b) din Convenție, Curtea a decis să analizeze cauza pe fond, reținând la pct. 24 că se justifică neaplicarea noului criteriu de admisibilitate, fiind vorba de prima cauză supusă Curții spre examinare de la modificarea legislației și practicii interne relevante pe care anterior Curtea le-a declarat contrare art. 6 din convenție, pe motiv că nu ofereau garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru apărarea persoanelor față de posibilele abuzuri comise de autorități (A., citată anterior, pct. 69).
6.7 Relevante în cauză sunt aprecierile Curții, referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (pct. 30), în măsura în care contravenientul nu este în imposibilitate de a face proba contrarie, procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.
6.8 Concret, în cauza N. G. c. României (cererea nr._/05), Curtea reține că „prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, petenta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.”
6.9 In speță, petentul căruia potrivit prevederilor art. 249 Cod pr civila, îi revenea sarcina probei, nu a formulat o cerere de probațiune în care să arate clar și concret ce probe solicită și ce anume tinde a dovedi cu aceste probe și a solicitat să se pună în vedere intimatului să probeze fapta ce i se impută.
6.10 Intimatul a depus în probațiune referatul agentului, adeverință privind calitatea agentului, buletinul de verificare metrologică, atestat și un CD cu înregistrarea video (f. 14-19 din dosarul primei instanțe).
6.11 Petentul nu a solicitat administrarea unor probe contrarii, cum ar fi o expertiză tehnice de specialitate, care putea confirma sau infirma susținerile petentului.
6.12 Instanța de apel constată că petentul nevalorificându-și dreptul de a face dovada contrarie celor menționate în procesul verbal, confirmate de înregistrarea video, nu se putea prevala de prezumția de nevinovăție.
6.13 Tot prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de apel constată că în speță fiind în prezența unor abateri de la regulile rutiere, reguli care au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, dreptul la un proces echitabil al contravenientului trebuie exercitat de o maniera care să-i permită acestuia să administreze toate probele care îi pot stabili nevinovăția dar în același timp trebuie respectate toate restricțiile și obligațiile impuse de legiuitor iar actele întocmite de agenții care constată faptele trebuie să se bucure de autoritate, până la proba contrarie.
6.14 Concret, în cauza O’Halloran și Francis împotriva Marii Britanii din 29.07.2007 (cererile nr._/02 și_/02) în care ambii reclamanți au fost sancționați contravențional pentru fapte contrarii normelor privind circulația rutieră, Curtea a analizat dreptul la tăcere invocat de petenți și a reținut că orice proprietar de vehicul se supune unei reglementări impuse de faptul că deținerea unui automobil implică potențialul de a cauza grave vătămări. Se presupune că cei care dețin autoturisme au acceptat anumite responsabilități și obligații. Se mai arată că reclamanții beneficiau de celelalte garanții ale unui proces echitabil, întrucât chiar și în condițiile în care se autoincriminau, rămânea în sarcina acuzatorului de a face dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptei alegate, acuzatul beneficiind de dreptul de a administra probe, inclusiv martori.
6.15 In aceeași cauză, s-a formulat o opinie concordantă a judecătorului Borrego Borrego, în care acesta arată că hotărârea Curții, ar fi trebuit să fie scurtă și clară, fiind suficient să se arate că omul-cetățean care posedă și conduce o mașină, acceptă existența reglementărilor legale referitoare la vehiculele cu motor și se angajează să le respecte pentru a trăi în societate. Or, aceste reglementări presupun în mod evident responsabilități. A complica ceva simplu, spune dl. judecător Borrego Borrego, echivalează cu a urma un drum eronat dar și periculos care ar putea pune pe viitor Curtea în situația de a analiza cazurile de ambuteiaj ca posibile pretinse încălcări ale prevederilor art. 5 și 8 din Convenție (privare de libertate și lipsa de respect a vieții private).
6.16 In concluzie, instanța de apel, reține că în speță, fapta de a depăși viteza legală a fost constatată cu mijloace tehnice iar petentul nu a făcut dovada contrarie, situație în care se aplică prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal, fiind de neconceput ca într-un stat de drept, actul întocmit de un funcționar însărcinat să constate fapte de încălcare ale reglementărilor rutiere să rămână fără relevanță juridică, deși petentului i s-a dat posibilitatea de face proba contrarie și putea să o facă prin administrarea unei expertize de specialitate, expertul având posibilitatea de a stabili în funcție de înregistrarea video și de mențiunile din procesul-verbal dacă fapta a fost sau nu săvârșită de către petent sau, cel puțin ar fi putut plasa faptele sub limita unei îndoieli rezonabile ceea ce ar fi putut duce la o soluție favorabilă petentului.
6.17 Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de apel constată că petentul nu realizează gravitatea faptei reținute în sarcina sa, arătând că fapta prezintă pericol social redus or, din moment ce fapta a fost incriminată de legiuitor există prezumția absolută că fapta prezintă pericol social suficient pentru a fi sancționată conform normei legale. In privința pericolului social concret, instanța de apel constată că insistența cu care petentul arată că fapta sa este minoră, denotă o lipsa totală de înțelegere a gravității faptei, confundând lipsa stării de pericol în trafic cu neîntrunirea la momentul săvârșirii faptei a cumulului de factori care ar fi putut duce la un accident cu consecințe grave,astfel încât înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment este total nepotrivită într-un astfel de context.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului Harghita, cu sediul în Miercurea C., .. 34, jud. Harghita, împotriva Sentinței civile nr. 2306/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată în sesnul că respinge plângerea formulată de petentul S. V., CNP_, domiciliat în mun. G., .. 131, jud. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Harghita, cu sediul în mun. Miercurea C., .. 34, jud. Harghita având ca obiect anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 27.04.2014 de IPJ Harghita.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2015.
Președinte Judecător
C. S. U. E. Steluța
Grefier
Șașcă M.-C.
Red. S.C.
Primit: 11.03.2015.
Tehnored/id:11.03.2015.
Ex. 4 /A.IM.
Jud. de fond: A. L.P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 29/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 83/2015.... → |
|---|
